Autor: Adrian Onciu
NOUA DEMOCRAȚIE: AMENINȚĂRI, EPURĂRI, ARESTĂRI / Drumul Moldovei spre UE pare a fi unul paradoxal: pentru a se alătura clubului occidentului ”democratic”, Chișinăul adoptă metode totalitare demne de trecutul stalinist al republicii. În numele luptei cu fantoma lui Putin, Maia Sandu abandonează chiar valorile care, cel puțin teoretic, făceau diferența între liberalism și autoritarism.
România și Moldova au devenit vârfurile de lance în războiul globaliștilor de la Bruxelles cu drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor. Lovitura de stat din 6 decembrie, eliminarea din cursă a candidaților Georgescu și Șoșoacă (dar acceptarea pe liste a partidului SOS, condus de aceeași Șoșoacă!) au constituit apogeul abuzurilor puterii neomarxiste de la București. După același tipar, regimul de la Chișinău a reușit o performanță demnă de statele africane subdezvoltate. Din 66 de partide înregistrate, doar 39 pot concura la alegerile parlamentare din septembrie. Cele agreate de Bruxelles. Restul sunt considerate indezirabile de către regimul democratic al Maiei Sandu.
În epoca de aur a globalismului, eroina noastră pro-europeană a transformat alegerile într-o represiune dură a opoziției. Mai mult, partidele trecute de sita deasă a securiștilor de la București și Chișinău au putut înscrie candidați doar dacă au respectat cota de gen, de 40 la sută femei pe liste. Ceva la care progresiștii din USR, în frunte cu ministrul Diana Buzoianu, încă visează cu ochii deschiși (deși România a intrat în cercul select al marionetelor de la Bruxelles încă din 2007).
De frică să nu fie eliminați din viața publică, concediați sau înjurați pe rețelele sociale, moldovenii au început să renunțe la literatura rusă din bibliotecile personale. Au ascuns romanele lui Dostoievski pe sub paturi, în beciuri sau în poduri.
Cine ar fi crezut că în secolul XXI, în inima Europei aspirante, excluderea unui partid ar fi mai simplă decât o comandă de pizza pe Glovo? Partidele ”Șansă”, ”Victorie” sau ”Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei”, toate asociate cu Ilan Șor (da, acel rusofil notoriu refugiat în Rusia și Israel) au fost eliminate cu o eficiență tipic nord-coreeană. Nu prin votul cetățenilor, ci prin decizii ale Comisiei Electorale Centrale, confirmate de Curtea Supremă de Justiție. Asemănarea cu abuzurile similare din România este izbitoare, de parcă aceeași ”mână lungă” ar fi acționat în ambele state.
”Partidul Agrar din Moldova”? Scoateți-l. ”NOI”? Listă incompletă. ”Renaștere? Interzis de instanță. Serviți democrație pe pâine, marca Maia Sandu!
Moldova a devenit modelul perfect al ipocriziei democratice: elimini partide ”rusofile”, televiziuni și ziare așijderea, reprimi proteste sub pretextul că oamenii sunt plătiți de Șor (trei mii de dolari pe lună, ej prost?!) și în final te lauzi că ai avut alegeri ”libere” și ”corecte”. Blocul electoral ”Victorie-Pobeda” a fost respins pe motiv că ar fi ”o continuitate a Partidului Șor, declarat ilegal” – o logică foarte asemănătoare celei din ”procesul” CSAT condus de Klaus Iohannis, în care deși dovezile au lipsit cu desărvârșire, criminalul a fost inculpat și condamnat.
În vremuri de universală înșelătorie, a spune adevărul este un act revoluționar. Inclusiv adevărul despre birocrații și politrucii de la Bruxelles, București și Chișinău. Doar că în Moldova lui Sandu a critica Bruxelles-ul sau a deține în bibliotecă cărți de literatură rusă reprezintă acte de trădare. Și trebuie pedepsite ca atare, cu maximă brutalitate.
Pe măsură ce UE se extinde, transformându-se într-un imperiu federalist, derapajele grave de la democrație se înmulțesc sub umbrela ”valorilor europene”. Moldova și România sunt acum capul de pod al acestui totalitarism deocamdată soft. În loc de tancuri și lagăre de concentrare, avem alegeri anulate, politicieni maziliți, partide excluse din jocul democratic și jurnaliști concediați.
Așadar, să sărbătorim! Marionetele globaliste de la București și Chișinău sunt atât de obraznice și arogante, încât își permit să-și elimine adversarii chiar în timpul desfășurării alegerilor. Iar dacă cineva are tupeul să întrebe ”Dar unde-i libertatea? Unde-i democrația?”, răspunsul vine instant, chiar din biroul Maiei Sandu: ”În cota de gen. Restul sunt detalii”.
Sursă: Telegram Adrian Onciu
