Autor: Adrian Onciu
Să ridicăm un pahar de apă plată (căci șampania tocmai s-a scumpit) pentru Ursula von der Leyen, maestra diplomației de operetă. Șefa CE a reușit performanța de a transforma Uniunea Europeană într-un bancomat al Americii lui Trump, pe terenurile de golf din Scoția. Printr-un act de geniu birocratic, Ursula și cohorta sa de yesmeni de la Bruxelles au semnat un acord comercial care face din capitularea lui Francisc al II-lea în fața lui Napoleon o poveste de succes.
Cele 27 de state membre au fost reduse la roluri de figuranți. Românii, ungurii, polonezii, nemții și francezii ”iau act” de târgul de trilioane de dolari, în timp ce Ursula bifează încă o ispravă demnă de ”Pfizergate”. Ursula a ales să-i servească Europa pe tavă lui Trump. Oare nimeni nu i-a spus că atunci când negociezi cu un tigru, fie îl îmblânzești, fie devii cina lui?
Acordul anunțat ieri prevede taxe vamale de 15% impuse de SUA asupra exporturilor europene, în timp ce UE se angajează să achiziționeze gaze naturale lichefiate și combustibil nuclear în valoare de 750 de miliarde de dolari pe parcursul a trei ani. Plus alte 600 de miliarde în investiții directe în SUA, în afară de sutele de miliarde alocate cumpărării de armament.
Practic, Europa a acceptat să plătească de două ori mai mult pentru energie decât o făcea înainte de războiul din Ucraina, când importurile din Rusia valorau circa 100 de miliarde de dolari anual. Simplii cetățeni ai Uniunii vor scoate din buzunare sume exorbitante pentru a susține industria energetică și militară americană, în timp ce propriile economii se zbat sub povara noilor taxe și a inflației. ”Acordul de astăzi creează certitudine în vremuri incerte”, a ciripit Ursula, cu un optimism care frizează absurdul. Certitudine? Poate pentru Trump. El a obținut tot ce și-a dorit fără să cedeze aproape nimic.
Europa va plăti până și aerul pe care-l respiră la prețuri de caviar. Negocierea, dacă o putem numi așa, a fost o imensă farsă. Ursula a intrat în discuții cu mâinile legate și cu un zâmbet servil, lăsând statele membre – inclusiv puteri economice precum Germania și Franța – în afara procesului.
Cancelarul Friedrich Merz, deși a salutat acordul ca pe o evitare a ”escaladării inutile”, a admis că industria germană se așteaptă la ”pierderi semnificative”. Franța, prin vocea lui Marine Le Pen, a numit înțelegerea un ”fiasco politic, economic și moral”. Ea a acuzat-o pe Ursula că a sacrificat suveranitatea energetică și militară europeană. România? Complet absentă din ecuație, ca de obicei, condamnată să plătească facturi umflate și să accepte armamentul băgat pe gât de Bruxelles și Washington.
Trump, regele ”artei negocierii”, a ieșit din discuții ca un împărat, cu taxe vamale în buzunar și Europa transformată în colonie economică. În timp ce Xi Jinping a negociat cu el de la egal la egal, Ursula a preferat genuflexiunea. O fi fost o consecință directă a faptului că Statele Unite o șantajează cu SMS-urile din telefonul lui Albert Bourla, directorul firmei Pfizer? Cel mai probabil, da. Mai ales că și soțul Ursulei a primit bonusuri de milioane de dolari de la industria Pharma americană.
Federația chimică germană VCI a avertizat că taxele de 15% sunt ”o sentință de condamnare la moarte” pentru industrie, dar cui îi pasă? Ursula pare mulțumită. Ea pozează triumfătoare, ca și cum ar fi câștigat o medalie olimpică, nu un loc în istorie ca arhitecta falimentului european.
Consecințele? Facturi energetice astronomice, care vor sufoca gospodăriile din România până în Portugalia. Producătorii europeni de armament, de la Rheinmetall la Dassault, vor privi neputincioși cum banii se duc pe tancuri și rachete ”Made in USA”.
Bruxelles-ul, sub bagheta Ursulei, a demonstrat încă o dată că e mai priceput la servilism decât la strategie. În loc să lupte pentru interesele Europei, Ursula a ales să se gudure pe lângă Trump și să condamne UE la un viitor de vasalitate.
Chinezii râd, americanii încasează dolarii, iar Europa? Plânge în pumni și plătește. Bruxelles-ul, sub conducerea Ursulei, a demonstrat încă o dată că preferă birocrația obedientă în locul unei apărări ferme a intereselor europene. Orice lider cu viziune ar fi ales să negocieze dur. Nu și Ursula, care pur și simplu a transformat UE într-o anexă economică a Casei Albe.
Europa nu doar că a pierdut, dar s-a umilit cu o satisfacție masochistă, sub aplauzele ironice ale lui Trump.
sursă: activenews.ro
