Alegeri în Moldova. “În numele Maiei, al lui Recean și împotriva poporului moldovean!”

Autor: Aurel Badea

Republica Moldova trăiește, în aceste zile, un paradox amar. Alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, prezentate de regimul Maia Sandu–Dorin Recean ca o bătălie pentru apărarea democrației, riscă să fie exact opusul: o coregrafie electorală cu rezultat prestabilit, unde dreptul real al cetățeanului moldovean se topește între constrângeri, manipulări și ipocrizii geopolitice.

Primul semnal de alarmă este decizia Comisiei Electorale Centrale de a respinge singura solicitare de organizare a unui exit-poll.

Într-un stat democratic, exit-poll-urile sunt un mecanism elementar de transparență – oferă o verificare independentă, o garanție minimă că rezultatele oficiale nu au fost manipulate.

În numele „transparenței finanțării”, CEC a preferat să elimine complet această opțiune. Cetățenii nu vor avea nicio oglindă independentă a votului lor, iar rezultatele vor depinde exclusiv de cifrele anunțate de autoritatea electorală.

Este prima mare contradicție a regimului: în timp ce clamează că apără democrația, îi taie chiar instrumentele de verificare.

Atmosfera electorală e marcată de presiuni directe, semnalate de jurnaliști independenți: cumpărare de voturi, intimidări, condiționări sociale.

În loc de o competiție liberă, se conturează o ecuație perversă:

•dacă votezi cu guvernarea, ești „pro-european”;

•dacă votezi altfel, ești suspectat de trădare sau manipulat de Moscova.

Astfel, votul – miocardul democrației – nu mai pompează liber legitimitate, ci devine o formalitate într-un sistem sufocat de constrângeri.

Dincolo de procedurile electorale, bilanțul guvernării Recean este dezastruos:

•inflația și scumpirile sufocă populația;

•scandalurile de achiziții publice dezvăluie contracte preferențiale și favoritisme politice;

•instituțiile sunt parazitate de loialități partinice;

•corupția, deși proclamată ca dușman principal, s-a mutat în jurul noilor cercuri de putere.

Premierul Dorin Recean este simbolul unei guvernări care predică reforma, dar patronează corupția. Iar Maia Sandu, în loc să recunoască eșecurile interne, se ascunde după lozinca „apărării democrației”.

În tot acest timp, marile figuri politice ale Europei au făcut din Chișinău scena unui pelerinaj geopolitic. Emmanuel Macron, Ursula von der Leyen, Charles Michel și alții s-au fotografiat alături de Maia Sandu, proclamând sprijinul lor pentru „democrația moldoveană”.

Dar ce au garantat, în realitate, aceste vizite?

•Nu stabilitatea unei țări, pentru că instituțiile sunt fragile.

•Nu succesul unei guvernări, pentru că bilanțul economic e catastrofal.

•Nu transparența, pentru că mecanismele independente sunt eliminate.

Aceste vizite par mai degrabă tentative de a conferi legitimitate unui regim eșuat, sub umbrela Bruxelles-ului și a Parisului.

Regimul Sandu–Recean repetă obsesiv că Rusia vrea să destabilizeze Republica Moldova.

Desigur, Moscova are interese, iar Transnistria rămâne o rană deschisă. Însă dincolo de această evidență geostrategică, guvernarea nu oferă probe clare.

•Ce anume își dorește Rusia în plus față de ce deține deja?

•Unde sunt documentele, interceptările, rapoartele care arată implicarea Kremlinului în aceste alegeri?

•Dacă pericolul e atât de mare, de ce nu există o strategie clară de securizare, ci doar o lozincă electorală repetată?

În lipsa unor probe concrete, apelul constant la „amenințarea rusă” devine mai degrabă un paravan pentru eșecul guvernării. Este o retorică de frică, menită să justifice controlul intern și să reducă la tăcere opoziția.

Pentru România, aceste alegeri nu sunt un simplu episod extern. Dacă Republica Moldova își transformă democrația într-o vitrină, legitimată prin vizite occidentale și menținută prin lozinci anti-ruse, Bucureștiul va fi prins între obligația de sprijin și nevoia de adevăr.

România trebuie să fie de partea cetățenilor moldoveni, nu a unei guvernări care mimează valorile europene, dar le practică invers.

Alegerile din Republica Moldova din 2025 ar fi trebuit să fie o sărbătoare democratică. În schimb, au devenit un decor procedural: fără exit-poll-uri, cu presiuni directe, cu corupție mascată și cu retorici goale despre Rusia.

Pelerinajul liderilor occidentali nu schimbă realitatea: regimul Sandu–Recean este unul eșuat, iar democrația moldovenească a fost transformată într-un spectacol cu final cunoscut.

Și totuși, întrebarea rămâne: unde este dreptul cetățeanului moldovean de a alege liber?

Cât timp votul său este constrâns, manipulat sau confiscat în numele „apărării democrației”, el nu mai aparține poporului, ci celor care și-au construit un regim de putere sub o vitrină europeană.