Autor: Liviu Alexa
Multi cred ca eu glumesc cand spun ca sunt jurnalist de investigatii de la 18 ani si jumatatesi ca, deci, am aproape 27 de ani de experienta. Nu am scris niciodata decat investigatii si reportaj.
Prima mea ancheta a fost la 18 ani si jumatate despre o ciordeala de-a lui Gheorghe Funar, pe atunci primar de Cluj-Napoca, despre care descoperisem (cu poze, cu marturii), ca ii ingroapa pe saracii Clujului in gropi comune. Atunci mi-am dat seama ca asta vreau sa fac si nu am mai renuntat la aceasta nisa jurnalistica.
Traficanti de droguri, pedofili, ciorditori cu gulere albe, afaceristi de mucava, securisti perversi, licitatii trucate, documente secretizate, fapte grele de coruptie, toate mi-au fost subiecte. Puteam renunta usor la tot, puteam santaja pe bani grei, puteam lovi la comanda, nu exista nimeni sa poata spune cu dovezi ceva in acest sens, fiindca… nu am facut asa ceva.
Puteam avea vile la Monaco si in centrul Bucurestiului, stau in chirie. Puteam, dar nu am vrut.
De aia si am devenit oaia neagra a jurnalismului romanesc, chiar si cu optiune politica asumata de stanga: fiindca ma doare in cur de parerile celor mai multi, fiindca nu vin “la pace”, fiindca nu ma duc sa “facem sa fie bine”, pentru ca meseria asta a fost si asa destul de rau gaurita de golanii profesionale si de prostituati media ca sa nu incerc sa pastrez cat pot steagul MEU cat mai sus, sa se vada.
Cu ce ma laud maxim
Astazi, chiar vreau sa ma laud. Cu fiul meu, Stefan Efrem, ce poarta un prenume romanesc si unul de sfant ortodox, nu poarta nume de detergenti si nici de bishoni. Dar asta e alta poveste.
Vedeti voi, la 8 ani, Stefan citeste. Tocmai a terminat un tom de vreo 300 de pagini in engleza, din seria Harry Potter, acum doua saptamani a terminat alta carte in limba romana, ceva mai usoara, dar citeste. Sunt mandru de el, fiindca deja a inteles cat e de important in viata sa fii destept, sa fii curios si sa nu ii asculti pe proshti.
Daca Stefan ar avea de ales intre a citi SAU a o freca pe mobil, ar alege mobilul.
Dar are de ales intre citit SI mobil si citit SI mobil, facem zi de zi acest echilibru, ca sa nu il handikapez fata de noua “lume”.
Si Stefan stie ca bunicul sau si-a castigat painea din carti, fiind bibliotecar, si ca tatal sau, adica io, ii pune pe masa paine si nutella din cuvintele invatate din carti, fiindca averile sunt trecatoare, ce ai invatat si citit ramane.
Daca nu era biblioteca bunicului, nu era astazi nici el, copilul Stefan. Fiindca toate cartile citite la indemnul bibliotecarului Ioan Alexa m-au ajutat sa fiu cine sunt azi si sa o gasesc pe mamica lui Stefan, cea care sa ne implineasca.
Lumea s-a umplut de brute. Si eu par in ochii unora una, asa cum injur eu liber si ma tatuez, asa cum privesc nonsalant peste Lume vorbind fara frica despre ea. Eu sunt… cum putini ma cunosc, sunt liber si neincartiruibil, urasc prostia, o amendez chiar daca vine de la un bolnav de kancer sau de la un prieten, de la un virtuos sau de la un gunoyer.
Si mai ales pe mine ma urasc cand am momente de prostie. Ma cert cum nu cert pe nimeni.
Ce “invata” Stefan de la mine si mama sa e sa invete Lumea. Il ferim despre discutiile “normale” despre LGBT sau droguri? Nici vorba.
I-am aratat in Panama cartiere de drogati si azi am trecut prin Atena pe un “bulevard” plin de distrusi. I-am explicat repede ce inseamna drogurile. Sa nu mai aiba iubire. Cea mai mare pierdere a unui om.
Are 8 ani. Credeti ca la 6 ani nu ne-a intrebat ce e cu steagurile curcubeiate din Oslo si Amsterdam? I-am spus ce sunt. Si nu am facut osanale de toleranta comunitatii LGBT, dar nici nu am scuipat-o. Am preferat sa ii spun povestea lui Freddie Mercury, si cat a suferit el pentru iubire, pentru ca era altfel si pentru ca societatea de atunci il izola. A inteles. Si a mai inteles ca fiecare are dreptul sa iubeasca cum vrea, ce vrea, pe cine vrea. Dar aceasta alegere trebuie sa vina natural, nu indusa de manuale scolare, de presiunea “societatii” “progresiste”.
E foarte posibil ca Stefan sa vina intr-o zi acasa si sa ne spuna ca e gay. Nicio problema. Dar e foarte posibil sa nu, sa fie “streit”. Ce va alege sa devina e fix problema lui, nu despre asta e vorba, parinti CRETYNI care va duceti cu copii de 8-12 ani la Untold. E vorba despre faptul ca ii EXPUNETI la valorile turmelor, la valul de “fii ca noi, daca vrei sa fii acceptat”, nu la valorile voastre ca parinti, fiindca inca mai cred ca nu v-ar conveni ca un pedofil sa va reguleze copiii. NU?
De aia, Stefan va invata in continuare, nu va “invata” ce vrea turma prostilor. Va invata despre prostie, normal, dar doar ca sa se fereasca de ea, de cei ce sunt proshti.
Mandru de tine, Stefane (ii voi arata postarea). Zilele astea, am vizitat la Atena ruinele Bibliotecii lui Hadrian – ai inteles, prietene, slova era pretioasa si atunci, a devenit si mai pretioasa azi cand babele cu furuncul la cooor isi dau cu parerea despre arta din bucatariile lor incalzite de vinete puse la copt si cand marile judecatoare ale moralitatii sunt coooorvele cu cearcane ce au soooopt cardane pe la “discotecile” din Austria sau Elvetia!
Te pupa mama si tata! Stay strong!
Nu vom merge niciodata la petrecerea A List a Andreei Esca (desi nu ne va chema ever nimeni), fiindca noi am invatat demnitatea si iubirea de la scoli sufletesti inalte, nu de la scoala ajutatoare pentru nevoia de a te simti validat.
Bietii morti de la Pantelimon impun reluarea discutiei despre eutanasiere si sinucidere asistata
Situatia de la Pantelimon e naspa: acei oameni care au murit acolo in mod nedemn, daca aveam o tara civilizata cu legi si spitale de paliatie, bietii muribunzi nu ar fi ajuns intr-o terapie intensiva de spital de urgenta. Studiati patologiile si varstele pacientilor. Nu avem in Romania o lege in care sa lasam oamenii sa moara demn si nu legati de fire si ventilatoare intr-un serviciu de terapie intensiva unde pot fi tinuti pana putrezesc la propriu si unde ocupa degeaba locul altora mai in nevoie din punct de vedere medical.
Stiu ca exista si o problema etica. Prefer in acest caz sa o ignor, exact pentru argumentul demnitatii umane.
Sinucidere asistata e cand un bolnav grav decide singur ca e finalul.
Eutanasiere este cand apartinatorii decid, cand muribundul nu mai are capacitate de a decide.
In tarile mature in care aceste practici sunt legale, lucrurile sunt bine organizate si cu cap facute. Exista criterii stricte.
Discutia se impune si in Romania pentru cei a caror viata nu mai e viata.
Basescu isi incalzeste armata Facebook pentru Lasconi
Matrozul chior a publicat azi un “Buna ziua” ce parea la orele diminetii o inadecvare social media. Nu, era ceva studiat. Pagina sa de FB are sute de mii de fani si Basea isi reincalzeste armata de idiotsi utili care inca mai cred in acest securist ca sa o foloseasca in sprijinul electoral al Elenei Lasconi, cu pagina de facebook mult mai slaba. E clar, Kovesi se gandeste tot mai tare sa candideze.
Cesnaviciuseeee, e corect ca “vedetele” Pro sa bea moca la Untold cu partenerul lui Coldea?
Asta e Aleksandras Cesnavicius, CEO la Pro TV, un hot imputit de continut care este sef peste alti hoti de continut. Mie mi-au furat informatii si idei de articole citandu-ma minimal, ca niste jeguri ce sunt.
Cat era partener cu Untold, festivalul cu patron pedofil, Pro TV lua cascaval serios de la Bogdan Buta pentru expunere. Apele s-au stricat, dar Buta a recuperat tot pasaretul Pro pe persoane fizice: Cosmin Stan, moralistii de la Romania, te iubesc, Esca, Cabral, hahaha, care duc faima acumulata pe spatele PRO Tv la Untold, si nu pe gratis, sub ochii blegului de Cesnavicius, CEO-ul de carton al televiziunii. Si ce faaaain e sa ii vezi pe vedetzii PRO hahaindu-se cu Ovidiu Toma, partenerul lui Coldea de la CryptoData fix la ograda VIP de la antoldul de anul asta. Cainii din presa latra, caravana sclavilor protejati de statul paralel danseazaaaaa!
Poemul de azi
I-l dedic lui Nole, cel mai mare tenisman din galaxie, un baiat de baiat care plange sange si respira demnitate.
Este un poem superb si mai putin cunoscut de-al marelui Nichita.
Sârbii
de Nichita Stanescu
Să-l ia dracu pe ăla care se culcă
pe o inimă de sârb.
N-o să doarmă nici o secundă.
O să strige către pasărea cea mare
care ține loc de cer
în Serbia:
Mă sufoc, mă sufoc!
De ce-mi respiri tu, pasăre, aerul meu?
Iar pasărea va răspunde:
Acesta nu este un aer pentru respirare
Este un aer care se cântă.
sursă: strictsecret.com
