Acest început de mileniu pare a fi unul al nenorocirilor și al marii resetări. Al durerilor și al necazurilor care ne lovesc în rafală. Și care nu par că nu se vor opri prea curând. Dar să nu disperăm, stimați români! Trebuie să ne hrănim inima cu pace. Aceasta înseamnă să trăim în pace cu noi înșine.
Dacă inima este plină de neîncredere și egoism, mintea nu mai găsește niciodată căi către pace. Pacea începe acolo unde se termină ura și lăcomia. Lumea nu poate fi schimbată cu violența, ci numai cu inima. Iar când inima este plină de patimi, de orgolii, de dorința de mărire, pacea este prima sacrificată. Indiferent de costuri. În lumea de astăzi, dominată de egoism și de lăcomie, patimi ce declanșează, la rândul lor, multă dezbinare și conflicte, viața de rugăciune și de pocăință a Părinților Bisericii reprezintă o cale sigură de promovare a păcii și armoniei din sufletul omului și, implicit, din societatea în care acesta trăiește, după cum ne învață și ÎPS Patriarhul Daniel. Iar Episcopul Nicolae Velimirovici propovăduiește așa: Ai de toate, doar pacea îți lipsește. Ai da pentru pace totul, dar pacea nu vine la tine. În sufletul tău domnește urma războiului. Oare n-auzi la orice slujbă neasemuita binecuvântare a Bisericii lui Dumnezeu: Pace tuturor? Cine pe lumea asta, afară de Biserică, mai rostește cuvintele acestea minunate: Pace tuturor? Și încă atât de cald și cu un înțeles așa deplin și atotcuprinzător. Pacea politică și civilă, pacea dinafară și dinăuntru, pacea dintre oameni și dintre popoare, pacea cu Dumnezeu și cu conștiința, pacea cu lăudătorii și cu prigonitorii, cu viața și cu moartea, cu pământul și cu cerurile; într-un cuvânt, pacea care covârșește toată mintea, pe aceasta propovăduiește Biserica. Astăzi suntem însetați de pace și nu o mai găsim nicăieri. Nici în noi, nici între noi. Ne-am îndepărtat de Dumnezeu și am lăsat semințele răului să cuprindă inimile și sufletele noastre. Războiul pornit de Putin nu reprezintă altceva decât un eșec al diplomației, care și ea izvorăște tot din dragoste pentru pace. Ca să fie pace în lume, trebuie ca popoarele să trăiască în pace. Pentru ca popoarele să trăiască în pace, orașele nu trebuie să se ridice unele împotriva altora. Pentru a fi pace în orașe, vecinii trebuie să se înțeleagă. Ca să fie pace între vecini, trebuie ca armonia să domnească în familie. Ca să fie pace în casă, trebuie s-o găsești în propria inimă. Este valabil și la locul de muncă. Peste tot, fără respect unul față de celălalt, societatea se va prăbuși. Și suntem la un pas de colapsul total. Războiul provocat de Putin nu face altceva decât să ne arate că însăși fibra care ne unește ca oameni se rupe. Valorile se inversează, ceea ce ieri era de neconceput, astăzi a devenit normalitate. Se spune că mai bine pleci de acolo unde nu ești binevenit, dar unde să mai pleci în aceste vremuri tulburi? Unde să îți mai găsești liniștea în afară numai de sfânta Biserică? Trăim în țara în care bunicii sună la 112 că le e frig în case și care au ajuns să moară de foame după zeci de ani de muncă pentru țară. Cum putem să răbdăm aceste nedreptăți? Știm cu toții cazul din Alba, acolo unde o bătrână de 84 de ani a fost prinsă în timp ce fura dintr-un supermarket 3 pateuri și 6 pliculețe de ciocolată caldă. Bunica a fost trimisă în judecată, dar magistrații au decis că nu este cazul să o pedepsească. Apreciez că încă mai există și judecători cu suflet în această țară în care nedreptățile sunt la ordinea zilei. Și ele nu se vor opri dacă stăm cu mâinile în sân!
Am să vă repet până pricepeți, stimați telespectatori: lupta pentru România nu este pierdută! Ea abia începe! Fermierii care pun hrană în farfuriile romanilor sunt bătaia de joc a guvernanților. Acești oameni care trudesc din zi și până în noapte, nu doar că nu sunt stimulați și încurajați să își continue activitatea, dar sunt lăsați fără protecție și la nivel european. Țara noastră va primi puțin peste 10 milioane de euro despăgubiri pentru ca este afectata de importul de cereale din Ucraina. Este o palma greu de suportat pentru un popor care își face datoria față de aliați și de vecinii care trec prin tragedii cumplite. Aceasta sumă nu reprezinta altceva decât mărunțiș, un strop de apa pe un teren arid, însetat de o seceta cumplită. Agricultorii anunță că ar avea nevoie de un ajutor de peste 200 de milioane de euro doar ca să își acopere pierderile. De profit nici nu poate fi vorba. Unii dinte dumneavoastră m-ați criticat pentru ieșirea de acum doua săptămâni, atunci când l-am criticat pe ministrul Petre Daea. Dar nu mai suport aceasta gargară politică, în timp ce România piere sub ochii noștri. Un demnitar ca Petre Daea, cu experienta domniei sale ar trebui să fie un far de înțelepciune la vârful țării. De la un ministru cheie precum dumnealui se așteaptă soluții, stabilitate. Nu vorbe goale, ci soluții și proiecte care sa salveze acest sector vital. Este ireal cum o țară cu asemenea capacitate de producție, care poate hrăni 90 de milioane de oameni, îi lasă pe mult prea mulți dintre ai ei sa adoarmă flămânzi. Cum putem accepta acest tratament din partea celor care ne conduc? Cât mai îndurăm atitudinea și doctrina satanista ” lasă-i să moară de foame, iar când le vei da un colț de pâine îți vor săruta mâna” ? E mult prea mult pentru o generație, aflată la 3 decenii de marea resetare din 1989 să moară și de foame, și de rușine, în întunericul și frigul din case și suflete. Tranziția de la regimul comunism s-a făcut către un liberalism sălbatic. Am importat tot ce a fost mai decadent în vest și am aplicat o evidentă politică de distrugere a întregii națiuni. Șmecherii din trecut au preluat puterea și au împărțit țara între ei, iar astăzi sunt la butoane cei care au venit în urma lor. Sursele Realitatea Plus au informații ca pe ministrul Daea s-ar putea să nu îl mai prindă rotativa. Cutremurul este total în interiorul Guvernului mai ales după ce Daea a eșuat să gestioneze situația fermierilor români la Bruxelles. Partenerii din coaliție îi reproșează că a trimis cu întârziere date Comisiei Europene despre situația creată de cerealele ieftine ucrainene ajunse pe piața de la noi. Și fermierii sunt revoltați, pe unii dintre ei i-ați văzut chiar la Realitatea după discursul eșuat al ministrului. E rușinos ca noi să primim cei mai puțini bani din UE, mai puțin chiar și ca polonezii ori bulgarii. Domnule Daea, în loc să mă fi dat pe mine în judecată, mai bine ați fi făcut ceva ca să salvați fermierii. Așa aș fi venit să vă cer scuze pentru ieșirea mea înflăcărată de pasiune. Poate că v-am ajutat și v-am arătat ușa pe care să ieșiți de la minister. Dar cine va veni după el? Este drept ca agricultura se face pe câmp și nu din birou, dar România are nevoie de un ministru serios și nu de unul care sa bată la propriu câmpii pentru niște procente electorale. Este nevoie de un tânăr cu viziune, care să aibă un discurs acoperit și de fapte. Un om ale cărui realizări să se vadă la finalul fiecărei zile în farfuriile românilor. Viitorul acestui neam nu se negociază și nu se tranzacționează la preț de câțiva lei. Și acum, după atâta timp de la startul crizei energetice, românii sunt terorizați de șmecherii care îi tâlhăresc fără milă și fără a fi pedepsiți.
Facturile de coșmar au început sa vina în cascadă la mulți dintre clienții care sunt pur și simplu disperați. Haosul este atât de mare încât nici măcar ministrul Energiei, Virgil Popescu, nu a primit până acum factura de la Hidroelectrica! Este doar ultima dovadă de absurditate a întregii situații, în urma căreia ANRE i-a aplicat încă o amendă furnizorului de stat: cu nu mai puțin de 400.000 de lei a fost sancționată compania pentru faptul că nu emite facturi. Valoarea este dublul maximului prevăzut de lege, dar chiar și așa, nu e o mare pagubă pentru furnizor. România se trezește însă, iar astăzi a fost miting de amploare în fața Parlamentului. Peste 1.000 de silvicultori au ieșit în stradă să-și strige nemulțumirile și să ceară măsuri urgente. De ziua internațională a Pădurilor, protestatarii au tras un semnal de alarmă și spun că Romsilva nu trebuie privatizată și data la preț de nimic străinilor. Firmele austriece deja fac afaceri și profituri de miliarde de euro din industria lemnului tăiat ilegal din pădurile României. Amploarea defrișărilor ilegale, din ultimele trei decenii, este estimată la 270 de milioane de metri cubi. Iar potrivit activiștilor de mediu, în fiecare oră, în România dispar, aproximativ 6 hectare de pădure. Cu alte cuvinte, o suprafață împădurită cât 12 terenuri de fotbal este tăiată în fiecare oră. Industria lemnului reprezintă unul dintre sectoarele de interes major pentru Austria. Dovadă sunt și numele grele ale companiilor prezente în România. De altfel, le-a mers și bine aici: afacerile au crescut spectaculos chiar și în pandemie, iar profiturile lor s-au dublat de la an la an. Astfel, austriecii se înghesuie să cumpere lemnul românesc, pentru că prețul pădurilor este mai mic decât în vest, legislația este permisivă, iar autoritățile sunt mai slabe și mai ușor de corupt. În ultimele două decenii, doar din suprafața pădurilor din Carpați au dispărut peste 7.350 de kilometri pătrați. Această arie este de două ori mai mare decât cea a Parisului, Berlinului, Romei, Vienei, Budapestei, a Bruxelles-ului și a Bucureștiului la un loc. Vindem tot, la preț de câțiva lei și ne mirăm că facem foamea într-o țară bogată, cu resurse pe care alții doar le visează. A venit clipa să ridicăm ochii din pământ și să îndreptăm tot răul pe care l-am îndurat până acum. Așadar, dragii mei, să ne trezim cât încă nu e prea târziu, căci mâine s-ar putea să nu mai avem o țară! Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit, stimați telespectatori, să facem România suverană!
Un editorial scris de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
sursă: realitatea.net
