Miercuri am celebrat ziua victoriei, a Europei și a independenței României, iar joi marcăm ziua regalității. Aș vrea să încep acest editorial amintindu-vă unul dintre discursurile testament ale Majestății Sale Mihai I, cel din urmă rege al acestei națiuni. “Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, de simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.
Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii.
A sosit momentul să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului și să ne pregătim viitorul. Uniți între noi și cu vecinii și frații noștri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați. (…) Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați. Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor.
Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.” Așa se adresa națiunii, pe 25 octombrie 2011, într-un discurs istoric în Parlamentul României Regele Mihai I. Monarhul evidenția evoluția țării din ultimele două decenii, care a adus democrație, libertate și un început de prosperitate, precum și drumul ireversibil al României către Uniunea Europeană și NATO.
La 12 ani distanță de la acel moment, cuvintele Majestății Sale încă vibrează în inimile românilor, dar oare și în ale conducătorilor patriei? Mă îndoiesc. S-a schimbat ceva în bine de la acest discurs? Nu! Ba din contră, țara este în derivă. Din păcate, în ultimele decenii, cu câteva excepții, și diplomația românească a fost practic inexistentă. Ultima dată când am contat real pe plan extern a fost pe vremea lui Traian Băsescu. În ciuda numeroaselor defecte și ale erorilor făcute pe plan intern, Băsescu a fost unul dintre liderii români care au asigurat României un loc la masa deciziilor internaționale. Azi, Polonia este centrul acestui flanc estic. Țările baltice, mici dar cu un curaj fantastic, stau pavăză Europei în fața Rusiei.
Noi, docili și nepăsători în fața existenței, pare că așteptăm cuminți, prinși în războaiele noastre interne, ca alții să ne decidă soarta. Dacă noi nu gândim în interesul nostru, alții o vor face în interesul lor. Și noi ne vom mulțumi cu firimituri care cad din greșeală de la masa bogaților. Altădată eram capabili să ne scriem propriul destin, aveam curajul de a ne înfrunta soarta, oricât de potrivnică ne era, și a aveam curajul de a cere ce ni se cuvenea. Dragii mei, repet: eu vreau să rămân în această țară, vreau să îmi cresc copiii și nepoții în dragostea față de tot ce înseamnă autohton. Vreau ca urmașii mei să fie păstrători ai frumoaselor tradiții autohtone, cu credința mare în bunul Dumnezeu!
Sunt ferm convinsă că nu suntem un popor așezat la întâmplare de providență în acest colț de lume. Trebuie să ne acceptăm destinul și să luptăm pentru a reveni la masa puternicilor ce iau decizii care schimbă cursul istoriei. Sunt convinsă că în fiecare dintre noi încă mai bate puternic o inimă de român mândru că s-a născut aici, că a crescut aici. În credința creștină, în umbra marilor conducători ce au scris cronica timpului lor. Ar trebui să nu ne mai fie rușine de ceea ce suntem, să ne asumăm și să ne motiveze însă ce am devenit. Și să pricepem că azi, țara se îndreptă către pieire.
Noi suntem generația care trebuie să îndrepte cursul acestui vapor aflat în derivă. Nu avem scuze, nu avem altă misiune decât aceea de a salva România. Asta dacă vrem să lăsăm ceva în urma noastră! Este clar că cel puțin una dinrte legile votate azi în Parlament este un document ale trădării de neam. Privatizăm ultimele resurse și le dăm pe câțiva arginți străinilor care nu lasă nimic aici.
Însă circul făcut opoziție este de nepermis! Extremismul, violența fizică și de limbaj, nu au ce căuta la acest nivel! Cum credeți că suntem priviți din exterior și ce credeți că înțeleg românii, dragi aleși? Huliganismul ieftin de peluză trebuie să rămână pe stadion, nu îl exportați în instituțiile de la vârful politicii! Cred că AUR are șanse mari de a ajunge la guvernare, asta în ciuda faptului că, cel puțin până acum, a dovedit că nu are nimic mai nimic bun de oferit.
Cineva trebuie să răspundă pentru crizele care se prefigurează la orizont. Totuși, să ne amintim că în 1933 a mai fost un mare politician, cancelar german, Franz von Papen pe numele său, care a adus o alta gașcă nebună la masa puterii. Evident, crezând că poate stăpâni extremismul naziștilor. Finalul îl cunoaștem. Distrugere mondială și devastare totală, zeci de milioane de oameni uciși. Doar trupele de asalt, sau cămășile verzi ale gărzilor legionare mai lipsesc din peisajul românesc, altfel analogia ar fi fost aproape perfectă. Sunt câțiva oameni valoroși în AUR, nu contest. Și pot să dau și nume: Claudiu Târziu, Mugur Mihăescu ori Antonio Andrusceac. Pe cel din urmă chiar vreau să îl laud public pentru gestul făcut astăzi și pentru modul în care a luat apărarea fostului premier Orban, pe care mulțimea asmuțită de propagandă voia să îl linșeze.
90% dintre politicieni de azi intră în categoria oportuniștilor care ne-ar vinde și pentru o porție de vită Kobe, în timp ce mulți români visează măcar la o bucată de pâine. Circ la poarta Parlamentului, gloanțe înăuntru. Așa se rezumă ziua de astăzi! Le reamintesc aleșilor nației, dar și celor din opoziție, că patriotismul se lucrează zilnic, în tăcere și cu seriozitate.
Dragostea de tara nu se urlă pe stradă, ori la televizor, nu se demonstrează în zgomot de vuvuzele și de circ fără pâine! Petardele aruncate de Simion au deraiat însă un alt eveniment care s-a petrecut astăzi. Românilor le-a ajuns cuțitul la os, la propriu și s-au săturat de tranzacția de iluzii și promisiuni electorale. Peste 15.000 mii de dascăli, părinți ai oricărei națiuni, au ieșit astăzi în stradă. Cer respect, nimic mai mult! Iar respectul se traduce prin salarii decente, prin legi clare, prin sporirea gradului de siguranță în instituțiile de învățământ.
AUR a deturnat atenția de la această manifestație printr-o nouă tentativă de răsturnare a puterii în România. Asaltul la instituțiile-cheie trebuie pedepsit exemplar! Nu este prima dată când asistăm la astfel de scene grotești. Astăzi, furia întreținută de liderii AUR a degenerat și s-a ajuns la violențe. Cum se poate, într-un stat de drept, ca un deputat AUR, despre Darius Pop e vorba, să afirme în fața jandarmilor că CITEZ “noroc că și-au lăsat toți cuțitele acasă”?
Clanurile interlope au ajuns și în Parlament? Stimați români, în aceste momente în care timpul nu mai are răbdare cu nimeni, eu fac apel la dumneavoastră să analizați cu mare atenție ce se întâmplă în jurul nostru. Derapajele de asemenea anvergură nu au ce căuta pe scena politică! Indiferent din ce tabără vin ele! Așa facem bine România? Cu violență și vărsare de sânge? Am căutat sa îmi păstrez calmul când am citit toate jignirile și amenințările simpatizanților extremiști!
Din păcate pentru voi, susținătorii violentei, vă spun că indiferent cât de urat vorbiți, cât blestemați, înjurați, amenințati, nu veți câștiga nimic cu asta, nu așa se face schimbarea in România! Nu așa se va face sunt prea mulți Care vor pacea ca sa va lase pe voi sa derapati,sa transformați Parlamentul in arenă de asasinari și de acolo sa tăiați, sa împușcați pe cine va displace, sa-l înjunghiați pe la spate! Nu se poate! E prea mult! Cu toată susținerea pe care o am pentru romanii mei, pentru țara mea, pentru proiectele vitale țării noastre nu pot susține violenta, instigatorii, oamenii care cer execuția in strada a altor oameni.
Care vor ca rivalii lor să fie împușcați, așa cum zice Sosoaca sau înjunghiați, așa cum cere un parlamentar de la AUR! Sa ne ferească Dumnezeu sa pierdem direcția țării și comanda sa fie la unii labili psihic care de nervi apasă butonul roșu și dau foc la țara. Nu era subiect circul, scandalul, ca acum avem și presiunea criminalilor care spun politicienii prezenti in sala astăzi ca au ajuns sa se teama de siguranța și viața lor. Romanii nu vor asta, romanii nu sunt asta!
Românii vor pace, bunăstare, o bună gestionare a resurselor, angajări la stat pe baza de performanța, oameni politici în permanent dialog cu societatea și cu specialiștii. Mințile luminate vor genera soluții salvatoare sa ieșim din aceste crize fără prea multe cicatrici și fără victime colaterale. Unde este dialogul? Da, accept sa avem un dialog mai aprins dar nu atac cu picioare, pumni, cuțite, gloanțe. Și e păcat ca nu învățam nimic din ce se petrece în jurul nostru în Ucraina, în Serbia.
Fiecare problema are rezolvare! Hai sa găsiți formule sa va înțelegeți sa puteți construi pentru România nu sa îngropați romanii! Pe cei de la AUR i-am primit în casa noastră, dar nu le permitem să ne umilească în halul acesta, să ne amenințe cu moartea, așa cum i-au transmis lui Laurențiu Botin! Dragii mei români, care vă doriți o Românie frumoasă și curată, vine un an crucial pentru țară, un an în care avem șansa să schimbăm destinul țării și să setăm pe noi coordonate cursul istoriei. Nu am să vă spun eu cu cine să votați, mi-aș dori să identificăm împreună oamenii care ne pot salva din această mocirlă în care ne-au adus cei care spun că ne conduc.
Trebuie să ieșim la urne, indiferent de opțiunea politică pe care o avem. Este singura șansă ca să facem o tranziție corectă a puterii, nu prin scandal, nu prin violențe! Huliganii care au ieșit în stradă astăzi sunt o minoritate. Eu sunt convinsă că ne-am maturizat din punct de vedere electoral, că vom apela la rațiune înainte de a pune ștampila pe un candidat ori partid. Trebuie să aducem la cârmă oamenii care au demonstrat că iubesc țara și care au luptat și luptă pentru acest popor. Să nu mai plecăm urechea la propagandă ieftină și să nu ne mai lăsăm atrași în capcana celor care incită la ură, la dezbinare! Vă invit să ne așezăm la masa dialogului și să rămânem uniți în cuget și simțiri, doar împreuna facem România suverană!
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
sursă: realitatea.net
