Autor: Alin Stanciu
Am văzut multă agitație socială și politică la acest început de an. Era oarecum firesc și de așteptat. Se discută mult, se țipă, se crează tensiuni și emoții, se scuipă, se înjură, se minte. Nu e chiar cel mai sănătos mod de a da direcțiile de dezbatere pentru acest an complicat dar din păcate de asta o să avem parte, de scandal, minciună, manipulare, circ, emoții false.
Nu știu dacă cineva chiar e interesat de dezbaterea problemelor reale, profunde și dacă dincolo de cauze vine și cu soluții, dar pentru că cel puțin odată la 4 ani toți sunt interesați brusc și de Diaspora (doar banii și voturile Diasporei îi interesează, ca să fie clar) și pentru că am văzut deja “manevre” pregătitoare care să antagonizeze diversele categorii și grupuri din Diaspora și diasporenii cu românii din țară, îmi permit și eu să prezint lucrurile așa cum se văd ele chiar de aici din Diaspora. Măcar eu le văd, le cunosc și vorbesc în cunoștință de cauză.
Astăzi, la început de 2024 în Diaspora sunt multe temeri și puține speranțe. Ne pândesc incertitudini și probleme, provocări și pericole și agățată firav de ele e câte o speranță, exact ca in zestrea Pandorei, sau dacă Legendele Olimpului nu vă plac atunci exact ca in Epistola lui Pavel către creștinii din Corint. Să le luăm însă pe rând și să vedem care sunt fricile și speranțele Diasporei.
Frica cea mai mare e TEAMA DE INCERTITUDINE. Nu de curaj duc lipsă românii din Diaspora. Mulți au plecat aproape în necunoscut, au luat viața de la capăt, au muncit pe brânci și cei mai mulți au reușit de la an la an să se descurce tot mai bine, dar acum problemele sunt atât de multe, atât de mari și pe atât de multe planuri încât e multă teamă. Speranțele nu mai sunt să le fie mai bine ci măcar să nu le fie mai rău. Dar pentru că nu vreau să prezint generalități și platitudini, iată concret câteva frici și de 2 bani speranță.
TEAMA PENTRU COSTUL DIN CE ÎN CE MAI MARE AL VIEȚII, AL FACTURILOR, AL CHELTUIELILOR.
Nu mai e demult un secret pentru nimeni că imensa majoritate a românilor au plecat din țară ca să câștige mai bine. Banii au fost un imbold important. Au dorit să câștige, să agonisească, să construiască un trai mai bun pentru ei și familiile lor, înapoi în România sau acolo unde s-au stabilit. Ei nu câștigă mai puțin sau mai greu, dar de câțiva ani e tot mai greu de trăit chiar și în Diaspora unde se câștigă mai bine. Chiriile au crescut mult, facturile sunt tot mai mari, banii puși de-o parte sunt tot mai puțini și asta aduce teamă mai ales că mulți nu înțeleg și nu au nici o vină. Își pun întrebări. De ce plătesc și suportă ei aceste vremuri de criză? Poate sunt aceste războaie și consecințele lor, poate sunt cei care conduc lumea și o fac greșit dar românii din Diaspora au sentimentul că nu e războiul lor și nu le place că lucrurile “s-au stricat” atât de mult și în Diaspora în ultimii ani. Speranța lor e că vor rezista și în acest an. Atât și-au propus, să reziste, să nu le fie mai rău. Nu mai speră să le fie mai bine.
TEAMA PENTRU SIGURANȚA FAMILIILOR LOR.
Poate nu știați dar rata divorțurilor la familiile care au plecat (împreună sau unul dintre soți în Diaspora) e dublă față de românii din țară. Asta are explicații dar nu le dezvolt acum, ce vreau să spun e că presiunea pe familiile din Diaspora e mult mai mare. Ritmul de viață e mult mai intens, soții nu mai au timp unul pentru celălalt, copiii, chiar dacă au parte de un mediu educațional net superior celui din România, sunt supuși unei presiuni mult mai mari din partea societății, a școlii, a anturajului și se trezesc într-o dilemă, valorile de acasă din familie sau cele de import, multe de factură globalistă și care vin în contradicție cu cei 7 ani de-acasă. Din păcate aici nu prea mai e nici o speranță. O viață mai bună, o educație de calitate, sisteme sanitare corecte au însă și un cost. Milioanele de copii născuți în Diaspora (sau duși acolo de părinții lor) sunt pe an ce trece mai puțin români și mai mult italieni, spanioli, germani, englezi sau suedezi și statul român în ansamblul lui nu le dă românilor din Diaspora nici un instrument, nici o măsură care să-i ajute să împiedice asta, pt că o văd și o simt dar sunt neputincioși.
TEAMA DE IMIGRANȚI ȘI INSECURITATE.
Aici poate părea o paradigmă dar nu e. Cum se pot teme niște imigranți de alți imigranți? E simplu, în primul rând pentru că românii s-au dus să strângă, să muncească, să acumuleze, să se integreze în vreme ce alte valuri de imigranți (mai ales din țările arabe, din Africa sau din Ucraina) ajunși în Europa în ultimul deceniu au ajuns aici doar să profite, să “sugă” sistemele occidentale de drepturi și beneficii fără să își asume și obligațiile. Nu mă feresc să o spun clar și răspicat, pentru cei mai mulți români din Diaspora imigranții arabi sunt percepuți ca o amenințare la fel și comunitățile lor, în mare parte enclavizate și creatoare de violențe și insecuritate. Orice român din Italia vă poate da multe exemple, cât despre cei din țările vestice, cred că toți au avut cel puțin un incident sau o experiență nefericită cu un imigrant arab (chiar dacă unii nu vor recunoaște) ori în condițiile tulburi din Orientul Mijlociu cu conflicte încinse sau mocnite (pe care se toarnă multă benzină acum) e normal ca oamenii să se teamă de noi valuri mari de imigranți. La fel și în cazul celor din Ucraina. Cine nu e conștient că imediat ce războiul din Ucraina o să se încheie (într-un fel sau altul) milioane de bărbați ucrainieni vor lua calea occidentului (acolo unde le sunt deja soțiile și copiii) se înșeală amarnic.
Ce speranțe ar fi aici ? Ca lucrurile să nu se agraveze. Să nu avem valuri masive de imigranți, să nu existe un fenomen de radicalizare și noi atentate, să nu apară noi restricții și interdicții în cadrul UE, să nu crească un val general împotriva tuturor celor care nu sunt “băștinași” la grămadă, val care i-ar lovi inevitabil și pe români.
TEAMA DE REGULI ȘI ÎNGRĂDIRI ABSURDE.
Libertățile, de orice fel nu sunt gratuite și trebuie apărate permanent. Din păcate, exact ca în Ferma animalelor a lui Orwell, dacă nu ești vigilent orice avantaj se poate transforma într-o condiționalitate. Mai pe înțelesul tuturor, renunțarea la biletele de transport în comun și apariția cardurilor de călătorie sau plata cu telefonul aduce pe lângă simplificare și riscul ca cineva să știe oricând de unde până unde te deplasezi. Câtă vreme nu ai nimic de ascuns asta e OK, dar când aceste informații sunt folosite și exploatate, poate chiar împotriva ta asta nu mai e OK. La fel și cu informațiile din telefon sau aplicații, la fel și cu datele de localizare sau ce cumperi când plătești cu cardul. Pare de multe ori că cineva dă năvală în viața ta cu reclame, cu sfaturi, cu oferte și poate nu mai e mult ca ele să nu mai fie doar sugestii ci chiar obligații. La fel și cu ce să mănânci, cum să te îmbraci, cum să iubești, ce să îți placă și ce nu. Toate, de la cele mai ciudate ideologii de gen până la idioțeniile de corectitudine politică, încălzire globală sau cancel-culture vin împotriva firii noastre și asumate și promovate masiv în societate vin ca un corset, chiar dacă în principiu ele sunt sugestii, chipurile în folosul nostru.
Speranța ar fi că libertatea nu e prețul confortului și bunăstării și că a fi european nu înseamnă să fii mai puțin român.
TEAMA DE MINCIUNĂ ȘI MANIPULARE.
Într-un an cu atâtea rânduri de alegeri românilor din Diaspora le e teamă că vor trăi iar experiența de a fi căutați, amăgiți, gâdilați in orgoliu, stârniți în sentimente și apoi abandonați pentru încă 4 ani. Deși le e dor de România, de tot ce e românesc și sunt conectați la ceea ce se întâmplă în țară, stresul, viața și ritmul trepidant de viață i-au făcut pe mulți să fie tot mai apatici și asta nu e bine. Diaspora nu a votat niciodată cu PSD și nici nu o să o facă (pentru că PSD e asociat cu dezastrul României). Au votat în general cu dreapta (care acum nu mai există) deși erau partide surogat. Au investit încredere în orice era anti-psd și au fost dezamăgiți pe rând și de PMP și de PNL și de USR. Acum a apărut și AUR. Sunt anti-psd și ei, dar dacă de 20 ani au fost dezamăgiți, acum de ce-ar fi altfel? Și mai e un aspect. Diaspora votează de fapt pentru 6 parlamentari. Absolut nesemnificativ la nivelul matematicii parlamentare. Principala miză în ce privește Diaspora sunt alegerile prezidențiale, alegerea “jupânului” care face jocurile, ori aici Diaspora a fost folosită și în 2009 și în 2014 și în 2019. Practic Diaspora a pus ultimii doi președinți ai României și ambii au dezamăgit crunt.
Și poate au învățat și românii din Diaspora ceva din țările unde muncesc/trăiesc. Că cetățenii pot cere doar dacă și oferă. Măcar votul. Peste 60%-70% dintre cetățeni votează în țările occidentale. Când am să văd că votează 2-3 milioane de români din diaspora (din 6 milioane) am să sper cu adevărat că diaspora poate schimba România.
Nu știu ce mecanisme mai pot fi accesate și ce butoane mai pot fi apăsate pentru ca Diaspora să fie din nou motivată să voteze, speranța ar fi să o facă, să o facă masiv (nu doar un milion din 6) și să o facă corect și asumat, fără manipulări emoționale. Și poate să înțeleagă că alegerile europarlamentare sunt singurele in care cei votați de ei pot lua decizii valabile și în țările în care trăiesc ei.
Și aș putea continua dar astăzi mă opresc aici. Am să folosesc microfonul emisiunii DE VORBĂ CU DIASPORA de la Radio GoldFM în fiecare seară de Luni de la ora 20, ca să vorbesc și despre ambasade și consulate, despre cât e de greu și cât durează să obții niște documente, despre indolența unor funcționari, despre lipsa centrelor comunitare, despre asociații fantomă care au activități în Diaspora doar în anii electorale, despre lideri falși din Diaspora cu experiențe și CV-uri fabricate, despre finanțări de proiecte care sunt de fapt șantaj mascat, despre cât e de greu să te întorci în România și să faci ceva și încă despre multe altele.
O singură concluzie am pentru cei care vor să țină cont de ce am scris eu. Frica naște două reacții, paralizia și lipsa de reacție sau reacțiile necontrolate de nebunie și furie.
Cine are urechi de auzit, să audă.
