ALINA MUNGIU DENUNȚĂ „ÎNAPOIEREA” LUMII ORIGINILOR EI

Autor: Adrian Severin

Egală cu ea însăși, Alina Mungiu toarnă gaz peste focul teoriilor huntingtoniene care susțin incompatibilitatea lumii ortodoxe cu civilizația occidentală. Aceste teorii sunt folosite pe plan politic pentru a explica de ce România nu se găsește și nu poate fi acceptată în spațiul (cultural) euro-atlantic.

Găsim aici o nouă dovadă a caracterului Alinei Mungiu: o persoană a cărei inteligență este depașită totdeauna de o combinație urât mirositoare între narcisism și oportunism.

Uimitoare, dar și extrem de periculoasă, este abilitatea ei de a-și învălui oportunismul într-un narcisism atât de convingător (când o asculți ai chiar impresia că este buricul universului) încât mulți o iau ca reper intelectual și moral, cumpărându-i sofismele otrăvite la prețul pretins de ea, fără a înțelege cât de murdară este „România curată” pe care o promovează.

Cei care se lasă astfel înșelați, nu bagă de seamă că atunci când formulează (totdeauna pe un ton superior și de o manieră „definitivă”, care nu mai permite nici comentarii nici îndoieli) observații corecte, acelea sunt deja banale, trăind de mult în conștiința colectivă, și nici că aceste idei alternează cu enormități letale pe care sunt menite să le ridice la nivelul axiomei, al adevărului aprioric. Dacă ce a zis mai înainte este corect, înseamnă că și ce zice după aceea e corect și nu mai trebuie, deci, verificat.

Exact așa a procedat și acum, când, pornind de la presupuse date statistice care indică o rată mai ridicată a mortalității din cauza infectării cu virusul SARS CoV 2 în țările cu o populație majoritar de religie ortodoxă, și legând aceasta de o rată mai redusă a vaccinării anti Covid în respectivele țări, trage concluzia că ortodocșii se plasează pe poziții anti științifice, retrograde, nemoderne, necivilizate, obscurantiste, caracteristice, se subînțelege, unor forme arhaice de socializare, specifice unei civilizații tribale nedesprinse de mistere, vrăjitorii și superstiții.

Continuarea logică a acestui discurs, pe care Alina Mungiu o induce în subconștientul nostru, este aceea că ortodocșii nu numai că mor în număr mai mare, dar și merită să moară. De aia nici nu ar fi rău să vină NATO să le mai rărească rândurile, cum a făcut-o în fosta Iugoslavie, ca să putem respira liniștiți și „noi”, cei debarasați de inepțiile creștinismului ortodox. (sic!)

O asemenea teză este înghițită cu atât mai ușor cu cât, într-un text anterior recent, larg răspândit de naivii entuziasmați de orice simplă recunoaștere a evidențelor, aceeași Alina Mungiu observa, pe linia intereselor germane, ceea ce orice om dotat cu bun simț constatase, că Occidentul transatlantic, evident tot catolic și protestant, tinde să nu îi creadă pe ruși, evident și ei ortodocși, nici atunci când spun adevărul…în legatură cu Ucraina, și ea ortodoxă.

Tehnica înșelăciunii folosită de Alina Mungiu este impecabilă: spune, cu „curaj” și „obiectivitate”, că „regele este gol”, ceea ce nu trebuie dovedit întrucât toată lumea vede, deși se sfiește să o recunoască public, pentru ca astfel să creeze prezumția de corectitudine a sentinței inepte care urmează, menită a valida agresivitatea „regelui gol” și pretenția acestuia de a îi aduce pe barbari la dreapta credință.

De fapt, Alina Mungiu totdeauna spune ce vor sa audă cei care o plătesc. Și chiar dacă aceștia nu o plătesc sa spună neapărat ceva anume, ea știe ce vor ei sa audă și aia spune.

Bine lucrat! Josnic caracter!