Comisie de numiri, nu sfori trase de alde Hrebenciuc sau Pahonțu

Peste vară am spus tuturor același lucru: e nevoie de mai mult timp. Dar timpul suficient nu ajunge. Că nu poți spune unui număr atât de mare de oameni exigenți și orientați, de votanți ai lui Nicușor Dan pentru niște principii, nu pentru că se închină la Arsenie Boca, să aștepte numai puțin și va vedea designul din spatele acestor numiri. Văd toți caracterul lor izolat și arbitrar, chiar dacă o fi vreun efort de a face lucrurile cum trebuie, nu iese deocamdată. Pentru că în spatele lor nu pare să existe niciun proces de selecție, niciun criteriu transparent care să poată fi public verificat (contribuții, sau măcar declarații relevante ale celor numiți în domeniul cu principal). Or, lipsa de transparență nu e bună și nu o asociem cu tabăra noastră. O asociem cu tabăra ălorlați, unde numirile le trăgeau de sfori alde Hrebenciuc sau Pahonțu.

Dacă premierul nu a avut timp și a greșit cu Anastasiu și partenera lui, doi lobby-ști care nu mai voiau să tragă sfori la alții, ci să decidă ei singuri în avantajul lor și al alor lor, premierul are scuza că nu are timp. Dar are nevoie. De asta e bine ca președintele, care are timp mai mult, ca Sâmbăta de Sus tot acolo va fi și la anul, să construiască un proces de selecție de altă natură, modern și la vedere, care să ajute pe reformatori prin aducerea publicului ca aliat contra trăgătorilor de sfori clasici din partide și servicii. Că asta a votat lumea.

Nu râdeți, că e cât se poate de fezabil, ne trebuie niște comisii de numire. Nu e ceva revoluționar: prima mea amintire, din anul 1982, de student în anul 1 și membru UASCR a fost o adunare generală în care o mie de studenți nu au votat pe candidatul partidului, ci pe unul ales de noi. Cum am făcut? Folosind mijloacele și statutul lor – că altul nu era. Partidul avea obiceiul să vină cu o comisie de propuneri deja selectată (cam ca partidele și grupurile de interese de astăzi), care la rândul ei să propună o listă de votat la devălmășie, pe care erau doar oameni verificați. Vă trezește vreo amintire?

Întrucât era periculos să te lupți cu ei pe față, noi am sabotat mai întâi comisia de propuneri – ne-am abținut la mai toți membrii lor, discret, 999 voturi pentru și câte o abținere, și i-am propus pe ai noștri, la care nu s-a mai abținut nimeni, până am căpătat majoritatea în comisia de propuneri. După aceea comisia iarăși a mai adăugat niște propuneri, lista închisă a partidului a devenit deschisă, și iarăși abțineri. La un moment dat șeful de la centrul universitar, exasperat, s-a răstit la un coleg de al meu: De ce te abții, tovarășe? Și colegul meu, calm, a răspuns: ”Nu cred că va face față”. Din nou, la candidații pe bune ai studenților nu s-a abținut nimeni și iată așa am reușit o mică victorie pentru merit și democrație, că nu au avut curajul să anuleze alegerile la Facultatea de Medicină Generală.

A avea azi în Curtea Constituțională pe unul care nu a fost judecător o zi, când îl puteam avea pe Peter Eckstein Kovacs, sau a avea la apărare un băiat deștept, când puteam avea o femeie de la NATO, se explică foarte simplu: oamenii de la NATO sau Eckstein Kovacs nu au fost pe listele scurte ale comisiilor netransparente și necompetente de selecție, ale căror criterii sunt complet obscure. Nici nu pare că există undeva vreo bază de date, fie și în judecata cuiva, a unor români de excepție cu care să completezi golurile.

A doua amintire relevantă este sub guvernarea Cioloș, când fusese dat jos Victor Ponta, plagiator spălat de șeful Academiei, totodată șef la CNATDCU, instituția care ar trebui să se ocupe cu etica academică. Guvernul, după ce a început cu un plagiator notoriu, generalul Tobă, a promis măcar pe partea civilă, unde era mai multă libertate, că face ceva. CNATDCU era mare, avea nu știu câte subcomisii, inutile, că atunci când Cristi Bușoi a plagiat un manual de al meu de doctrine politice ca să se facă doctor în medicină, Subcomisia de Medicină a declarat că aceea nici nu e o teză de medicină, și așa a ajuns la comisia generală, unde a fost spălat de șeful Academiei (altul, dar aceeași poveste). Ca atare, sub Guvernul Cioloș am propus să se desființeze CNATDCU și să fie înlocuit de o comisie de etică minimală (Radu Gologan, Nicolae Manolescu, Mircea Flonta, vedeți genul), care să procedeze ca în Occident, să trimită la referenți anonimi tezele cu probleme și ei doar să își asume răspunderea (că era clar că șefii Academiei, din motive misterioase, nu reușeau). Ce credeți că au făcut Adrian Curaj și compania, după promisiunile că vor rezolva? Au mărit CNATDCU de vreo câteva ori, să dilueze și mai mult răspunderea.

Ce-ar fi dacă la București ne-ați da o femeie candidat unic proeuropean?

O comisie de propuneri a președinției Dan ar trebui să arate precum comisia mea de etică. Oameni de cinci stele, care au dovedit deja că își dau foc mai degrabă decât să treacă ceva ne-etic și neprofesional pe lângă ei. Care să facă criterii și să le anunțe, nu că ar fi greu să enunți că vrei persoane cu măcar minimă recunoaștere internațională pentru asemenea numiri. Partidele au dreptul de vot și sunt primele care fac propuneri, dar trebuie să punem presiune pe ele ca să facă propuneri ca lumea, să recruteze unde nu au calitate, și nu în locul partidelor să lucrăm cu grupulețe din servicii, pe acelea chiar nu le-a ales nimeni.

Tot o asemenea comisie trebuie să taie de la început numirile inacceptabile, cum trebuia tăiat Anastasiu (cazul e important că nu a fost un accident sau o problemă de imagine, ci o enormă eroare a administrației actuale, vulpea pusă paznic la găini). Dacă nu aveți o comisie de etică dați măcar un search în listele negre de 20 de ani încoace ale României Curate! Nu e nimeni acolo care să fie integru – poate am mai scăpat pe unii, dar măcar începeți de undeva. În sectorul privat. departamentele profesionale de resurse umane fac asemenea controale ș căutări, și am mai dat exemplul unor reforme curajoase în care statul și sectorul privat și academic au creat comisii în comun acolo unde trebuiau epurate și selectate sectoare importante – o poliție compromisă, un CSM – nu poți da pe mâna partidelor asemenea numiri.

Pe scurt, trebuie răbdare și speranță, dar și ceva metodă. Sper să aud mai multe aplauze pe viitor și între timp publicul ar face bine să genereze liste de nume pe merit, pentru numirile de interes public. O să încep eu prin a întreba, ce ar fi dacă la București ne-ați da o femeie candidat unic proeuropean? Că la patru șefi de partide bărbați și un președinte bărbat, știți, nu se poate să ajungeți la Ursula vor der Leyen să vă spună că voi sunteți proeuropenii, și ăia mai primitivi or fi ceilalți. E cazul să numiți femei, și la servicii secrete, și în ambasade, și în ministere, și la primăria Capitalei. Că bărbații voștri nu cred să facă față, vorba colegului, și s-ar putea să aveți surpriza ca publicul să o aleagă pe doamna Șoșoacă până la urmă.

sursă: romaniacurata.ro