Autor: Alin Stanciu
Am avut demult bănuială că anul 2024 o să fie de fapt o veșnică chiloțăreală. N-am crezut însă că asta e de fapt ordin de zi pe unitate și ce vedem acum e de fapt doar preambulul unui an aflat sub sloganul “bă pe-a mā-tii” .
Ultimul intrat în această horă de Striptease electoral e “marele” influenkār ( btw, cu doar 75000 de urmăritori e de fapt piticul gol) Andrei Caramitru.
Într-o emfază demnă de efectele plantelor halucinogene Caramitru jr. a ieșit astăzi în spațiul public cu o postare în care își varsă nervii și frustrarea pe românii din Diaspora și vorbește culmea, despre “frustrarea diasporenilor” . Acum înainte să demontez elucubrațiile lui vreau să vă spun că ceea ce vedem e de fapt o ciorbă reîncalzită, o temă mai veche reluată mereu în anii electorali, aceea de a stârni ură și dezbinare între diverse categorii ale poporului român. Bugetari vs. privați, tineri vs. pensionari, muncitori vs. intelectuali ( Karl Marx like this 🤪), țarani ( agricultori) vs orașeni, diasporeni vs. români din țară. O să tot vedem reluate în acest an aceste teme, pt că unii cred că singurul mod în care pot cuceri ceva este să dezbine, asta pentru că alte argumente și idei nu au.
Cât despre dezbinarea românilor din România și a celor din Diaspora eu am mai văzut filmul ăsta acum câțiva ani. Merită pentru deliciul cititorului să vă redau episodul.
Pe drumul spre protestul Diasporei din 10 August 2018 am oprit undeva într-un sat oarecare din sudul României. Era un mic magazin cu câteva mese afară pentru că așa e la țară, dacă e magazin e musai și birt. La o masă, câțiva vajnici “țărani” se luptau cu două flacoane de bere, parcate regulamentar la piciorul mesei și jucau table. Unul dintre ei, supărat că nu i-a intrat un 6-6 la care visa, a tras o gură zdravănă de lichid auriu și a înjurat la grămadă Diaspora care vine să își bage nasul în treburile României. “Să stea dracu’ acolo unde au fugit că aici știm noi ce trebuie făcut, facem noi rânduială !!” . Și chiar făceau, era o mizerie de nedescris pe terasa lor improvizată. Un alt învârtitor de zaruri cere o țigară. E luat în bășcălie și servit cu aroganță de către un altul. “Ia bă Mitică, că io am. Io am bani de bere și țigări nu ca tine !!” . Un mucalit chibiț la înfruntarea titanilor tablagii spune cu tâlc “păi sigur că ai, că îți trimite bani nepoata din Germania” . Atât am prins din acel dialog dar mi-a fost suficient.
Azi regăsesc discursul anti-Diaspora la Andrei Caramitru. Nu știu dacă merită dar pentru că reflexele mele neuronale nu mă lasă, fac și o mică analiză pe text ( veșnică recunoștință profesorului meu de limba română din liceu, dl. Eana Petru).
Vorbind despre “frustrările diasporeanului” Caramitru introduce și un criteriu de departajare, el vorbește despre “diasporeanul mediu” . Face deci clar și din start o segregare a Diasporei. Nici asta nu e o temă nouă pentru că în mediile useriste a fost mereu un șlagăr la modă “smart-Diaspora” și “stupid-Diaspora”, primii elevați, școliți, cu joburi înalte, ultimii proști, pălmași, muncitori de rând. Apoi face Caramitru jr. o anal-iză temeinică a motivelor” frustrării diasporeanului mediu” și o pune pe baza unei nemulțumiri financiare. Chipurile nu mai poate el diasporeanul mojic să se dea “ciumec” în România cu banii câștigați afară.
Are însă fracturi mari de logică pentru că diferența de valoare financiară nu e din vina bietului diasporean ( el nu câștigă mai puțin din munca lui) dar totul a ajuns să fie în România mult mai scump. Dacă o zi muncită în Germania acum zece ani îți ajungea să trăiești în România 5-6 zile astăzi rămâi fără bani în maxim două zile dar asta nu e în nici un caz imputabil diasporeanului. Și mai face o greșeala de logică. Milioanele de români plecați în Diaspora nu au plecat să facă bani ca să se dea “jmekeri” în România, au plecat că să poată avea ei și familiile lor un trai mai bun. Dacă ajung să și cheltuie bani in România asta e o rezultantă, nu un scop în sine. Și ar fi bine ca Andrei Caramitru să se bucure că românii din Diaspora cheltuie din banii câștigați în Diaspora în România ( sau trimit bani în țară, 5+5=10mld. € doar anul trecut, 5% din PIB) pt că altfel economia României s-ar fi prăbușit demult.
Dar el nu știe cum e sā muncești pentru bani. El știe doar să cheltuie pentru că are de unde. Conturile familiei sunt grase și poate într-o zi o să ne explice și de unde ( noi știm că “tăticul” a avut grijă să-i lase capital). Altfel ar fi fost muritor de foame pentru că nu are o pregătire, abilități sau i meserie care să-u permită să-și câștige pâinea zilnică. În orice țară în care trăiesc și muncesc diasporenii denigrați de el ar fi fost cel mult asistat social. Poate tocmai de-aia e frustrat pe cei care au avut curajul, au dorit și au reușit să își depășească condiția Intr-un mediu concurențial și adesea ostil.
Și mai are un substrat supărarea lui Caramitru jr. Românii din Diaspora și-au întors dosul către USR sătui de ipocrizia, lipsa de caracter și valoare a șefilor useriști. Dovadă stau chiar membrii USR ( mai ales dun Diaspora) care au părăsit corabia lor aflată în vrie.
Până la urmă Andrei Caramitru nu face decât să joace Intr-o piesă tristă ( la fel ca tac-su în Decembrie ’89). Alții fac scenariul, el doar semnează când primește leafa și bilețelul.
Românul are o vorbă. S-A SUPĂRAT CA MĂGARUL PE SAT. Caramitru jr. nici măcar nu e măgarul ( altfel animal nobil cu valențe cristice). Caramitru e un biet Sancho Panza modern, supărat că stăpânul lui și-a pierdut de tot mințile. E frustrat că nu-și mai vede viitorul de slujbaș fidel și fără minte al intereselor altora.
Señor Caramitru nu merită mai mult decât un HAI SICTIR !!
