Autor: Sorin Roșca Stănescu
Poate că titlul de mai sus pare forțat. Dar în niciun caz nu am avut această intenție. Câteva informații recente însă mă obligă să-mi pun câteva întrebări. Al căror răspuns poate fi dureros. Ce fel de armată combativă avem? În ce măsură ne putem apăra, laoadică? Nu care cumva, sub pretextul modernizării armatei, miliarde de euro se duc pe apa sâmbetei?
Despre cele câteva fregate, patru, total insuficiente pentru apărarea noastră la Marea Neagră, oficialii statului român ne-au oferit în ultimii ani atât de multe informații confuze încât ne-au amețit cu totul. Și mi-e teamă că ne-au și anesteziat. Având o coastă extrem de întinsă pe țărmul Mării Negre, mare care se confruntă cu un veritabil război, avem de apărat nu numai facilitățile portuare, dar și apele teritoriale sub care, pe platoul continental, există faimoasele perimetre extrem de bogate în gaze naturale și petrol. Flota militară a României nu dispune însă, până în prezent, decât de nenumărate vorbe goale. Nu avem nicio corvetă. Nici măcar una, deși ni s-a tot vorbit de patru, iar patru este o notă de corigență atât la școală cât și în ceea ce privește apărarea unui stat care se respectă. De ani de zile se tot organizează, vezi doamne, licitații peste licitații și se tot încaieră prezumtivii parteneri din Franța și din Olanda, care după cum ni s-a spus, au făcut în acest sens lobby la cel mai înalt nivel. Românii au fost alimentați cu dubla speranță că aceste corvete vor fi construite pe șantierele navale din România, ridicându-se astfel nivelul tehnologic al acestora și finanțându-se forța de muncă specializată și, în plus, urmând ca tot aici să se asigure mentenanța acestora, și de asemenea am fost alimentați cu iluzia că achizițiile se vor face în sistem de offset. Cu alte cuvinte, că banii plătiți pentru corvete ar urma să fie întorși în industria de apărare sau în industriile conexe din țara noastră. Ei bine, după ani de zile de dezbateri, de caiete de sarcini, cu sau fără dedicație, de licitații, de acțiuni de lobby ale prezumtivilor parteneri, de contestații, de procese, aflăm la sfârșitul săptămânii trecute că totul a căzut. Și că Ministerul Apărării decide, literalmente peste noapte, să achiziționeze patru corvete din Statele Unite. Pe miliarde de euro. Nu se mai pune problema offset-ului. Pentru că respectivele corvete sunt second-hand. Și deci nu sunt achiziționate direct de la producător. Nu se mai pune nici problema extinderii șantierelor navale românești, pentru că prin programul ”rabla” le primim de-a gata. Iar mentenanța nu se va face la noi, ci peste mări și țări. Și cel mai interesant și, în același timp, scandalos, este că nu știm când le plătim. Acum sau după ce le primim?
Atunci când se încheie un acord între state, este de presupus că partenerii au obraz. Că ceea ce este convenit în scris se respectă. Prin urmare, corvetele sau alte instalații militare cu care binevoiește să ne ”înzestreze” partenerul nostru strategic, ar urma să fie plătite după primirea și recepționarea produsului. Ei bine, lucrurile nu stau deloc așa. Probabil, corvetele vor fi plătite în avans și vor sosi când vor sosi.
Avem deja modelul aeronavelor F-16, toate second-hand, unele luate din Portugalia, altele care ne vin din Spania, și pe care le plătim tot în avans. Tot zilele trecute a explodat o adevărată bombă, cel puțin din perspectiva bugetului aflat în grea suferință. Ministerul Apărării a decis să plătească 6,5 miliarde de dolari pentru primele aeronave F-35, nu ni se spune câte, care urmează să ne fie trimise din Statele Unite. O fi în sistem offset? Ministrul Apărării nu precizează. Când le plătim? Când ne scuturăm de 6,5 miliarde de dolari? Nici asta nu ni se spune. Nici dacă ele vor fi livrate în sistem offset sau nu. Și nici când se va întâmpla acest lucru, orizontul pe timp fiind anul 2030. Când probabil, într-un fel sau altul, războiul din Ucraina se va fi încheiat. Ce știm însă, este că Ministrul Apărării a șutat înainte. Se bazează pe o decizie secretă până mai ieri, luată în Consiliul Suprem de Apărare a Țării. La cererea expresă a lui Klaus Iohannis. Și pe o aprobare a guvernului care și ea s-a dat tot într-un mod extrem de discret, ca să nu spun pe șest. Anunțul vine însă înainte ca Parlamentul să se fi pronunțat. Ori nicio achiziție de acest fel, la asemenea sume, nu poate fi făcută fără aprobarea Parlamentului. Nici de aeronave multirol F-35, nou nouțe, sau chiar dacă vor fi second-hand, și nici de corvete despre care acum știm precis că sunt second-hand. Dacă se fac asemenea anunțuri publice în absența aprobării Parlamentului, înseamnă că cei aflați la vârful puterii consideră că forul legislativ, prima putere în stat, este defapt o formă fără fond. Ori asta este extrem de grav.
Nu îmi propun și nici nu am cum, în acest spațiu editorial, să fac o analiză a bătăii de joc la care este expusă, în plin război, Armata Română. Adevărul gol-goluț este că ne bazăm pe aliați. Și atunci când te bazezi aproape în exclusivitate pe aliați, vrei nu vrei, trebuie să îndeplinești nu numai ordinele lor, ci și cerințele pe care aceștia le formulează. Mă consolez însă că stăm bine, chiar foarte bine, la numărul uriaș de generali, dintre care absolut niciunul nu a câștigat vreo bătălie.
sursă: corectnews.com
