Autor: Mike Whitney
Comunicatul Summit-ului de la Vilnius este o încercare de a însuși lista de dușmani a Washingtonului structurii NATO, pentru a oferi un sprijin mai larg pentru conflictul global iminent. Țintele acestei campanii sunt Rusia și China, principalii adversari ai așa-numitei „ordini bazate pe reguli”. Niciuna dintre aceste țări nu reprezintă o amenințare directă pentru securitatea NATO sau a Statelor Unite, dar emergența lor bruscă pe continentul asiatic îi face inamici de facto ai Washingtonului. Statele Unite sunt hotărâte să domine Asia Centrală, ceea ce înseamnă că toți potențialii rivali trebuie să fie controlați sau zdrobiți. Scopul Comunicatului de la Vilnius este de a identifica acești rivali, de a le divulga presupusele infracțiuni și de a-i acuza în termenii cei mai duri. Așa își face NATO rost de un război și pune bazele viitoarelor ostilități. Acesta este un extras din comunicat:
Federația Rusă este cea mai semnificativă și directă amenințare pentru securitatea Aliaților, dar și pentru pacea și stabilitatea din zona euro-atlantică … Rusia este în întregime responsabilă pentru războiul ilegal și nejustificat pe care l-a provocat împotriva Ucrainei, care a subminat grav securitatea euro-atlantică și globală și pentru care trebuie să fie trasă la răspundere pe deplin. Continuăm să condamnăm în termenii cei mai duri încălcările flagrante ale dreptului internațional, ale Cartei Națiunilor Unite și ale angajamentelor și principiilor OSCE comise de Rusia. Nu recunoaștem și nu vom recunoaște niciodată anexările ilegale și nelegitime ale Rusiei, nici în cazul Crimeei. Nu poate exista impunitate pentru crimele de război rusești și nici pentru alte atrocități, cum ar fi atacurile împotriva civililor și distrugerea infrastructurii civile care privează milioane de ucraineni de serviciile umane de bază. Toți cei responsabili trebuie să fie trași la răspundere pentru încălcări și abuzuri ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar, în special împotriva populației civile a Ucrainei…. Comunicat al Summit-ului de la Vilnius, NATO
Tonul strident al anunțului este destinat să anuleze orice contraargument sau opinie. Abordarea autorului este rigidă și inflexibilă. Rusia este înfățișată ca un infractor în serie cu care negocierile sunt imposibile. Astfel, diplomația este împiedicată. Singura modalitate de a face față unui criminal de război este însă forța militară. Acesta este mesajul de bază al comunicatului. Negocierile de pace trebuie evitate cu orice preț, astfel încât Rusia să poată fi învinsă în Ucraina. Acesta rămâne obiectivul principal. Iată mai multe detalii din comunicat:
Rusia trebuie să oprească imediat acest război ilegal, să înceteze utilizarea forței împotriva Ucrainei și să retragă complet și necondiționat toate forțele și echipamentele sale de pe teritoriul Ucrainei în limitele sale recunoscute internațional, oprindu-se până la apele sale teritoriale. Comunicat al Summit-ului de la Vilnius, NATO
Comunicatul are o calitate delirantă care a atras o critică corectă din toate domeniile. De ce s-ar umili autorii făcând cereri de acest tip dacă ei nu pot dovedi nimic cu ajutorul realității din câmpul de luptă? După 17 luni de lupte, oamenii rezonabili pot fi de acord că Rusia câștigă războiul și îl câștigă cu ușurință. Nu va exista „retragere necondiționată a forțelor și echipamentelor rusești” și nici nu va fi posibil ca Ucraina să recapete teritoriul pe care l-a pierdut. Zelenski a avut posibilitatea de a accepta aceste concesii din timp, dar a ales să urmeze în schimb dictatul Washingtonului. Acum Ucraina este împărțită fără speranță și nu mai există ca stat. Aceasta a fost alegerea lui Zelenski, nu a lui Putin. Iată mai multe detalii din comunicat:
Vom continua să ne apărăm de toate amenințările, indiferent de unde provin, în baza unei abordări la 360 de grade, pentru a îndeplini cele trei sarcini de bază ale descurajării și apărării NATO, prevenirea și gestionarea crizelor și securitatea cooperativă.
Așa au decis liderii NATO să anunțe transformarea organizației dintr-o alianță regională de securitate într-o jandarmerie globală liberă să efectueze operațiuni militare oriunde dominanța Washingtonului este contestată. Membrii sunt în dezacord total în legătură cu această problemă, mulți dintre ei considerând că NATO ar trebui să-și limiteze activitățile la teatrul european. Deci, este de folos ca extrasul de mai sus să fie evidențiat. Ceea ce arată este că politica NATO nu este decisă de către membrii individuali sau de parlamente, ci de elitele miliardare care au controlul asupra Washingtonului și care au decis că NATO este modalitatea perfectă prin care pot ațâța conflictul cu China. Iată un fragment din Time Magazine:
NATO continuă să se îndrepte treptat către regiunea Asia-Pacific pentru a contracara puterea crescândă a Chinei…..
Pentru al doilea an consecutiv, Japonia și Coreea de Sud, care nu sunt membre NATO, au fost invitate să participe la summitul anual. Primul ministru japonez Fumio Kishida s-a îndepărtat de un așa-numit „program de parteneriat” cu NATO, un acord de cinci pagini care are ca scop consolidarea cooperării în domeniul apărării dintre Japonia și alianță, până la stabilirea unor exerciții comune. Comunicatul NATO a declarat că China este o posibilă amenințare care trebuie luată în serios…. Se pare că NATO ia decizia de a provoca Asia într-un moment în care alianța e ocupată cu gestionarea celui mai mare război din Europa din 1945 încoace….
Rațiunea NATO din spatele aruncării în problemele de securitate asiatice este suficient de clară. SUA clasifică China drept „o amenințare crescândă”, o țară care încearcă să înlocuiască Washingtonul ca principal centru de greutate din lume. De ce interesul crescând al NATO pentru Asia este o greșeală, Revista Time
Beneficiile mutării trupelor NATO în spațiul Asia-Pacific nu pot fi supraevaluate. În primul rând, implicarea NATO creează impresia că o largă coaliție de națiuni sprijină conflictul SUA în Asia. În al doilea rând, cheltuielile oricărei intervenții militare asiatice vor fi împărțite celor 31 de membri. Și, în al treilea rând, o alianță NATO-SUA mai puternică împarte lumea în blocuri de război ( similar cu Războiul Rece ), ceea ce caută acum Washingtonul, deoarece în sfârșit își dă seama că controlul Chinei va rămâne în mâinile Partidului Comunist și nu va fi transferată oligarhilor occidentali (așa cum era planificat ). O lume divizată menține dominanța Washingtonului asupra Occidentului, care este esențială pentru urmărirea războiului pe termen lung asupra Rusiei și Chinei. Iată mai multe detalii dintr-un articol de pe site-ul World Socialist:
Declarația adoptată săptămâna aceasta de șefii de stat și de guvern ai celor 31 de membri ai NATO la Vilnius, Lituania, este un model pentru războiul global. Doar o fracțiune din documentul de 24 de pagini tratează problema centrală a summitului, războiul din Ucraina. În rest, NATO își declară intenția de a-și impune voința asupra întregii lumi. Aproape niciun continent și regiune nu sunt lăsate în afara planului pe care documentul îl numește „abordarea NATO de 360 grade”.
Un accent central al comunicatului este pus pe China, care este acuzată că a folosit „o gamă largă de instrumente politice, economice și militare pentru a-și crește influența globală și puterea proiectului”. Dăunează securității alianței cu „operațiuni hibride și cibernetice dăunătoare” și „retorică și dezinformare confruntațională” și încearcă „să controleze sectoarele tehnologice și industriale cheie, infrastructura critică, și materialele strategice și lanțurile de aprovizionare”.
NATO a fost transformată într-un monstru Frankenstein care își afirmă interesele și „valorile” în fiecare parte a globului.
Există o asemănare izbitoare între comunicatul NATO și Strategia de securitate națională a administrației Biden. De fapt, bănuim că autorii ar fi colaborat în vederea redactării textului. În orice caz, accentul asemănător asupra Chinei ca o amenințare emergentă este o temă recurentă în ambele documente, precum este și inferența că Statele Unite – care au devenit din ce în ce mai necompetitive în ultimele trei decenii– trebuie să folosească forța militară pentru a-și păstra supremația în ordinea globală. Iată un scurt extras din NSS:
RPC este singurul concurent cu intenția de a modela ordinea internațională și are la dispoziție puterea economică, diplomatică, militară și tehnologică să o facă. Beijingul are ambiții de a crea o sferă de influență îmbunătățită în Indo-Pacific și de a deveni liderul lumii. Își folosește capacitatea tehnologică și crește influența asupra instituțiilor internaționale pentru a crea condiții mai permisive pentru propriul model autoritar…
Strategia noastră față de RPC este îndreptată în 3 direcții: 1 ) să investim în bazele forței noastre acasă – în competitivitatea noastră, inovația noastră, rezistența noastră, democrația noastră…
În competiția cu RPC, ca și în alte arene, este clar că următorii zece ani vor fi deceniul decisiv. Suntem acum la punctul de cotitură, unde alegerile pe care le facem și prioritățile pe care le urmărim astăzi ne vor pune pe un curs care determină poziția noastră competitivă mult timp în viitor.
Strategia de securitate națională a SUA, Casa Albă
NSS se referă la „competiție” de patru ori în acest scurt extras și totuși nu vedem nicăieri ca Washingtonul să ia măsuri pentru îmbunătățirea competitivității. Nu există un program federal pentru îmbunătățirea infrastructurii critice. Nu există un program federal pentru îmbunătățirea educației. Nu există un program federal pentru extinderea pregătirii lucrătorilor sau pentru sprijinirea industriilor și tehnologiilor viitorului. Statele Unite au renunțat practic la concurență, realizând că „baronii tâlhari” care controlează sistemul sunt hotărâți să extragă cât mai multă bogăție pot, mai degrabă decât să-și reinvestească profiturile în puncte de vânzare productive care ar face țara mai competitivă. Acesta este motivul pentru care „cea mai mare economie din lume” nu mai poate concura cu China. Modelul din China este cu mult superior modelului extractiv al Americii.
Ce gândesc chinezii despre toate aceste lucruri? Cum le place ideea de a fi învinuiți de lăcomia vorace a elitelor americane care „l-au aruncat pe muncitorul american sub roată” în urmă cu 3 decenii, astfel încât să poată aduce profituri mai mari în China ca forță de muncă cu salarii mici? Cum le place să fie lăudați pentru succesul lor sau criticați pentru că și-au pus capitalul să lucreze la proiecte mai productive? Cum le place perspectiva unei alianțe militare ostile care își are rădăcina în vecinătatea lor, astfel încât să poată stârni probleme și să ofere ajutor inamicilor Chinei? Uitați cum este tratată problema în Global Times:
Impulsul strategic al NATO de a se amesteca în regiunea Asia-Pacific este iminent. Extinderea cooperării cu cei patru „parteneri Asia-Pacific ” – Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă – este un alt subiect major al summitului. În acest sens, mass-media americană a declarat cu îndrăzneală că NATO încearcă să „descurajeze ambițiile strategice ale Chinei”.
Acesta este al doilea an în care Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă au fost invitate la summitul NATO. Pentru a se extinde în aceste patru țări, NATO a imitat mecanismul “ Quad ” al SUA, Japoniei, Indiei și Australiei de la summitul de anul trecut, și a creat special un nou nume pentru aceste patru țări, numindu-le “ Asia-Pacific Four ( AP4 ). ” Aceasta își propune să instituționalizeze cooperarea dintre aceste patru țări și NATO și să le facă de facto noi aliați ai “ NATO + ” în regiunea Asia-Pacific….
Există 31 de membri NATO, dar au fost … răpiți de panica și tensiunea instigată de SUA, devenind “ toporul, sulițele și lopețile Washington-ului. ” Oriunde merge NATO, este posibil să izbucnească războaie. Acestea nu sunt doar impresiile subiective lăsate de NATO, ci și fapte obiective într-o mare măsură….
NATO trebuie să retragă prompt mâna neagră pe care a extins-o către regiunea Asia-Pacific. În afară de câteva, majoritatea țărilor din Asia nu numai că nu salută NATO, dar îl văd și ca pe un monstru teribil care ar trebui evitat cu orice preț. Acest lucru se datorează faptului că NATO aduce doar riscuri de securitate, amenințări de război și dificultăți de dezvoltare pentru Asia….
Alianța militară transatlantică … își extinde acum acoperirea în regiunea Asia-Pacific. Motivele sale exterioare sunt bine cunoscute în comunitatea internațională. Incitând diviziunea și ura, creând confruntări de grup și provocând haos în Europa, ei încearcă acum să perturbe pacea în regiunea Asia-Pacific. Rezistăm ferm la acest lucru, împreună cu majoritatea țărilor din regiunea Asia-Pacific.
În mod clar, China nu este mulțumită de aceste evoluții, și în fond de ce ar fi? La urma urmei, SUA nu încetează niciodată să predice despre simetria minunată a „pieței libere” până când, desigur, unele țări de top din Asia folosesc acea piață liberă în avantajul lor și devin motorul inegalabil al creșterii globale. Atunci, unchiul Sam se strâmbă, susținând că succesul Chinei este rezultatul politicilor coercitive “ care ne amenință interesele, securitatea și valorile. ”
Dar nu vă lăsați înșelați; este doar gelozie.
Avertismentul lui Brzezinski
Planul grandios al Washington-ului de a se confrunta cu Rusia și China în același timp ilustrează deficiențele unui organism de elaborare a politicilor care a eliminat pe oricine ale cărui opinii se îndepărtează chiar și puțin de planul de război.
Este interesant de menționat că arhitectul principal al planului Washingtonului de a guverna lumea, Zbigniew Brzezinski, în cele din urmă a abandonat cu totul ideea și a cerut să creeze legături cu Rusia și China. Într-un articol care a fost scris cu puțin timp înainte de moartea sa, Brzezinski a spus următoarele:
Pe măsură ce epoca sa de dominare globală se încheie, SUA trebuie să preia conducerea în realinierea arhitecturii puterii globale…
Statele Unite sunt în continuare cea mai puternică entitate din punct de vedere politic, economic și militar din lume, dar, având în vedere schimbări geopolitice complexe ale echilibrelor regionale, nu mai este puterea imperială globală….
Statele Unite trebuie să preia conducerea în realinierea arhitecturii puterii globale în așa fel încât violența … să poată fi controlată fără a distruge ordinea globală.…
un drum lung și dureros către o înțelegere regională limitată inițial este singura opțiune viabilă pentru Statele Unite, Rusia, China și entitățile pertinente din Orientul Mijlociu. Pentru Statele Unite, aceasta va necesita persistența pacientului în forjarea relațiilor de cooperare cu unii parteneri noi ( în special Rusia și China )…
Cert este că nu a existat niciodată o putere globală “ dominantă ” până la apariția Americii pe scena mondială…. În ultima parte a secolului XX, nicio altă putere nu s-a apropiat de măreția sa. Acea epocă se termină acum.
Brzezinski are dreptate. În loc să creeze mai mulți dușmani care încearcă să ne distrugă, SUA ar trebui să caute modalități de a ușura trecerea la o lume în care un centru de putere nu mai dictează politica. Asta nu înseamnă că America nu ar trebui să-și apere interesele vitale. Înseamnă pur și simplu că factorii de decizie trebuie să realizeze că lumea s-a schimbat fundamental și că trebuie să ne schimbăm cu ea.
*Opiniile expuse în acest editorial nu reflectă în mod necesar viziunea redacției Solid News*
sursă: unz.com
