Autor: Sorin Roșca Stănescu
Iată o întrebare grea. Răspunsul, consultând toate sursele accesibile, nu poate fi decât aproximativ. Cel puțin pentru moment. Singurele certitudini sunt că, începând din februarie anul trecut, din momentul invaziei, produsul intern brut a scăzut cu 30%. Dar asta nu s-a întâmplat doar în Ucraina. Și în total, rușii controlează 18% din teritoriul țării. Să încercăm, totuși, un bilanț.
Sunt trei categorii de cheltuieli, angajate de statele aliate Ucrainei, pe care trebuie să le avem în vedere. Cheltuielile cu cele cca. 5 milioane de refugiați. Acestea se ridică, cu siguranță, până în prezent, la câteva miliarde bune de euro. Pe care le suportă direct și indirect statele UE. A doua categorie de cheltuieli mai consistente constau în ajutoarele financiare acordate Kievului, sub forma unor bani donați sau a unor împrumuturi. Se estimează, până în prezent, că ar fi în total vorba de 32 de miliarde de dolari, dintre care 40% provin din Statele Unite, 25% din Uniunea Europeană, 8% de la FMI și 1,6 miliarde din Germania. Acești bani reprezintă 16% din valoarea producției economice realizate de statul ucrainean. Și, în fine, costurile armamentului, pompat din toate direcțiile, rămâne secret și nu poate fi decât estimat.
Administrația Biden, referindu-se la acest capitol, precizează, de pildă, că Statele Unite au decis să ajute Ucraina cu armament în valoare de cca. 60 de miliarde de dolari. Nimeni nu ne spune, însă, dacă acești bani urmează sau nu să fie rambursați vreodată. Până una alta, armamentul american care ajunge în Ucraina este plătit, în tranșe din ce în ce mai mari, de contribuabilii americani. Iar industria de război este cea care îi încasează.
În materie de armament, pe lângă ceea ce deja se știe, Statele Unite au decis să trimită în Ucraina, conform Deutsche Welle, blindate, nu se știe câte, de tip M2 Bradley. Acestea pot transporta 9-10 infanteriști, sunt dotate cu un tun automat cu calibru de 25 mm, mitraliere și rachete ghidate antitanc, ating o viteză de 65 km/h și au o autonomie de 400 km. Pentru asigurarea vârfului de atac, tot Statele Unite pun la dispoziția Ucrainei tancul Abrams. Este un tanc de cercetare, cu roți, dotat cu un tun de calibru foarte mare, 105 mm, care atinge o viteză maximă de 85 km/h și are o autonomie de 800 km. Germania a luat decizia de a trimite în Ucraina un blindat tip Marder, care transportă 6-7 militari, le asigură acestora sprijin de foc, este dotat cu un tun automat de calibru 20 mm și rachete ghidate. La rândul ei, Franța trimite în Ucraina tancuri de recunoaștere. În mod cert, și turcii au decis să le livreze ucrainenilor tancuri, despre care, în urma unor indiscreții, s-a aflat că vor fi tranzitate prin România.
În cele de mai sus m-am referit doar la blindate. Dar, după cum se știe, Ucraina este dotată de toate statele NATO, la care se adaugă și alte state din așa numita coaliție a celor 40, care susțin Kievul și care îi furnizează lui Zelenski o gamă extrem de diversă de armament. Dacă Ucraina, beneficiind de această uriașă logistică, de faptul că are un număr mult mai mare de combatanți decât cei aruncați în luptă de Vladimir Putin și care sunt mult mai motivați, mai bine antrenați și mai echipați, va câștiga acest război, va deveni cel mai puternic stat militar non atomic și non NATO din continentul european.
Firește că se pune întrebarea, cât va mai costa refacerea infrastructurii distruse? Este estimată o cifră de peste 100 miliarde de euro, dar, probabil, costurile vor fi mai mari. Cine va mai participa la reconstrucție și cine va suporta costurile? La reconstrucție, după cum se știe, vor participa, în special, societăți comerciale europene, alături de cele ucrainene care nu au dat faliment. În principiu, se mai știe că aceste uriașe costuri vor fi asigurate parțial din bani europeni și americani, o anumită cotă va fi generată de bunurile rusești indisponibilizate, confiscate și valorificate, și în fine, de Ucraina însăși, ale cărei datorii cresc exponențial.
Legat de datoriile Ucrainei, este de menționat faptul că, la acest capitol s-a implicat uriașul fond de investiții american Templeton, care a cumpărat o parte din datoriile suverane ale Ucrainei și, în același timp, ca să știm despre ce vorbim, și acțiunile majoritare ale fondului românesc Proprietatea. Dar cum va putea plăti în timp Ucraina partea care îi revine, de vreme ce, începând cu agricultura și continuând cu industria și serviciile, cele mai numeroase bunuri aparțin unor societăți străine, în majoritate americane și chineze? Și răspunsul la această întrebare reprezintă, pentru moment, o enigmă.
sursă: corectnews.com
