Autor: Giles Milton
Dictatorului Hitler injecțiile îi erau administrate la scurt timp după micul dejun. De îndată ce își termina porția de fulgi de ovăz și ulei de in, Adolf Hitler trimitea după medicul său personal, Theodor Morell. Doctorul sufleca mâneca pacientului ca să-i injecteze un nemaipomenit cocktail de droguri, multe dintre ele creând dependență și fiind astăzi considerate periculoase și ilegale.
Zi de zi, timp de nouă ani, dr. Morell i-a administrat lui Hitler amfetamine, barbiturice și opiacee în asemenea cantități, încât și-a atras porecla de Stăpânul Injecțiilor. Unii dintre apropiații lui Hitler se întrebau dacă nu cumva încearcă să-l omoare pe Führer.
Theodor Morell îi era însă mult prea devotat ca să-l ucidă. Șarlatanul acesta obez, cu o halitoză oribilă și un miros corporal respingător, îl cunoscuse pe Führer Ia o petrecere dată Ia Berg hof. Hitler avea de multă vreme probleme de sănătate, suferind printre altele de crampe, diaree și o flatulență cronică atât de severă, încât, după fiecare masă, trebuia să se retragă ca să elimine cantități uriașe de gaze.
Dieta neconvențională nu făcuse decât să agraveze aceste probleme. Renunțase la carne în 1931, după ce făcuse o comparație între consumul de șuncă și cel de carne umană. Din acel moment, mâncase cantități uriașe de legume bogate în apă, sub formă de piure sau zdrobite. Dr. Morell l-a urmărit pe Hitler în timpul unei mese cu astfel de preparate, după care a studiat consecințele. „S-au produs constipație și o colosală flatulență, cum rareori am întâlnit”, scria el. Morell l-a asigurat pe Führer că are niște medicamente miraculoase, care îl pot scăpa de toate necazurile.
A început prin a-i administra niște tablete mici și negre, numite „pilulele antigaz ale doctorului Käster”. Hitler lua 16 pe zi, aparent fără să-și dea seama că ele conțineau stricnină. Cu toate că îi ușurau — temporar flatulența, aceste pastile au fost, aproape sigur, cauza tulburărilor de atenție și a culorii pământii pe care a căpătat-o pielea lui în ultimii ani de viață.
Morell i-a prescris apoi un tip de bacterii coli hidrolizate, numit Mutaflor, care a parut să ajute la rezolvarea într-o oarecare măsură a problemelor intestinale ale Făhrerului. Hitler a fost așa de încântat de rezultate, că l-a invitat pe doctor să facă parte din cercul restrans al elitei naziste. Din acea clipă, Morell i-a fost mereu în preajmă.
Pe lângă crampe abdominale, Hitler suferea și de amețeli matinale. Ca tratament, Morell îi injecta un preparat diluat, pregătit de el dintr-un praf pe care îl ținea împachetat în foiță de aur. Acesta nu a dezvăluit niciodată ingredientul activ al respectivului medicament, numit Vitamultin, dar, orice ar fi fost, avea efecte miraculoase ori de câte ori era administrat. În doar câteva minute, Hitler se ridica de pe canapea, înviorat și plin de energie.
Ernst-Gănther Schenck, medic SS, intrând la bănuieli în legătură cu aceste doctorii miraculoase, a reușit să pună mâna pe unul dintre pachetele lui Morell. Analizându-i conținutul în laborator, a descoperit că era vorba de amfetamină.
Pe Hitler nu-l interesa ce anume i se administra câtă vreme substanțele respective aveau efect. În scurt timp, a ajuns să depindă atât de mult de „leacurile” lui Morell, încât și-a pus sănătatea exclusiv în mâinile lui, cu urmări dezastruoase pe termen lung. A ordonat invazia URSS pe când se afla sub influența a 80 de substanțe diferite, între care testosteron, opiacee, sedative și laxative. Din însemnările doctorului Morell reiese că-i administra și barbiturice, morfină, spermă de taur și probiotice.
Cea mai surprinzătoare substanță prescrisă de acesta Fuhrerului rămâne însă cocaina. În Germania anilor 1930, ea era utilizată ocazional ca medicament, însă totdeauna în doze mici și în concentrații de sub 1%. Morell a început să-i administreze lui Hitler cocaină sub formă de picături oftalmice. Conștient de faptul că Făhrerul se aștepta să se simtă mai bine după ce lua medicamentele, el îi punea în picături de zece ori mai multă cocaină. Doza respectivă ar putea fi cauza psihozei manifestate de Hitler în ultimii ani de viață.
Fuhrerul considera cocaina extrem de eficace. Potrivit unor documente medicale descoperite în SUA în 2012 (printre care și un raport de 47 de pagini scris de Morell și de alți doctori care s-au ocupat de Hitler), Fuhrerul a început curând să „tânjească” după drog, semn clar că era pe cale să dezvolte o dependență severă. Pe lângă picăturile de ochi, a început să tragă pe nas prafde cocaină „ca să își elibereze sinusurile și să-și calmeze durerea de gât”.
Cocaina se poate să-i fi creat Fuhrerului o stare de bine, însă nu a avut niciun efect asupra apetitului său sexual. Ca să rezolve această jenantă problemă, Morell a început să-i facă injecții menite să-i sporească virilitatea. Substanțele astfel administrate conțineau extracte din lichidul prostatic al taurilor tineri. Morell i-a mai prescris și Testoviron, un medicament derivat din testosteron. Hitler punea să i se facă o injecție cu Testoviron înainte să petreacă noaptea cu Eva Braun.
Administrarea pe termen lung a acestor substanțe, în special a amfetaminelor, â dus la apariția unui comportament tot mai ciudat. Cea mai vizibilă manifestare a acestui comportament s-a produs în timpul unei întâlniri între Hitler și Mussolini, petrecută în nordul Italiei. În timp ce se străduia să-și convingă omologul să nu treacă de partea inamicului, Hitler și-a pierdut cumpătul și a devenit de-a dreptul isteric. Iată ce scrie istoricul Richard Evans, specializat în problemele celui de-al Treilea Reich: „Putem afirma cu destulă certitudine că Morell i-a dat niște pastile lui Hitler înainte ca acesta să se întâlnească cu Mussolini. “era de-a dreptul surescitat, vorbind, mormăind, evident sub influența amfetaminei.”
Către finalul războiului, starea sănătății lui Hitler s-a înrăutățit considerabil. Dependent de droguri, brațele lui erau atât de pline de înțepături, încât Eva Braun l-a acuzat pe doctor că e „obsedat de injecții”. Morell îl transformase pe Hitler într-un depedent de droguri. Cu toate acestea, a continuat să-l venereze pe iubitul său Fuhrer ca pe un erou și i-a rămas alături în buncărul din Berlin până aproape în ultima clipă.
Morell a fost prins de americani curând după prăbușirea celui de-al Treilea Reich și interogat vreme de peste doi ani. Unul dintre ofițerii care s-au ocupat de el a fost dezgustat de lipsa de igienă personală a medicului.
Theodor Morell nu a fost nicłodată acuzat de crime de război. A murit în 1948, din cauza unui atac cerebral survenit Ia scurtă vreme după eliberarea lui din închisoare, lăsând în urmă o mulțime de documente medicale ce dezvăluie extraordinara dependență de droguri a pacientului său preferat. Ca o ironie a soartei, omul însărcinat să-i redea lui Hitler sănătatea a contribuit mai mult decât oricine la distrugerea ei.
Sursa: Din culisele istoriei, Editura Corint
