Autor: Cozmin Gușă
Săptămâna care se încheie a debutat cu devoalarea implicării unei duzini de politicieni în scandalul șpăgilor duty-free, tulburând astfel operațiunea prin care trebuia să pricepem că Rareș Bogdan ar fi singurul politician invocat de către arestați. Nu s-a dezbătut mai mult de o zi această caracatiță economico-politică, deoarece a venit peste capetele noastre surpriza deciziei de la Parlament, ce-a consemnat prin vot implicarea SRI în dosarele penale. Acest lucru nu s-a mai dezbătut aproape deloc în presă, deși era rost ca să pricepem dacă a fost nevoie de această decizie tocmai pentru că avem de-a face cu o corupție de tip endemic în România. În loc de asta, presei a fost servit ”cuplul periculos” Simion-Diaconescu (de tip finul și cu nașul, cu reverberații directe asupra AUR), acuzați fiind în mod distinct, dar cu fapte grave.
În cazul lui Simion s-a reșapat informația cu legătura lui cu serviciile secrete rusești, necredibilă deoarece e nesusținută de date sau dovezi, dar afirmată de un securist ucrainean, în mod similar cu ceea ce spusese fostul ministru al apărării din Moldova. În mod normal Simion ar fi trebuit să ceară de urgență serviciilor secrete românești să infirme calomnia prin cercetări urgente și raport public despre persoana sa, scandalul s-ar fi blocat astfel destul de ușor. În loc de asta, povestea merge mai departe în mod ciudat, iar adversarii săi din politică și presă îl pot invoca public pe Simion ca fiind considerat agent rus.
Cu reținerea lui Diaconescu treaba e mai complexă și a fost credibilizată prin presă, ce-a furnizat date concrete din dosar, cu poze ale DD-ului alături de cele două minore ce-l șantajau cu înregistrări infamante. Tocmai pentru că e implicat senzaționalul DD, în acest caz relatările sunt în consecință, dar cu multe ciudățenii. Presa a zis în mod batjocoritor că DD s-a ascuns în dulap de frică, dar polițiștii spun că de fapt s-a dus în dressing-room, deoarece avea ascunse acolo stick-uri cu diverse filmări. Avocatul DD-ului ne-a spus că a mai fost percheziționat doar apartamentul de pe Litoral al clientului său, dar de la Parchet aflăm pe surse că a mai fost o percheziție și la sediul din Primăverii al unei televiziuni-fantomă din București (JOB TV), într-o clădire ce-ar aparține administrației prezidențiale de la Kremlin, unde DD ar fi avut diverse activități. Ca și-n cazul lui Simion, nici DD nu se apără în mod convingător, ar fi fost simplu pentru el să relateze faptele așa cum (nu) s-ar fi petrecut, iar noi să deducem că este incriminat în mod fals și că avem de-a face cu un mare abuz al autorităților. Diaconescu e un tip simpatizat de către mulți colegi din presă, iar aceștia l-au apărat doar din spirit de solidaritate, pentru ca să continue au nevoie de date clare ce infirmă narațiunea procurorilor servită pe surse.
Mi-a atras atenția ieri un comentariu spectaculos pentru priceperea și ulterioara dezvoltare a cazurilor Simion și Diaconescu, unde autoarea Loredana Codruț titrează ”Justiția ca bășcălie – Cum a ajuns Dan Diaconescu, fanul AUR, un Epstein de România” (stiripesurse). Comparația lui DD cu Epstein vine practic din nimic, deoarece americanul ce ”a fost sinucis” în celula pușcăriei n-a fost faimos pentru că practica sexul cu minore, ci pentru că oferea servicii sexuale celebrităților lumii, de la Clinton la Bill Gates sau prințul Andrew. După moartea neinvestigată (!) a lui Epstein, șmecherii planetei au scăpat de oprobiul public dar au rămas în ”insectarul” autorităților americane, ce păstrează casetele cu actele lor sexuale cu tinere/minore de pe ”Insula Plăcerilor”. Nu pot să nu mă gândesc că autoarea știe mai multe decât noi, și a forțat comparația cu Epstein tocmai pentru că i s-a spus că scandalul ar putea degenera înspre așa-ceva, deci putem avea și noi celebrități prinse într-un insectar similar.
În loc de concluzie, preiau aici comentariul Loredanei Codruț:
”(…) Consecvent cu dictonul “nici nu știți ce pierdeți”, Diaconescu a ajuns un fel de Epstein de România! Izbitoare asemănarea între amicul lui Trump, Epstein, care racola minore pentru plăcerile lui sexuale, minore care au cam recunoscut că mergeau de bună voie, pentru că primeau bani mulți, și cazul lui Dan Diaconescu, care și-a manifestat simpatia pentru AUR! Iar în lumina noilor știri cu dosare prescrise cum ar fi plagiatul lui Nicolae Ciucă sau cazul deputatei PSD Andreea Cosma nu pot să nu mă întreb dacă dosarul Diaconescu nu e și el unul care se va prescrie. Sau care va dispărea după câțiva ani, la fel ca multe altele deschise în preajma campaniei electorale cu explicația simplă că: fapta nu există! Asta după ce inculpații au fost plimbați în cătușe și umiliți cu informații pe surse, scurse din dosar! Noroc că Dan Diaconescu e călit rău în ale presei! Noroc pentru el, adică!
În paralel cu linșajul mediatic al lui Dan Diaconescu, AUR explodează în sondajele de opinie, așa că linșajul politic se face mai ceva ca la mielul de Paște! George Simion e acuzat că e agent al Rusiei, în timp ce prin România prețurile s-au dublat la tot, firește, din cauza lui Putin, în timp ce fermierii se plâng că sunt falimentați de cerealele din Ucraina, da nimic nu e vina statului român. Căci criza cerealelor și a României poate fi rezumată într-un cuvânt cu conotație agricolă: popcorn, căci totul e un circ!”
