Autor: Pepe Escobar
Întâlnirea dintre Putin și Trump a ridicat câteva văluri importante. A dezvăluit că Washingtonul consideră Rusia o putere egală, iar Europa nu este decât un instrument util al Americii.
Alaska nu a fost doar despre Ucraina. Alaska a fost în mare parte despre cele două puteri nucleare mondiale care încearcă să reconstruiască încrederea și să frâneze un tren scăpat de sub control într-o cursă nebunească cu viteză mare spre o confruntare nucleară.
Nu au existat garanții, având în vedere caracterul volatil al președintelui american Donald Trump, care a conceput întâlnirea de mare vizibilitate cu omologul său rus Vladimir Putin. Cu toate acestea, este posibil să se contureze o nouă paradigmă. Rusia a fost recunoscută de facto de SUA ca o putere egală. Acest lucru implică, cel puțin, revenirea diplomației la nivel înalt acolo unde este cea mai necesară.
Între timp, Europa trimite la Washington o serie de lideri impotenți pentru a se înclina în fața împăratului. Soarta UE este pecetluită: va ajunge în coșul de gunoi al irelevanței geopolitice.
Ceea ce au decis împreună Trump, personal, și Putin, chiar înainte ca Moscova să propună Alaska, un teritoriu încărcat de semnificație, ca loc de desfășurare a summitului, rămâne secret. Nu vor exista scurgeri de informații despre conținutul complet.
Cu toate acestea, este destul de semnificativ faptul că Trump însuși a evaluat Alaska cu nota 10 din 10.
Principalele concluzii, transmise de surse din Moscova cu acces direct la delegația rusă, până la formatul 3-3 (inițial era prevăzut un format 5-5, dar alți membri cheie, precum ministrul de finanțe Anton Siluanov, și-au adus contribuția), subliniază că:
„[Putin] a afirmat cu fermitate că trebuie oprite toate livrările directe de arme din SUA către Ucraina, ca măsură vitală pentru soluționarea conflictului. Americanii au acceptat faptul că este necesară reducerea drastică a livrărilor de arme letale”.
După ce se va întâmpla acest lucru, mingea va fi în terenul Europei. Sursele precizează, în detaliu:
„Din bugetul ucrainean de 80 de miliarde de dolari, Ucraina furnizează ea însăși mai puțin de aproximativ 20 de miliarde de dolari. Banca Națională a Ucrainei afirmă că colectează 62 de miliarde de dolari numai din impozite, ceea ce este o farsă; cu o populație de aproximativ 20 de milioane de locuitori, peste un milion de victime ireversibile pe câmpul de luptă, o industrie decimată și mai puțin de 70% din teritoriul de dinaintea revoltei din Maidan sub control, acest lucru este pur și simplu imposibil.”
Așadar, Europa – adică alianța NATO/UE – se află într-o dilemă serioasă: „Fie susține Ucraina financiar, fie militar. Dar nu ambele în același timp. Altfel, UE însăși se va prăbuși și mai repede”.
Acum comparați toate cele de mai sus cu pasajul cheie din una dintre postările lui Trump pe Truth Social: „Toți au decis că cea mai bună modalitate de a pune capăt războiului oribil dintre Rusia și Ucraina este să se ajungă direct la un acord de pace, care ar pune capăt războiului, și nu la un simplu acord de încetare a focului, care de multe ori nu rezistă.”
Adăugați la aceasta și condimentul esențial furnizat de fostul președinte rus Dmitri Medvedev:
„Președintele Rusiei a prezentat personal și în detaliu președintelui SUA condițiile noastre pentru încheierea conflictului din Ucraina (…) Cel mai important: ambele părți au atribuit direct Kievului și Europei responsabilitatea pentru obținerea de rezultate viitoare în negocierile privind încetarea ostilităților.”
Vorbim despre convergența superputerilor. Diavolul, desigur, se va ascunde în detalii.
BRICS pe masa negocierilor în Alaska
În Alaska, Vladimir Putin a reprezentat nu numai Federația Rusă, ci și BRICS în ansamblu. Chiar înainte ca întâlnirea cu omologul său american să fie anunțată lumii, Putin a vorbit la telefon cu președintele chinez Xi Jinping. La urma urmei, parteneriatul Rusia-China este cel care scrie scenariul geostrategic al acestui capitol al Noului Mare Joc.
Mai mult, liderii de vârf ai BRICS au purtat o serie de convorbiri telefonice interconectate, care au dus la formarea, în opinia președintelui brazilian Luiz Inacio „Lula” da Silva, a unui front concertat al BRICS pentru a contracara războaiele tarifare ale lui Trump. Imperiul haosului, versiunea Trump 2.0, se află într-un război hibrid împotriva BRICS, în special împotriva celor cinci mari: Rusia, China, India, Brazilia și Iran.
Așadar, Putin a obținut o victorie minoră în Alaska. Trump: „Tarifele pentru cumpărătorii de petrol rusesc nu sunt necesare pentru moment (…) S-ar putea să mă gândesc la asta în două-trei săptămâni.”
Chiar și luând în considerare volatilitatea previzibilă, continuarea dialogului la nivel înalt cu SUA deschide rușilor o fereastră pentru a promova în mod direct interesele partenerilor BRICS – inclusiv, de exemplu, Egiptul și Emiratele Arabe Unite, blocate în procesul de integrare economică în Eurasia de sancțiunile/tarifele agresive și de rusofobia rampantă care le însoțește.
Din păcate, nimic din toate acestea nu se aplică Iranului: axa sionistă are o strânsoare de fier asupra tuturor aspectelor politicii Washingtonului față de Republica Islamică.
Este clar că atât Trump, cât și Putin joacă un joc pe termen lung. Trump vrea să scape de actorul enervant de doi bani din Kiev – dar fără a aplica tactici americane de școală veche de lovitură de stat/schimbare de regim. În mintea lui, singurul lucru care contează cu adevărat sunt viitoarele acorduri comerciale pe bogățiile minerale ale Rusiei și dezvoltarea Arcticii.
Putin trebuie, de asemenea, să gestioneze criticii interni care nu vor ierta nicio concesie. Presa occidentală disperată susține că el ar oferi înghețarea frontului din Zaporozhye și Herson în schimbul obținerii întregii Republici Donețk, ceea ce este o absurditate. Acest lucru ar fi contrar Constituției Federației Ruse.
În plus, Putin trebuie să gestioneze modul în care companiile americane vor avea acces în două zone care se află în centrul priorităților federale și care sunt o chestiune de securitate națională: dezvoltarea Arcticii și a Extremului Orient rus. Toate aspectele vor fi discutate în detaliu peste două săptămâni, la Forumul Economic Estic de la Vladivostok.
Încă o dată, urmăriți banii: ambele oligarhii – din SUA și din Rusia – vor să revină rapid la afaceri profitabile.
Ruj pe un porc învins
Putin, susținut de ministrul de externe Serghei Lavrov – omul incontestabil al meciului, cu stilul său vestimentar CCCP– a avut în sfârșit timp suficient, 150 de minute, pentru a explica în detaliu cauzele care stau la baza operațiunii militare speciale (SMO) a Rusiei și pentru a prezenta rațiunile pentru o pace pe termen lung: neutralitatea Ucrainei; interzicerea și desființarea milițiilor și partidelor neonaziste; încetarea extinderii NATO.
Din punct de vedere geopolitic, orice ar putea evolua din Alaska nu invalidează faptul că Moscova și Washingtonul au reușit cel puțin să câștige un răgaz strategic. Acest lucru ar putea duce chiar la o nouă încercare de respectare a sferelor de influență ale celor două puteri.
Așadar, nu este de mirare că frontul atlantist, de la vechii bogătași europeni la novicii bling-bling, este în panică, deoarece Ucraina este un mecanism gigant de spălare de bani pentru politicienii europeni. Mașina kafkiană a UE a falimentat deja statele membre ale UE și contribuabilii europeni – dar, oricum, asta nu este problema lui Trump.
În latitudinile majorității globale, Alaska a arătat fără echivoc slăbirea atlanticismului, dezvăluind că SUA dorește o Europă docilă, subjugată strategiei tensiunii, altfel nu ar exista o creștere militară a UE, care cumpără arme americane supraevaluate în valoare de miliarde de dolari cu bani pe care nu îi are.
În același timp, în ciuda planurilor private ale oligarhiei americane asupra afacerilor rusești, ceea ce vor cu adevărat marionetele de la Washington este să distrugă integrarea eurasiatică și, implicit, toate organizațiile multilaterale – BRICS, SCO – care urmăresc crearea unei noi ordini mondiale multinodale.
Desigur, capitularea NATO – chiar dacă este înfrântă strategic pe toate planurile – rămâne o problemă tabu. Trump, în cel mai bun caz, aplică ruj pe un porc, încercând să creeze, cu fanfara care îl caracterizează, ceea ce ar putea fi vândut ca o strategie de ieșire a Deep State, către următorul Război Etern.
Putin, Consiliul de Securitate Rus, BRICS și Majoritatea Globală, de altfel, nu își fac iluzii.
sursă: thecradle.co
