Ce se ascunde în spatele scandalulului Simion-Popescu?

Autor: Andrei Gușă

Ședința de plen a Camerei Deputaților în care se dezbătea moțiunea simplă împotriva ministrului Energiei a fost închisă după ce copreședintele AUR, George Simion, s-a dus la pupitrul la care vorbea demnitarul, l-a luat de ceafă și de braț și i-a urlat în față că este un hoț. Virgil Popescu i-a spus lui George Simion că este un prost și a încercat să-l îndepărteze. „Hai, hai, hai, lovește-mă!”, i-a mai spus ministrul Energiei lui George Simion.

Este gestul lui George Simion condamnabil? Cu siguranță da. Violența este apanajul oamenilor fără argumente, nu-i așa? Dar… și există un mare dar. „Violența este utilizarea forței fizice sau a puterii împotriva propriei persoane sau împotriva celorlalți, astfel încât acest act să provoace daune fizice, daune psihologice sau lipsuri.” Există multe tipuri de violență, printre care violența fizică, violența verbală, violența culturală. Neglijența este un tip de violență care apare în mod implicit, întrucât în ​​ea agresiunea constă în neînfăptuirea unor acțiuni la care cineva este obligat să garanteze bunăstarea minimă a restului. Mai departe, violența economică, este un tip de violență în care capacitatea uneia sau mai multor persoane de a folosi banii câștigați este afectată. (Bernárdez, 2001)

Cine e mai violent, Simion sau Popescu?

Așadar, gestul lui George Simion se încadrează la violență fizică, într-o formă ușoară, chiar superficială. La ministrul Popescu însă, treburile stau diferit. Pentru că, nu-i așa, ministrul Popescu a hotărât liberalizarea pieței gazelor, fapt care i-a aruncat pe cetățenii României într-o criză profundă. Să fie vorba de neglijență? Ministrul Popescu a hotărât scăderea producției gazelor pentru producătorii autohtoni. Atenție! – pentru un consum care se preconiza a fi mai mare în raport cu cel de anul precedent. De ce statul european, respectiv România, cu cele mai mari rezerve de gaze de pe continentul european, importă în loc să exporte? De ce s-a decis, pentru prima dată în istoria recentă, că Executivul României nu mai are obligația de a face primăvara și vara rezerve, când gazul importat este mai ieftin, pentru a le utiliza iarna, când este mai scump? Nu trebuie să fii un mare expert în domeniul economiei ca să înțelegi că odată cu o producție insuficientă, prețurile cresc automat, întrucât oferta se întâlnește cu cererea într-un punct mai înalt. Mai mult, nu ai cum să nu înțelegi că „liberalizare” înseamnă că românul trebuie să plătească pe gaz prețuri comparabile cu cele plătite de neamț, sau de norvegian spre exemplu. Atenție, același român care are puterea de cumpărare de 3 ori mai mică în comparație cu neamțul, respectiv de 4 ori mai mică în comparație cu norvegianul. Repet întrebarea: în cazul ministrului Popescu a fost vorba de violență prin neglijență? Dacă ar fi așa, atunci am putea compara acțiunile dânsului cu un malpraxis medical care aruncă pacientul în comă. Doar că în cazul de față, nu este vorba de un singur pacient, ci de vreo 18 milioane. Nu cred că a fost vorba de neglijență în cazul liberalizării pieței gazului, ci de o „violență economică” în forma cea mai gravă cu putință, o trădare cât se poate de clară a interesului național prin subminarea economiei. Deci să fie clar: Simion e mic copil la capitolul „violență”, în comparație cu ministrul Popescu.

Gestul lui Simion a avut însă 2 consecințe, indirecte ce-i drept, dar ambele foarte grave. În primul rând, ședința a fost închisă. Deci moțiunea simplă împotriva ministrului Popescu nu a mai fost dezbătută. Românii, disperați de prețul facturilor curente, nu s-au mai ales cu explicațiile ministrului Energiei, și eventual demisia acestuia, ci doar cu un circ. Circ care nu „ne ține de cald”. Să zicem însă că asta n-ar fi atât de grav, pentru că ședința a fost doar amânată. Dar totuși, este grav. De ce? A doua consecință este faptul că scandalul Simion-Popescu le-a oferit pretextul perfect trusturilor mass-media „subvenționate” – ca să nu zic mituite – de guvern să-și întoarcă privirea de la problemele reale ale românilor, mediatizând în exces „scandalul din parlament”. Problemele reale – și foarte apăsătoare – pe care astăzi le avem sunt următoarele:

1. Prețul exorbitant al energiei. În acest moment, energia este mai scumpă în România decât în Germania. Dar, cum am amintit, puterea de cumpărare a neamțului este de 3 ori mai mare decât cea a românului. Inflația este galopantă, leul se devalorizează, deci puterea de cumpărare a românilor este atacată din toate direcțiile. Mulți dintre privați sunt în pragul falimentului. Poate înainte să-i facă plângere penală lui Simion, ar fi mai bine ca ministrul Popescu să ia niște măsuri!
2. România are cea mai lungă frontieră cu Ucraina. Klaus Johannis este „sărit” și de la cea de-a doua întâlnire între șefii celor mai „relevante” state, care vizează atât situația din Ucraina, cât și atitudinea față de Moscova. Conform Ambasadei României din Ucraina, „Comunitatea românească ar reprezenta a treia etnie ca pondere din Ucraina, după ucraineni și ruși, dacă nu ar fi divizată artificial în români (151.000 persoane) și <<moldoveni>> (258.600 persoane).” Cum este posibil ca președintele României să nu fie invitat la discuții? Si dacă nu este invitat, cum este posibil ca acesta să tacă? În fine, daca acesta tace, într-un mod cât se poate de agonizant pentru români, cum poate mass-media să nu zică nimic?? Răspund tot eu: mass-media este mituită. Pentru că, dacă nu era mituită și tot alegeau să tacă într-o asemenea situație, cu siguranță dădea faliment din cauza incompetenței.
3. De la 1 ianuarie a început recensământul care poate deschide calea către autonomia Ținutului Secuiesc. De ce? O noutate este aceea că în formular, identitatea secuiască a fost inclusă ca subcategorie a identității maghiare. Cum se ”traduce” acest lucru? Un cetățean se poate declara secui și se numără ca secui, dar în același timp NU scade numărul de etnici maghiari. Se rezolvă astfel problema contradicției dintre cerința de autonomie a ”Ținutului Secuiesc” și numărul extrem de mic al cetățenilor care s-au declarat secui la recensământul din 2011. Consiliul Național Secuiesc a făcut atunci apel pe zona Harghita, Covasna, Mureș, ca toți secuii să se declare maghiari pentru a nu scădea numărul etnicilor maghiari din România în statistici. Acum, secuii se pot declara secui, fără să scadă procentul etnicilor maghiari.

De ce nu abordează mass-media aceste subiecte? Oare chiar este mai important faptul că Simion l-a atins pe acest ministru impostor, încât să se „oprească” toată țara până i se face dosar penal lui Simion? Sunt români care suferă de frig și foame. Sunt români în Ucraina care trăiesc cu frica războiului. Sunt români persecutați de unguri în Ținutul Secuiesc. La ei cine se gândește? Președintele sau Guvernul, în mod clar, nu. Mass-media oare? Puțin le pasă, nici măcar nu pot fi trași la răspundere. Să nu se mire însă când vor fi penalizați de cetățenii onești, care vor decide – în sfârșit – „să schimbe canalul”!

P.S. Printre primele preocupări ale parlamentarilor după scandalul Simion-Popescu a fost schimbarea regulamentului, în sensul în care doar instituțiile media să aibă dreptul să filmeze. Asta după ce doar pe filmarea lui Simion s-a auzit reacția ministrului „Hai, hai, hai, lovește-mă!”. Cui să folosească această reducere a transparenței, dacă nu chiar acelora care au „subvenționat” presa?