(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Subiectul 1 este de mare importanță atunci când ne-am propune să înțelegem ce se întâmplă, ce este obligatoriu să facem în mediul de putere internațional. De la orice conferință geopolitică de calibru, dar mai ales de la cea de la München, de regulă, se așteaptă declarații vectorizante, poziționări ale liderilor și ale analiștilor, care să releve o parte din jocul de putere discret, numai pentru ca să se priceapă mai mult, apoi, bineînțeles, în mod consecutiv, se așteaptă de fiecare dată reacții ale părților vizate în cadrul expunerilor acestor conferințe de prestigiu. Ați sesizat ceva din toate astea cu ocazia desfășurării Conferinței de Securitate de la München? Răspund tot eu, că nu aveți cum să-mi răspundeți voi: nu, sau oricum mult prea puțin! Dar sunt convins că fiecare dintre voi ați avut așteptări, mai ales că despre Conferința de Securitate de la München chiar s-a vorbit non-stop în ultimul an, tocmai în urma evoluției de anul trecut a vicepreședintelui J.D. Vance, una care a relevat ceea ce urma să se întâmple din punct de vedere al relaționării SUA-UE pe parcursul anului 2025. Tot la fel, în ultima lună, imediat după finalul Forumului de la Davos, toată lumea aștepta completări oficiale din partea puterilor geopolitice angrenate și care s-au exprimat la Davos, completări care să vină tocmai la München, în Europa, și, bineînțeles, așteptările mari erau legate de descrierea, aducerea la zi a conflictului acutizat dintre America și Uniunea Europeană.
Ce-am văzut în final? Am văzut că Secretarul de Stat, Marco Rubio, a fost trimis, mai degrabă, ca să pună batista pe țambal, să nu se genereze nici evenimente, nici reacții în urma acestei conferințe, ceea ce, în mare, a și reușit – și comentez eu, spre bucuria tâmpă a liderilor UE, cei acomodați cu ascunderea gunoiului sub preș. Iar după ce Rubio a blagoslovit-o pe Maia Sandu, în calitatea ei de președinte soroșist al Moldovei, pentru mine a devenit clar că partitura aleasă de americani pentru conferința de la München din acest an, a fost cea de emisie, atenție, pe acordurile vechi ale CIA, care serviciu secret nu mai este un secret (ca să fac un joc de cuvinte) că a propulsat la putere majoritatea actualilor lideri nevolnici din interiorul UE, lideri care au adus Uniunea într-un cadru de irelevanță geopolitică.
Dacă ar fi să fac un rezumat pe scurt, fără fapte, aș zice că s-a pus în scenă ceva, cu acordul tuturor părților, și că publicul a fost pregătit anume (și o să vedeți din detalii) ca să nu mobilizeze actorii de pe scenă să spună prea multe. Dar toate astea, bineînțeles, o să le analizăm în detaliu în emisiunile următoare, adică ce nu s-a expus la München și de ce anume. O să începem chiar astăzi, împreună cu geopoliticiana Daria Gușă
În final, pentru că am pomenit-o, pot să spun că Hillary Clinton, această mamă a statului paralel din Statele Unite, „Mamă a Deep State”, a avut o prezență care, poate, n-ar fi ieșit în evidență dacă, în cadrul acestei prezențe la München, nu ar fi susținut din nou niște minciuni legate de exemplul pe care trebuie să-l dea societatea occidentală unită, America și Uniunea Europeană, pentru această lume. De faptul că, bineînțeles, Trump ar distruge această ordine care nu era așa de bună. Sigur că acolo a fost un public care a aprobat-o, fiind un public progresist. Însă, pentru mine este limpede că Hillary Clinton, proaspăt iscată din scandalul Epstein, unde ține prima pagină împreună cu soțul ei, s-a făcut de râs. Nu poți să vii să vorbești asemenea prostii, în mod conștient, în condițiile în care nu doar că ai fost prima doamnă în Statele Unite timp de 8 ani, dar ai mai fost și secretar de stat și candidată la prezidențiale, probabil cea mai importantă femeie a ultimelor trei decenii în politica americană. Deci s-a făcut de râs, dar în felul ăsta a captat audiența.
Subiectul doi, legat de Nicușor Dan al nostru, care, în ultimele zile, surprinde pe toată lumea; aș putea spune că se surprinde până și pe sine, dar mai bine nu spun, pentru că eu nu cred că el însuși are așteptări de la comportamentul său de președinte.
Două ipostaze. Prima ipostază: ne-a anunțat, hodoronc-tronc, fără să mai analizeze, fără să mai facă dezbateri, fără să se consulte cu nimeni, că merge în America la invitația lui Donald Trump și participă ca observator la lucrările Consiliului pentru Pace. Nu a dat argumente cum de s-a decis să meargă. Nu știu ca vreun for al statului român să se fi întâlnit ca să decidă că se poate merge acolo. Eu nu zic că nu e bine că se merge, foarte bine că se merge. Dar această plecare teleghidată ne sugerează exact ceea ce vă tot conving eu de vreo cinci ani de zile, aici, de la microfonul Gold FM: faptul că liderii români sunt, în mod evident, conduși de interesele celor din afară și execută comenzile celor din afară și, sigur, beneficiază de faptul că lumea se prinde greu. S-au prins din ce în ce mai mulți, dar marea majoritate nu știu aceste lucruri și merg, săracii, să voteze, de fiecare dată, cu speranța și convingerea că ar avea vreo importanță votul lor. Deci, din prima ipostază știm că Nicușor este roboțel. Când va veni de la Washington, o să agrementăm ceva la acest costum de robot pe care și l-a luat pe el.
A doua ipostază a lui Nicușor este cea de președinte care nu îl susține public deloc pe premierul pe care l-a nominalizat. Asta e o treabă foarte interesantă. Știu că lui Nicușor și celor din jurul său nu le face plăcere să se remarce acest lucru. Ar vrea să-l „ucidă”, cum să spun eu, din punct de vedere politic, în tăcere, pe Ilie Bolojan, cu contribuția altora, eventual a PSD-ului, cu al cărui președinte el se întâlnește cel puțin o dată pe săptămână la Cotroceni. Poate să vină și UDMR în jocul ăsta, că nu strică. Nicușor nu vrea să-și deranjeze partenerii de la USR, care îl susțin pe Bolojan. De asemenea, nu vrea să dea impresia Europei, cea care îl aplaudă pe Bolojan pentru că guvernează anti-românește, că el nu îl susține. El vrea să pară la fel de lipsit de patriotism ca și Ilie Bolojan și asta este motivul pentru care, în aceste momente, Nicușor Dan, din regimul BoloDan, nu îl susține public pe Ilie Bolojan. Speră să fie „ucis” fără contribuția lui directă; bineînțeles că mă refer la un atentat politic, nu la un atentat la propriu. Din a doua ipostază îl depistăm pe Nicușor Dan ca fiind viclean. Deci imaginea zilei de astăzi, în două ipostaze, pentru Nicușor Dan este: Nicușor Dan – roboțel viclean.
