(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Doar naivii mai pot crede că, în actualul sezon de modificări geopolitice dedicate implementării Noii Ordini Mondiale, declarațiile și acțiunile liderilor mondiali sunt aleatorii, vin așa, la întâmplare, sau sunt rodul fie al inspirației de moment al acestora, fie al toanelor de tip Trump. Nu, prieteni goldiști. Totul este bine stabilit dinainte, tocmai pentru că echilibrul este unul extrem de fragil, iar ceea ce observați, spre exemplu, în aceste zile la Davos, la nivel de declarații și acțiuni, rezultă, de fapt, din negocierile subterane discrete sau secrete care se poartă de mai multe luni între actorii geoeconomici principali, adică entități statale de tip SUA, Rusia, China, sau altfel de entități, unele de tip colectiv, mai absconse, cum ar fi Marea Finanță Occidentală (MFO), după cum știți că am împământenit acest termen.
Ei bine, am vorbit despre Davos ca un teatru, ba mai degrabă ca un circ, care a debutat în mod real ieri, cu sceneta lui Macron, care, de la microfonul Forumului Economic Mondial, nici mai mult, nici mai puțin, a chemat China ca să ia locul SUA în interiorul UE. N-a făcut-o chiar mot-a-mot, dar toți cei prezenți au înțeles că acesta este sensul mesajelor sale. Și el n-a vrut să ne arate nici măcar că ar clipi în momentul în care face o asemenea inversiune de favoriți (China în loc de SUA) și atunci a făcut-o de la adăpostul unor ochelari de soare mari, care l-au făcut să pară un soi de DJ de noapte care pezintă playlistul de la tribuna Davos, pentru că nu putem să-l luăm în chip de Stevie Wonder. Macron l-a șarjat pe Trump într-un mod aparent dur, dar acesta i-a oferit pretextul nimerit pentru ca francezul să poată părea supărat în mod real. De ce? Deoarece Donald Trump a publicat corespondența interpersonală Trump-Macron, deci o corespondență de tip discret. Și-atunci, micul francez a avut argumente ca să se burzuluiască.
În paralel, s-a jucat o altă scenetă: cea între omul de forță al lui Putin, Kirill Dmitriev, și cel de forță al lui Donald Trump, Steve Witkoff, negociatorii ruso-americani. Aceștia au declarat, tot la Davos, că s-au înțeles de minune în convorbirea lor secretă, la care a participat și ginerele lui Donald Trump, iar rusul Dmitriev nu a pierdut ocazia ca, în declarația post-convorbire, să-i țină partea lui Trump pe subiectul Groenlanda, ceea ce (atenție, și foarte important) a făcut-o în mod cvasi-concomitent și Sergei Lavrov, din altă parte a lumii, adică de la distanță, un Sergei Lavrov care, într-un mod foarte interesant pentru calibrul său de expertiză, a statuat dreptul Statelor Unite la Groenlanda, într-un mod comparativ cu ceea ce a făcut URSS-ul sau Rusia în alte gubernii de-ale sale.
În plus, Ursula von der Leyen a ieșit la rampă, ea din partea Marii Finanțe Occidentale, și tot de la același microfon a contrabalansat ceea ce se întâmplă pe axa Moscova-Washington, afirmând în mod ritos independența imposibilă azi a Uniunii Europene, criticând și șarjând America din nou, dar ocolind cu dibăcie în discursul său și Rusia, și China. Ursula i-a făcut astfel pârtie premierului Canadei, o țară supusă din faimosul Commonwealth, deci aflată tot în pilotajul Marii Finanțe Occidentale, premier care a ținut un discurs chiar memorabil, bine redactat și bine citit. Îl puteți găsi pe Solid News.
Întregul discurs ținut de Mark Carney, premierul Canadei, la Davos. A fost aplaudat la final.
Spun doar că Mark Carney afirmă în discursul său tot o imposibilitate de moment, anume independența țării sale, Canada, de SUA, și statuează un fapt pe care l-au spus și alții, anume finalul Occidentului Colectiv. Replica la canadian (vedeți, exact ca într-o piesă de teatru) a venit imediat de la Secretarul pentru Comerț al Statelor Unite, Howard Lutnick, care, bineînțeles că în numele lui Trump, a decretat la rândul său eșecul globalizării atât în SUA, cât și în Europa de Vest. Adică a spus clar, și tot la Davos, că finalul ordinii mondiale dominate de Occidentul Colectiv este aici și a sosit momentul să îl obiectivăm.
Pe acest fond (vedeți, exact ca la teatru, mă repet) a intrat în scenă și liderul belorus, Lukașenko, care, ieri, a semnat în fața camerelor de televiziune acceptul său personal de a face parte din Consiliul pentru Pace al lui Trump, iar acesta a fost tot un semn de susținere pentru american, venit din partea lui Putin; bine venit, de fapt, înaintea evoluției lui Trump de astăzi de la Davos.
Care poate fi concluzia de etapă, concluzia de azi? Că da, putem vorbi despre o furtună geopolitică la Forumul Economic Mondial, dar despre una aranjată și controlată exact ca într-un studio cinematografic sau ca într-o sală de teatru, în care fiecare știe dinainte ce are de făcut și de zis. Pentru considerațiile finale legate de acest subiect, aștept și evoluțiile de azi, unde, bineînțeles, va ține capul de afiș Donald Trump, cel distribuit în rol principal pentru acest episod ce se desfășoară în Elveția, de unde, eventual, poate vesti astăzi chiar și finalul ONU, al Organizației Națiunilor Unite, în actuala formulă. Ceilalți doi actori principali, Putin și Xi, vor intra în scenă, bineînțeles, în episoadele din următoarele zile.
Subiectul 2, foarte pe scurt: Lavrov abordează subiectul unirii Moldovei cu România tocmai spre a-i da notorietate mondială și a-l introduce astfel pe lista negocierii geopolitice Rusia-UE-NATO. Maia Sandu, la îndemnul consilierului său londonez, Alexander Nix, în calitatea sa de antiunionistă, a produs o declarație cu valoare de știre, tocmai pentru că Maia Sandu este antiunionistă, anume că, în cazul unui referendum de unire a României cu Moldova, ea ar vota pentru unire. Și n-a făcut-o oriunde, ci la un podcast britanic (nota bene!). În mod normal, pentru că n-a fost nicio declarație oficializată în Moldova, foarte ușor, așa cum a făcut-o de mai multe ori, vicleanul, dar și înțeleptul Sergei Lavrov ar fi putut să ocolească subiectul. Ei bine, nu doar că nu l-a lăsat la nivelul Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt, sau al altor oficiali de rang secund, dar l-a abordat și l-a abordat cu toată gura, după cum se spune, sigur, în aparență, arătând că Rusia ar fi cumva împotrivă, dar sugerând că Moldova și-ar pierde statalitatea. Pentru cei care nu sunt cunoscători, a părut o critică la adresa proiectului de unire. Pentru mine, nu. Faptul că Lavrov a abordat acest subiect al unirii Moldovei cu România îmi confirmă mie interesul diplomației rusești de integrare în Uniunea Europeană a Moldovei, eventual în această formulă, prin unirea cu România. De ce? Pentru că rusofilia și rusofonia din interiorul Moldovei sunt de mare interes pentru Rusia, ca să fie exportate în interiorul Uniunii Europene. Nu mai vorbesc despre toți agenții acoperiți ai tuturor serviciilor rusești care tropăie și defilează în Moldova fără probleme. Lavrov, sigur, poate să sugereze în mod fals un dezacord al Rusiei, dar vreau să vă mai asigur de un lucru: nimic din ceea ce se întâmplă în cancelariile occidentale nu scapă diplomației rusești. Legăturile subterane între oamenii lui Lavrov și diplomații și oficialii internaționali europeni sunt indestructibile, extrem de surprinzătoare. Influența unuia ca Lavrov în interiorul Marii Finanțe Occidentale, acolo de unde provine și Alexander Nix, noul consilier al Maiei Sandu, este una covârșitoare. Deci, ce vreau să vă spun în concluzie este să considerați că, abia de acum înainte, subiectul unirii României cu Moldova poate să intre în linie dreaptă, odată cu această abordare a lui Sergei Lavrov, care (cu asta concluzionez) n-a făcut altceva decât, enunțându-l, să-l introducă în mod negreșit pe lista de negociere geopolitică Rusia-UE-NATO, listă care va fi parcursă și discutată în următoarele luni.
