(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Germania nu îl mai susține pe Ilie Bolojan. Desigur, cei mai cunoscători, care au studiat sceneta de ieri, de la Cotroceni, în care Nicușor Dan a invitat liderii Coaliției și apoi, pe surse, s-a aflat că Ilie Bolojan a fost pus la colț, au putut să ghicească faptul că s-a întâmplat ceva. Nicușor Dan sau președinții partidelor din coaliție nu sunt atât de independenți. Și ei, cum primesc semnale din exterior, dar și din interior, de la serviciile secrete, care sunt servicii secrete conectate extern, abia atunci îndrăznesc să fie mai deciși. Faptul că l-au pus la colț pe Ilie Bolojan, desigur, este un semn de diminuare a sprijinului extern pentru acesta. Faptul deosebit, însă, este legat de situația în care nici măcar Dominic Fritz, șeful USR, de vreo 10 zile, nu se mai străduiește să îl susțină deloc pe Ilie Bolojan, iar, la Cotroceni, ieri, chiar a pus problemele critico-negativ în ceea ce îl privește pe Ilie Bolojan. Dominic Fritz este un cetățean român proaspăt. El, la origine, este cetățean german. Pentru unii, am văzut la mulți jurnaliști de investigații, el este considerat un rezident al serviciilor secrete germane. Convingerea mea este însă alta. Eu sunt sigur, deși nu pot demonstra, pentru că așa ceva nu se poate demonstra, că el este cel puțin un agent de influență al acestor interese germane. Acesta este motivul pentru care a fost sprijinit, mai ales de către Klaus Iohannis, iar faptul că nu îl mai susține pe Ilie Bolojan este un semn că ceea ce v-am spus în titlu este corect. Adică Fritz a primit ordine corespunzătoare din Germania pentru a-i trage și el preșul de sub picioare lui Bolojan. De altfel, dacă ați fost atenți, eu, zilele trecute, am consemnat că, prin canale discrete, de tip Andrei Pleșu, care este un vector adânc conspirat al Germaniei în România, i s-a comunicat lui Ilie Bolojan că nu mai este dorit. S-a prefăcut că înțelege, poate a înțeles, poate nu a înțeles. Cert este că nu a dat semne, deocamdată, că ar vrea să demisioneze sau să cedeze.
Dar ce trebuie să pricepeți, astăzi, este că operațiunea eliminării lui Bolojan este aproape finalizată. El nu are parte de un sprijin internațional suplimentar față de cel al Germaniei, iar Germania consideră că ceea ce poate să facă pentru Germania Ilie Bolojan va face orice viitor premier, pentru că așa este jocul în România. Șefii pe care îi alegem noi sunt slugile Factorului Extern. Șefii noștri, slugile lor.
Subiectul 2: s-a publicat la Agerpres o statistică foarte interesantă a emigrării din România. A fost publicată în România și este preluată în toată presa, în Agenția Națională de Presă, peste tot. Se punctează că, din punct de vedere oficial, după 1989, peste 4 milioane de persoane au plecat din România. Este făcut și calendarul pe perioade, pe etape, și se marchează că, la finalul mandatelor Iohannis, după mandatele Băsescu, în anul 2024, s-a înregistrat cel mai mare număr de plecări. Practic, anul 2024 este anul cu cele mai multe plecări din România, semn că, totuși, s-a resimțit această administrație atât de iresponsabilă și anti-națională a lui Klaus Werner Iohannis, care, din nefericire, nu plătește absolut nimic pentru lucrurile atât de grave, fatale, pe care le-a realizat sau le-a girat împotriva României.
Se ridică, totuși, o întrebare incomodă, complicată, dureroasă, în condițiile în care suntem pe primul loc în Europa la emigrație. Întrebarea este aceasta: De ce au plecat românii dintr-o țară atât de bogată, atât de primitoare, atât de frumoasă, cum este România, o țară care nu a fost implicată în război niciodată după 1989? Sigur, răspunsul cel mai comod este: „dom’le, s-au săturat de comunism și au plecat, că s-au deschis granițele”. Nu e așa. Marea majoritate, uriașa majoritate, a plecat mult după anul 2000, începând din 2004 mai ales. De ce au acceptat să se umilească mergând, pentru foarte multe munci necorespunzătoare în Europa? Aici, răspunsul este destul de ușor de dat: li s-a părut că sunt mult mai umiliți în țară. Nu știau că vor fi atât de umiliți în locurile în care au ajuns. Încerc, în final, totuși, un răspuns pe care o să încercăm să îl demonstrăm în dezbaterile noastre viitoare: românii, spre deosebire de ceilalți post-comuniști, din țările fostului Tratat de la Varșovia, au plecat într-un număr și într-o proporție atât de mare, pentru că, într-o măsură mai mare decât în acele țări, sentimentul de patriotism la noi este mult mai fals. La noi, patriotismul este, mai degrabă, declamat, decât practicat. Pentru că altfel, repet, într-o țară bogată, care nu este în război, dacă ar fi fost patrioți, românii ar fi stat, ar fi luptat și ar fi impus regimuri favorabile lor, pentru ca să o ducă mai bine în țara lor; și nu plecând, s-o lase neputincioșilor, ticăloșilor sau străinilor.
