(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Subiectul numărul unu este legat de guvernările Iohannis și împrumuturile care au nenorocit România. Statistica arată în mod clar că România a început să se împrumute în mod excesiv și extrem de scump odată cu venirea ca premier a lui Ludovic Orban, în 2019, acest LuCovid a apărut în urma eliminării de la Palatul Victoria a Vioricăi Dăncilă, despre care se poate spune, astăzi, că a fost ultimul premier care a guvernat în mod responsabil. Câțiva economiști, prea puțini, au demonstrat, în acești ultimi șapte ani, că împrumuturile României n-au fost necesare; s-au operat acolo și s-au arătat cauzele, motivațiile, dar încă niciunul dintre ei n-a analizat mecanismul de înrobire a statului nostru, pus la cale, de fapt, de către Marea Finanță Occidentală, cu complicitatea lui Klaus Werner Iohannis, dar și a premierilor de după 2019. Ulterior, toți s-au plâns cu lacrimi de crocodil despre această situație, așa cum a făcut, spre exemplu, și Bolojan, ieri, la întâlnirea cu primarii, dar, repet, au refuzat să identifice cauzele. Așa că îi provoc eu, astăzi, cu o foarte scurtă sinteză a acestui mecanism infernal.
Scopul acestei acțiuni a fost tu, ca stat, să te împrumuți și apoi să cheltuiești acești bani pe achiziții inutile sau pe vechituri (dacă vorbim, spre exemplu, despre armament); apoi, serviciul plății statale către băncile internaționale, plata dobânzilor exorbitante, dar și a ratelor de rambursare, să greveze bugetul național în mod fatal. Ei bine, astfel, România, în guvernările Iohannis, a intrat într-o spirală din care, acum, nu mai poate ieși; o spirală care o face dependentă, astăzi, de cei care stau la robinetele acestor credite. Orice creditare a României trebuie să pricepeți că nu mai poate acționa, aproape în orice, decât cu acordul celor din Marea Finanță Occidentală, care, bineînțeles, dacă au dat banii împrumut, acum au drept de veto asupra cheltuirii tuturor banilor din buget. Iar dacă mai vrei bani, așa cum România, din păcate, are acum nevoie lunar, trebuie tu, ca stat, să execuți orice fel de comandă venită din acea direcție a Marii Finanțe Occidentale. Dacă vreți o comparație clară, vă amintesc momentul 2017, în Ucraina, când un fond de investiții controlat de familia Rothschild, fondul Franklin Templeton (ăsta și din România, de la Fondul Proprietatea) a cumpărat datoria suverană a Ucrainei, iar, de atunci până acum, ucrainenii lui Zelenski execută toate comenzile Marii Finanțe Occidentale, inclusiv cele legate de război. Klaus Werner Iohannis și premierii săi, cei pe care i-a nominalizat, au nenorocit țara, dar beneficiază de imunitate toți. Nu o să vedeți pe niciunul condamnat. În prezent, Nicușor Dan și Ilie Bolojan sunt în aceeași postură în fața Marii Finanțe Occidentale, o postură iresponsabilă și trădătoare în fața propriului popor, dar aducătoare de viitoare impunitate și pentru ei doi. O să vă spun un adevăr care nu o să vă placă: din păcate, orice viitor lider, președinte sau premier, după aceste guvernări Iohannis, va fi obligat să execute același joc impus de către Marea Finanță Occidentală; cine vă promite altceva pe la televizor sau la radio, vă minte.
Subiectul 2. Ieri, am observat întâlnirea primarilor (500-600, câți or fi fost acolo) cu Ilie Bolojan și cu Sorin Grindeanu și am observat, la nivelul zilei de ieri, circul care s-a pus la cale prin așa-zisele replici iscusite ale lui Grindeanu, care l-ar fi pus la pământ pe Bolojan și, pe când să îi dea replica Bolojan, Grindeanu, în mod „curajos” a plecat din sală și a rămas Bolojan singur cu primarii. Da, grețos asta, dar mai grețos pentru mine a fost această mascaradă a primarilor, pe care i-am văzut pe toate canalele de televiziune, explicând fel de fel de lucruri; i-am văzut și cu ceasurile foarte scumpe, am văzut și mașinile și mai scumpe, am văzut și agramați, i-am văzut și vai de capul lor, dar foarte bogați. De ce mi s-a părut mai grețos ce au făcut primarii? Vă explic: pornind de la treaba că primarii sunt nemulțumiți de Ilie Bolojan și, de fapt, exprimă o nemulțumire a cetățenilor pe care îi reprezintă. Foarte bine, corect. Dar vin și întreb pe acești primari: măi, copiii durerii, cine controlează votul în partidele voastre? În PNL, în PSD, în UDMR, în USR, de pe unde sunteți? Tot voi! Tot acești primari, prieteni goldiști, controlează voturile din partidele lor. Știm, sunt vreo 2.000 de primari la PSD și vreo 1.000 la PNL. Deci, dacă voi controlați voturile în partid, dacă voi i-ați pus pe ăștia șefi la partidele voastre, soluția este simplă: dacă îl vreți pe Bolojan jos, strângeți adunările în partidele voastre, votați în consecință că îl dați pe Bolojan jos și Bolojan va pleca. Ce să căutați să tot plângeți la televiziuni? Băi, dar nu vă e rușine vouă, ca primari, pentru acest simulacru, pentru această mascaradă pe care o puneți în scenă?
De fapt, prieteni goldiști, trebuie să înțelegeți că acești primari sunt mai vinovați, deoarece îi mint pe oamenii pe care îi reprezintă că ar vrea să facă ceva, că ei se duc și se iau de gât cu Bolojan, când, de fapt, ar fi atât de simplu să-și adune partidele, să voteze că-l dau jos pe Bolojan și acesta va pleca. Ce să facă fără sprijin parlamentar? Aaa… Sau, băi primari, copiii durerii, vă e teamă, la rândul vostru, tot de dosarele de șantaj care vi s-au făcut în baza ilegalităților care v-au generat bogăția? Sunteți putred de bogați. Sunteți fruntași la bogăție în toate localitățile și comunele pe care le conduceți!
Subiectul 3. Despre prostie. Știți, Psihologia prostiei, a treia parte din recenzia lui Jean-François Marmion.
„Nătărăii apocalipsei. Prin urmare, prostia nu poate fi diminuată, este exponențială. Deci astăzi, mai mult decât ieri și mult mai puțin decât mâine, trăim, oare, în epoca sa de aur? Încă din vremea primelor scrieri, spiritele înalte ale fiecărei perioade istorice au gândit acest lucru. Pe moment, poate aveau dreptate. Sau, ca toată lumea, deveniseră niște bătrâni proști.
În ciuda tuturor lucrurilor, noutatea epocii contemporane constă în faptul că doar cu un imbecil și cu un buton roșu, prostia poate fi eradicată — și întreaga omenire odată cu ea. Un imbecil votat de vite fudule din cale afară că și-au ales măcelarul.
Cealaltă caracteristică pregnantă a timpurilor în care trăim este aceea că, deși admitem că prostia nu și-a atins încă paroxismul generalizat, ea nu a fost nicicând atât de vizibilă, de lipsită de complexe, de gregară și de netăgăduit. Motiv de deznădejde din cauza semenilor noștri abătuți de la calea cea dreaptă, dar, cine știe, poate fi o cale de îndreptare, prin forța lucrurilor, spre filosofie. Pentru că e din ce în ce mai greu să negi deșertăciunea tuturor lucrurilor și narcisismul fiecăruia, precum și zădărnicia aparențelor și a judecăților mușcătoare. Un al doilea Erasmus ar putea să ne ofere un nou Elogiu al nebuniei, un nou Lucrețiu să ne zugrăvească relaxarea profundă și poate bucuria pe care o simțim rămânând pe țărm, în timp ce corabia nebunilor se scufundă în vârtejuri, sabotată de pasagerii care strigă apoi după ajutor să scape de la înnec.
În ansamblu, nectarul presupune să ne lingem pe buze ca un gurmand desăvârșit, văzând cum se luptă proștii între ei, cocoțați pe pinteni de propriile ego-uri. Căci, dacă marile spirite se întâlnesc, idioții se ciocnesc. Dându-ne silința să rămânem mai degrabă la statutul de spectator decât la cel de actor, e mai cutezător să ne socotim mai puțin afectați de prostie decât contemporanii noștri gălăgioși, acriți, triști și agitați. Dar dacă din întâmplare chiar va fi așa, ce izbândă!
De altfel, ar fi bine ca acest triumf să fie modest, pentru că nu vei fi iertat dacă tratezi superficial mulțimea. Distanțează-te de turmă și va fi chiar ea cea care te va conduce la abator. Urlă cu lupii, behăie cu oile și nu te distanța prea mult de ei, căci te vor scoate țap ispășitor.
Este inutil să mai spunem că, dacă te crezi cu adevărat mai inteligent și mai bun decât media, diagnosticul fatidic nu e departe. Se prea poate să fii și tu un purtător sănătos de prostie fără să o știi.
În fața vastității șantierului, dar și a dezastrului, a pretinde că această carte poate examina prostia din toate punctele de vedere ar însemna o prostie în plus. Evident, trebuie să te arăți destul de înfumurat, înduioșător de naiv sau nerod prin excelență, pentru a ataca un asemenea subiect. Îmi dau seama foarte bine, dar chiar ar trebui ca un idiot curajos să se lanseze într-o asemenea misiune. Cu puțin noroc, această întreprindere va fi pur și simplu ridicolă. Iar ridicolul nu ucide, pe când prostia, da! Ba chiar ne va supraviețui. De fapt, prostia ne va îngropa pe toți. Barem să nu ne urmeze în mormânt.
O ultimă precizare: asemenea considerații cu privire la proști sunt valabile și pentru proaste. Acestea să nu-și facă griji! Din păcate, nu există un sex care să-l reabiliteze pe celălalt. Așadar, proclam: O, voi proști de toate felurile și imbecile de toate soiurile, idioți de pretutindeni, neroade de orice natură, dârji tâmpiți, triste gâsculițe, dobitoci jegoși, mari toante, biete gogomane, neghiobi fără valoare, prostănace și grele de cap, nătângi și obtuze, mălai-mare și smitite, înceți la minte și ramolite, nesocotiți și limitați, mărginiți și ridicoli, tântălâi, momăi, fraieri, retardați, minți scurte, stupizi, mototoli, catastrofe, fără minte, nătălogi, fără cap, stupizi, proști ca noaptea și fuduli, tărtăcuțe goale și mutre împuțite, prentențioși lipsiți de interes, javre, rapandule, visători de doi lei, gură-cască, oameni de nimic și țațe — a sosit ora voastră de glorie. Această carte nu vorbește decât despre voi. Dar tu nu te vei recunoaște în ea.
Al vostru imbecil devotat, Jean-François Marmion.
Am terminat și cu a treia parte. Am înțeles că v-a fost pe plac. Mie îmi place foarte mult cum scrie, și interiorul cărții este foarte simpatic.
