(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
“Ce trebuie să știm / Ca să nu … greșim”: PNL apare, de ieri, ca fiind scindat de facto, iar Rareș Bogdan și Eduard Hellvig, în mod limpede pentru mine, s-au reunit contra lui Bolojan.
Acesta este primul subiect care i-a ținut cu sufletul la gură, cel puțin pe jurnaliști, până târziu în noapte, după orele 23, la începutul sesiunii parlamentare, în momentul în care se decid șefii din partea partidelor care conduc birourile permanente și comisiile din cele două camere ale Parlamentului – Senat și Camera Deputaților. Este singurul moment de competiție internă, per semestru, în partide. Altele nu prea sunt, pentru că așa sunt partidele din România. Ei bine, în momentul în care s-a ales, în interiorul grupului parlamentar PNL, cine să reprezinte PNL în conducerea Camerei Deputaților și cine să fie liderul de grup la Camera Deputaților, a fost așa-zisul „moment al adevărului”, moment al adevărului în care s-a văzut că autoritatea lui Ilie Bolojan (care, în urmă cu un an, era cvasi-totală; venea după eșecul lui Ciucă în alegerile prezidențiale, era președinte interimar la PNL) s-a topit la jumătate. Asta este o știre pentru oricine. Sigur, mulți vor să brodeze asupra faptului că a primit un vot de încredere din partea conducerii PNL. Doar nu era să preia modelul Dragnea, în care să-și dea jos propriul premier, că nu a fost în stare să-l convingă să demisioneze; vă aduceți aminte de episodul din 2017 cu Sorin Grindeanu. Nu! Ăsta a fost momentul adevărului, în care deja aproape jumătate dintre parlamentarii PNL au votat împotriva opțiunilor și propunerilor lui Ilie Bolojan. Bomba este alta: înaintea ședinței de la Camera Deputaților, mai existau încă cinci organizații care erau împotriva lui Bolojan, organizații care au trădat. Cine sunt cei care au trădat? Să știți că au un numitor comun. O să spuneți că sunt obsedat, dar, atunci când o să verificați, o să vă dați seama că am dreptate. Numitorul lor comun este Florian Coldea, cel care l-a protejat în politica românească, în ultimii aproape 20 de ani, pe Ilie Bolojan. A, cum se numesc cei cinci liberali-trădători? Păi, vă spun eu: Virgil Popescu, de la Energie (Coldea, nu?) Mircea Roșca, de la Prahova (Coldea, nu?) – (Băi, Crin Antonescu, ce greșeală ai făcut, mă, băiatule! Ți-am spus de 200 de ori… hai să zic, nu 200 de ori, dar de vreo 20 de ori ți-am spus: „O să pierzi alegerile pe mâna acestui Mircea Roșca.” – Tot Coldea), Gigel Știrbu, olteanul (nu-l cheamă și Olteanu, el este oltean; tot Coldea), Mircea Fechet, băcăuanul, fostul Ministru al Mediului, șantajat de Coldea, și Marcel Vela, de la Caraș-Severin, șantajat tot de Coldea. Ăștia sunt cei cinci trădători, care, inițial, au fost arvuniți, au discutat să voteze împotriva lui Bolojan. Deci vă dați seama că Bolojan, acum, mai are doar un vot minoritar; dacă ăștia cinci nu trădau… Acum l-au trădat așa, mâine o să trădeze invers. Bolojan chiar era în inferioritate.
Care este însă tabăra care se bate cu Bolojan? Știu, este de notorietate în presă că Hubert Thuma duce ostilitățile împotriva exceselor lui Ilie Bolojan. Da, este corect, dar este incomplet. L-am văzut pe președintele Consiliului Județean Ilfov și-a asumat, cu curaj și cu inteligență politică, o strategie care vine în acest moment în folosul cetățenilor, pentru că Bolojan este cel mai blamat premier din istoria recentă a României. Am zis că este corect, dar este incomplet. De ce? Pentru că adevărata mutare subterană care a generat acest val majoritar, după cum ați văzut, în PNL împotriva lui Ilie Bolojan, este reunirea celor doi frați de cruce din trecut, foști colegi de facultate, prieteni buni timp de circa 30 de ani: Rareș Bogdan și Eduard Hellvig, care erau certați de câțiva ani. Nu aș fi convins că s-au împăcat și acum, dar și-au dat mâna pe sub masă, sau, poate prin intermediul lui Hubert Thuma, care stă în mijloc și îi ține pe fiecare de câte o mână (el e mai tânăr, îi ține cu respect de câte o mână, și pe Hellvig, și pe Bogdan) pentru acest proiect comun de a-l da jos pe Bolojan. Ăsta este un lucru care va avea repercusiuni.
A, îmi cereți lămuriri. Ar trebui să știu, pentru că amândoi îmi sunt amici. Ei, uite, m-am încăpățânat și, de ieri, de când am văzut asta, până astăzi, n-am vrut să vorbesc cu niciunul dintre ei, ca să-mi confirme ceea ce spun aici. În primul rând pentru că sunt sigur de această reunire a lor, având acest scop comun, și n-am vrut să fiu influențat de nicio părere, nici a lui Rareș Bogdan, nici a lui Eduard Hellvig, atunci când vă prezint acest eveniment unghiular în Partidul Național Liberal, cu siguranță, dar o să vedeți că și în politica românească. Continuarea în episoadele următoare.
Subiectul 2: S-a dezlegat, prieteni goldiști, misterul forței și influenței proxenetului Epstein, pentru că au apărut ieri mail-urile în care acest Epstein se recomanda și, atenție, dovedea cu poze, convorbiri, că este omul Rothschildzilor. M-am uitat pe toate acele mail-uri care au apărut în spațiul public în ultimele zile, dar mai bine decât mine s-au uitat cei de la EVADARE.RO, din care o să citez, și apoi revin la relația lui Epstein cu Rothschildzii.
https://evadare.ro/externe/jeffrey-epstein-dupa-cum-stii-ii-reprezint-pe-rothschilds/
„Nicăieri în presă nu îl vezi prezentat pe Jeffrey Epstein ca: „fostul membru al Comisiei Trilaterale și al CFR (Consiliul pentru Relații Externe)”. Sunt două dintre cele mai influente structuri oculte, care concep politica externă a Statelor Unite și a lumii euro-atlantice. Realitatea e că Epstein era conectat la un întreg sistem de putere bancară și politică. El opera măcar cu sprijin, dacă nu direct sub comanda unor servicii secrete, într-un mod organizat, nu singuratic. Serviciile sexuale pe care le furniza erau doar un cârlig sau o răsplată, pentru obținerea de informații, menținerea unor prietenii și traficarea influenței.
La fel de important, Epstein era în interiorul celui mai misterios și mai important pol de putere financiară din prezent. O structură trans-națională difuză, fără de care e imposibil de înțeles sistemul monetar de acum. Am denumit-o „Imperiul Offshore”. Epstein spune că a fost adus în acest club select de către David Rockefeller, iar în structură era deja prezent Henry Kissinger, fosta eminență cenușie a celor mai multe administrații prezidențiale, începând cu Nixon.
„M-am înțeles foarte bine cu Rockefeller”, zice Epstein într-o emisiune cu Steve Bannon (fostul șef de campanie al lui Trump). Atenție, prieteni, și continui citatul: „Mi-a explicat multe legate de politica mondială.” Iar apoi Bannon, în urma interviului, se mira că un coate-goale a putut fi introdus în marea societate. Citat: „David Rockefeller crease Comisia Trilaterală. Unii zic că era cu Illuminati, dar nu. Era cu politicieni aleși pe câțiva ani din America de Nord, Europa și Asia, câțiva din familii regale”, a mărturisit Epstein în interviul cu Steve Bannon.
Deci acest proxenet era cot la cot cu mai-marii lumii, nu cu miliardarii, cu triliardarii acestei lumi, cu familiile regale, așa cum se observă din aceste mail-uri publicate. Numai că aceste mail-uri devoalează și faptul că familiile regale ale Europei au corespondat cu el pe subiecte personale, profesionale, dar mai ales intime. Se vorbește aici de relații sexuale, probabil, cu una dintre prințesele Suediei sau Norvegiei. Dar aceste familii regale sunt toate sub coordonarea Rothschild, prieteni. Iar în mail-ul publicat ieri, de către presa internațională, acest Jeffrey Epstein, proxenetul, mărturisește către Peter Thiel (eminența cenușie actuală a lui Donald Trump, miliardar homosexual care a vizitat România, șeful, de facto, al lui J.D. Vance, vicepreședintele, și șeful informal al lui Elon Musk), mărturisește, deci, Jeffrey Epstein în fața acestui Peter Thiel că el este „omul Rothschildzilor”. Și a avut și cum să dovedească, pentru că într-un alt mail apare corespondența lui cu una dintre doamnele Rothschild, o corespondență foarte intimă și extrem de apropiată, în care se discuta despre afacerile Rothschild și implicarea lui Jeffrey Epstein în afacerile lărgite ale acestei familii triliardare.
Nu mai pun concluzie, trec pe scurt la subiectul 3: a rulat, ieri, o replică a unui primar dintr-o comună din Moldova, conform căreia, omul fiind excedat de mulțimea celor care cer ajutoare sociale deși sunt apți de muncă, a spus că toți cei care nu muncesc ar trebui să moară.
https://hotnews.ro/interviu-primarul-care-a-spus-ca-oamenii-care-nu-muncesc-nu-merita-sa-traiasca-isi-explica-declaratia-si-sustine-acelasi-lucru-voiam-sa-spun-cine-nu-munceste-nu-ma-2163484
Presa românească, fără să stea prea mult pe gânduri, a început să comenteze negativ și a pus microfonul în gura politicienilor ipocriți, care, bineînțeles, au făcut un concurs, în cursul zilei de ieri, să-l pună la zid pe acest primar, care, de fapt, spusese un adevăr. Replica lui era scoasă din context, pentru că el acolo explica faptul că cei care sunt buni de muncă și nu muncesc și așteaptă ajutoare sociale, nu merită să trăiască. Dar vă întreb eu pe fiecare dintre voi: cum să-i categorisim pe cei care, fiind apți de muncă, preferă să nu muncească și să trăiască din banii pe care noi, cei care cotizăm și care muncim, suntem obligați să-i dăm statului? Atenție, eu nu vorbesc aici despre oamenii bolnavi. Vorbesc despre cei care sunt sănătoși, sunt mult sub vârsta de pensionare și se îndestulează din banii comunității, fără să ne întrebe nimeni pe noi dacă suntem de acord sau nu. Sigur că exprimarea primarului a fost foarte dură, dar prefer o exprimare atât de dură, care exprimă un spirit real, decât textele ipocrite ale politicienilor din toate partidele și ale jurnaliștilor (ale multora dintre ei), care l-au pus la zid pe primarul respectiv, care, culmea, avea dreptate în spirit.
