(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Primul subiect pe care îl abordez, astăzi, este legat de situația Americii, care se agravează, conform analizei mele, pe zi ce trece, tinde să devină una explozivă. Asta s-a văzut foarte bine în urma unor evenimente din ultimele zile. Dar cel mai sugestiv a fost celebrul Super Bowl, care este finala campionatului de fotbal american, evenimentul cel mai mediatizat. A avut loc duminică seara și nu există vreo transmisiune TV care să rivalizeze, în materie de audiență, cu acest Super Bowl. Pot să vă dau foarte multe detalii și despre ultimul eveniment, și despre celelalte, pe care le-am urmărit, unele chiar din Statele Unite, sigur, la televizor. N-am fost niciodată pe arenă, pe stadion, la un Super Bowl. Trebuie să înțelegeți că absolut orice vedetă în vogă trebuie să fie prezentă, vedete din toate domeniile. Cele mai tari acțiuni de PR se înregistrează acolo. Reclamele marilor companii se lansează cu ocazia acestui eveniment. Deci interesul este maximal. De data asta, acest eveniment a avut loc fără prezența lui Donald Trump – și bine a făcut. De ce? Deoarece acest eveniment s-a transformat într-un mesaj foarte dur împotriva politicilor regimului Trumpm bineînțeles, cele referitoare la migrație, dar treburile s-au amestecat acolo și trebuie să înțelegeți că, după audiența asta de 100-110 milioane de telespectatori, câți or fi fost, în plan național, dar și în plan mondial, post-mediatizarea de pe rețelele de socializare, post-mediatizarea negativă la adresa lui Trump, bineînțeles că a trecut de miliardul de vizualizări, nu trebuie să aveți nicio îndoială.
Toată această agitație împotriva lui Trump, exacerbată în acest fel, nu dă mari speranțe pentru alegerile vitale pentru regimul Trump, cele de midterm. Dacă s-a creat o asemenea psihoză publică, e limpede că și votul, dacă nu va fi fraudat, va merge în mod nemeritat, după părerea mea, în traista democraților. Adică America se va trezi din nou din lac în puț. Data trecută, când a trecut de la Trump la Biden, a trecut din lac în puț. Am crezut cu toții că se ridică și că se termină cu LGBT-ismul, dar uite că am dat de satanism la tot pasul pe acolo, prin Statele Unite, pe la miliardarii din jurul lui. Veștile sunt oricum proaste și se pare că America a căzut din lac în puț. Lacul e din ce în ce mai jos, puțul e din ce în ce mai adânc și de-aia spuneam că, practic, America se auto-devorează. Asta este părerea mea.
Nici în Europa nu stă bine Statele Unite. Ați văzut huiduielile fără precedent la adresa Americii, cu ocazia deschiderii Jocurilor Olimpice de la Milano Cortina. Aici, europenii prezenți pe stadion, 80.000 câți au fost, erau foarte nemulțumiți tot de politicile legate de imigrație. Foarte multe rude ale europenilor, mai ales cele de tip hispanic, sunt prinse de acest malaxor al presiunilor din partea regimului Trump. Ca fapt divers, pot să vă spun că acest organism care luptă împotriva imigrației în Statele Unite se prescurtează ICE și o casă de odihnă și relaxare a sportivilor la Olimpiade se numea Ice House. Atât de mare este aversiunea publicului împotriva acestui organism al lui Trump, încât organizatorii Olimpiadei au fost nevoiți ca, imediat după deschidere, să modifice numele în Winter House, adică „casă de iarnă”, din „casă de gheață”. Ăsta a fost, deci, motivul huiduielilor la Olimpiadă.
Europenii aplaudă în mod iresponsabil această decădere a Americii. Ei sunt deja victime, noi, europenii, suntem deja victime. De ce aplaudă liderii europeni? Pentru că s-au prins și râd ca proștii (scuzați-mi expresia) că America este slabă la rândul ei, că liderii americani sunt slabi la rândul lor, că această mare Americă, care se răstea la ei, de fapt depinde de deciziile geo-economice ruso-chineze. Din acest punct, atunci când priviți situația Americii, trebuie să o priviți îngrijorat, în mod îngrijorat, pentru că se vor multiplica aceste atacuri și excese contra Americii. În cei 80 de ani care au trecut de la cel de-al Doilea Război Mondial, America a făcut și lucruri bune; a făcut, însă, foarte multe lucruri proaste, mai ales în ultimele decenii, care i-au multiplicat numărul de dușmani. Acești dușmani, în plan statal sau în plan organizațional, inclusiv ocult, așteaptă America la cotitură și nu se vor sfii, nedându-și seama de problemele iscate, să-i mai dea un bocanc în gură celui căzut – în cazul de față, America. Iar dacă Trump face greșeala să batjocorească în continuare Cuba și regimul cubanez, ei bine, să știți că, în această criză cubaneză, America poate să mai coboare câteva etaje cu liftul. De ce? La nivel simbolic, atât pentru China, cât și pentru Rusia, Cuba, cea care e considerată atât de puțin importantă, reprezintă mult mai mult chiar decât Venezuela sau Iranul. Să țineți minte asta: pentru Rusia și China, Cuba este în mod clar intangibilă. Iar dacă Trump face greșeala să-i batjocorească în continuare pe cubanezi, o să vedem nevăzute.
Episodul 2 despre prostie și proști, din cartea Psihologia prostiei, pe care v-am prezentat-o ieri, și am citit prima parte din eseul scris de Jean-François Marmion. Cei care ați ratat, ieri, prima parte o puteți reciti pe solidnews.ro.
„Îndoiala înnebunește, certitudinea prostește. Idiotul cu acte în regulă te condamnă fără drept de apel, fără întârziere și fără circumstanțe atenuante, doar pe baza aparențelor, pe care, în plus, le judecă doar prin ochelarii săi de cal. Știe să se arate plin de zel, pentru a se alia cu cei asemenea lui. Idiotul incită la linșaj în numele virtuții, al conveniențelor, al respectului. Idiotul vânează în hoardă și are gândire de turmă. Pluralul nu are nicio valoare pentru om și, atunci când se adună toți, mai mult de patru, devin o gașcă de idioți – aici este citat Georges Brassens. Și tot Brassens proclama: „Glorie celui care n-are în gând să poarte spinii, dar nu supără nici vecinii.” Din păcate, aceștia din urmă nu sunt tot timpul scutiți de enervare. Pe lângă faptul că îți provoacă neajunsuri, idiotul incomod va fi mulțumit de el însuși. E de neclintit, imun în fața ezitării, fiind sigur că are întotdeauna dreptate. Imbecilul fericit te compromite definitiv, fără să-și frământe mintea. Idiotul își ridică propriile credințe la rang de adevăr săpat în piatră, când, de fapt, orice formă de cunoaștere se construiește pe nisip. Îndoiala înnebunește, certitudinea prostește. Trebuie să-ți alegi tabăra.
Prostul știe orice mai bine decât tine, inclusiv ceea ce trebuie să gândești, să simți, să faci cu cele zece degete pe care le ai sau să votezi. Știe mai bine decât tine cine ești și de ce ai nevoie. Dacă nu ești de acord cu el, te va disprețui, te va insulta, te va răni – la propriu sau la figurat – și totul „spre binele tău”. Iar dacă poate să-și riște cu nerușinare în această privință și în numele unui ideal înălțat, este posibil ca idiotul să atenteze la acest deșeu la care se rezumă, pentru el, viața ta.
Constatare amară: legitima apărare este o capcană. Încearcă să-i dai sfaturi, să-l schimbi pe idiot, și ești pierdut. Dacă ți se pare că este de datoria ta să-i atragi atenția, înseamnă că pretinzi, la rândul tău, că știi cum trebuie să gândească și să se comporte – adică exact ca tine. Iată că devii idiot! Pe lângă faptul că ești naiv, având impresia că te poți pune cu prostul… Mai rău decât atât: cu cât încerci să îndrepți un idiot, cu atât mai mult îi dai apă la moară. Va fi bucuros să se considere o victimă care deranjează și care, prin urmare, are dreptate. Îi vei oferi confirmarea pentru a se crede, cu bună credință, un erou al anticonformismului, care trebuie compătimit și admirat, un tip invincibil.
Să tremurăm, deci, în fața dimensiunii unui astfel de blestem. Încearcă să schimbi în bine un prost și, pe lângă faptul că vei da greș, nu vei fi reușit decât să-i întărești prostia și să-l imiți. Nu era decât un neghiob; iată că acum sunt doi. Dacă lupți împotriva prostiei, o faci mai puternică. Cu cât înfrunți mai abitir căpcăunul, cu atât devine mai feroce.”
Mâine vă prezint episodul 3. Mă bucur că a avut succes.
