Una dintre cele mai recognoscibile și influente voci din cultura și mass-media românească a ultimelor trei decenii, critica de film Irina Margareta Nistor, poartă pe umeri o umbră secretă ce își are originea în perioada dictaturii comuniste. O investigație bazată pe documente de arhivă de o importanță excepțională din fondul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) dezvăluie un capitol neștiut și inedit din biografia acesteia. Fost redactor la secția de film a Televiziunii Române, celebrul critic de film a fost recrutată ca informatoare de către poliția politică a regimului Ceaușescu. Semnătura sa a autentificat un Angajament scris de colaborare, prin care s-a obligat să păstreze secretul și să semneze toate materialele informative cu numele conspirativ „DUMITRA”.
Recrutarea a fost operată de una din unitățile Securității Municipiului București, o structură cu atribuții de contrainformații. Misiunea atribuită informatoarei „DUMITRA” era una de o gravitate maximă, vizând direct securitatea statului: spionarea unui cetățean francez, lector la Institutul Politehnic, care era explicit „suspect a fi agent de spionaj”și de a desfășura „diversiune ideologică”.
Totuși, drama istorică a acestui dosar nu se termină în 1989. Pe coperta dosarului din arhiva CNSAS rubrica esențială „încetat legătura la data de” a rămas, în mod inexplicabil, necompletată. Această anomalie birocratică din arhivele de rețea, specifică în cazul surselor valoroase, sugerează o posibilă păstrare sau preluare operativă a informatoarei de către Serviciul Român de Informații (SRI) după Revoluție.
Până în prezent, nicio instituție de stat nu a emis un document care să confirme închiderea definitivă a dosarului „DUMITRA”. Astfel, o figură centrală a elitelor românești continuă să fie asociată, cel puțin din punct de vedere arhivistic, cu o colaborare neclarificată cu serviciile secrete, alimentând o dezbatere veche de trei decenii despre infiltrarea Securității în structurile post-decembriste.
Probele incontestabile: angajamentul pentru informații statale
Analiza acestui dosar însă nu lasă loc speculațiilor. Documentele atestă un proces formal de recrutare, desfășurat în primăvara anului 1987. Ofițerii de Securitate au identificat în Nistor Irina-Margareta o resursă valoroasă, poziționată strategic la Televiziunea Română, un mediu controlat, dar cu acces la cercurile culturale și contactele străine. Colaborarea a fost oficializată prin semnarea Angajamentului scris, un act juridic care obliga informatoarea la păstrarea secretului.
Astfel, la data de 17.05.1987 aceasta a scris: „Subsemnata Nistor Irina-Margareta, fiica lui Marcus Traian Ioan și a Simonei Nistor, redactor la Teletexiune [sic!]… mă oblig să păstrez secretul asupra acestei colaborări și să nu spun nimănui nimic… legat de aspectele pe care le voi semnala Organelor de Securitate. Voi semna materialele cu numele de DUMITRA” Acest angajament anulează orice teorie despre colaborarea forțată, specifică victimelor șantajate de Securitate. Informatoarea „DUMITRA” și-a asumat, în scris și sub pseudonim, misiunea de a furniza informații poliției politice.
Gravitatea misiunii: încadrarea informativă a unui suspect de spionaj
Obiectivul recrutării Irina Margareta Nistor a fost de o importanță majoră, situând cazul său la un nivel superior față de informatorii obișnuiți. Nu era vorba de denunțuri mărunte, ci de o operațiune de contrainformații care viza contracararea presupusei activități de spionaj occidental. Raportul întocmit de Securitatea Capitalei este explicit cu privire la identitatea și statutul țintei. „În scopul încadrării informative a lectorilor francezi şi în special a lui «DORU» – lucrat prin D.U.I. [Dosar de Urmărire Informativă] în cadrul serviciului nostru, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, suspect a fi agent de spionaj, a fost luată în studiu şi verificări numita NISTOR IRINA-MARGARETA.”
Sarcinile operative detaliază rolul său activ în supraveghere. Informatoarea trebuia să se concentreze pe aspecte esențiale:
- „stabilirea preocupărilor lui «DORU» pe linis culegerii de informaţii, propagandă ori diversiune ideologică;”
- „semnalarea deplasărilor pe care intenţionează să le facă în străinătate şi mai ales în provincie;”
- „identificarea şi semnalarea legăturilor din rîndul cetăţenilor români pe care lectorul francez şi le crează.”
- „cunoaşterea raporturilor în care se află cu ceilalţi lectori, cît şi cu ambasada Franţei, în principal cu diplomaţii de la secţia culturală.”
Prin aceste atribuții, „DUMITRA” a devenit o piesă într-un angrenaj de spionaj și supraveghere politică, acționând direct împotriva propagandei considerate ostile de regim.
Anomalia: vidul din arhivă și ipoteza preluării operative
Adevărata miză a investigației se mută de la trecut la prezent. Analiza acestui dosar dezvăluie o breșă birocratică majoră: pe coperta documentului, în dreptul rubricii „încetat legătura la data de” nu este înscrisă nicio dată. Dosarul, deschis formal la 20.05.1987, rămâne, din punct de vedere arhivistic, neînchis.
Această anomalie nu este o simplă eroare clericală. Conform experților în arhive și istoricilor serviciilor secrete, lipsa datei de încetare în dosarele de rețea, mai ales în cele ale surselor strategice precum „DUMITRA”, era o practică deliberată. În contextul haosului din 1989 și al tranziției, ofițerii de Securitate, care au format ulterior nucleul Serviciului Român de Informații (SRI), au depus eforturi considerabile pentru a-și salva cele mai eficiente rețele.
Un informator cu acces în mass-media și în cercurile internaționale nu era o resursă pe care noile structuri să și-o permită să o piardă. Prin urmare, dosarele acestor surse erau fie clasate într-un fond secret, fie trecute în rezervă operativă, evitând închiderea formală care ar fi însemnat expunerea lor ulterioară în procesul de transfer al arhivelor către CNSAS.
Implicațiile practice ale dosarului neînchis:
- Protecție instituțională: Lăsarea dosarului în „stand-by” conferea sursei o formă de protecție. O închidere formală ar fi confirmat colaborarea și ar fi supus persoana riscului de epurare (lustrație).
- Continuitate operativă: Statutul neînchis lăsa deschisă posibilitatea ca informatoarea să poată fi reactivată oricând de către foștii ofițeri preluați în SRI, fără a lăsa urme clare de recrutare în noua structură.
- Transferul văzut ca eșec: Eșecul de a casa formal dosarul ilustrează eșecul procesului de epurare a Securității. O parte a rețelei a fost salvată și, cel mai probabil, integrată sau protejată de serviciile care au preluat mandatul.
Întrebarea centrală care planează asupra cazului Irina Margareta Nistor este, așadar, următoarea: de ce SRI, singura instituție care ar fi putut gestiona formal acest dosar după 1989, nu a furnizat niciodată CNSAS documentul care să ateste data exactă a încetării colaborării cu sursa „DUMITRA”? Până la prezentarea unei fișe de încetare, casare sau trecere în rezervă semnată și datată, dosarul rămâne o mărturie a unei legături neterminată.
Umbra secreta și traiectoria publică
Contrastul dintre cele două vieți ale Irina Margareta Nistor este izbitor. Pe de o parte, există angajamentul secret, misiunea de contrainformații din 1987 și numele de cod „DUMITRA”. Pe de altă parte, există cariera publică strălucită, construită în era post-comunistă, care a transformat-o într-o voce de autoritate și un reper de credibilitate în critica de film.Această traiectorie ascendentă, neîntreruptă de dezvăluirea colaborării sau de finalizarea dosarului, este un simptom al modului în care elitele s-au reconfigurat în România. Informatorii și colaboratorii Securității, în special cei din mass-media și cultură, au reușit adesea să își utilizeze pozițiile dobândite în vechiul regim pentru a-și consolida influența în noul sistem.
Rolul Televiziunii Române în tranziție
Televiziunea Română, locul de muncă al informatoarei „DUMITRA” în 1987, a fost unul dintre cele mai importante medii de influență și control social. Faptul că Securitatea a ales să recruteze o sursă chiar din secția „Selecție programare film” demonstrează importanța strategică acordată controlului asupra discursului cultural și a contactelor cu Occidentul.
După 1989, foștii redactori și jurnaliști care lucrau în TVR au devenit formatori de opinie în peisajul mediatic liber. Absența unei epurări reale în rândul personalului TV a permis ca vechile rețele de influență să fie conservate.
Cazul „DUMITRA” ilustrează perfect mecanismul prin care o resursă operativă a putut trece de la slujba de contrainformații a regimului totalitar la statutul de vedetă a tranziției, fără a da socoteală pentru angajamentul asumat. Lipsa de transparență a SRI cu privire la soarta finală a dosarului nu face decât să întărească suspiciunea că această ascensiune nu a fost doar o chestiune de merit individual.
Moștenirea securității: eșecul epurării și contextul istoric
Cazul Irina Margareta Nistor nu este un caz izolat, ci o piesă esențială în înțelegerea eșecului lustrației (epurării) din România. După 1989, serviciile de informații nu au fost desființate și reformate de la zero, ci au fost reorganizate sub sigla Serviciului Român de Informații (SRI), păstrând personal, metode și, cel mai important, rețele valoroase de informatori.
Acest proces de transfer a creat o zonă gri în care mii de dosare au fost distruse, clasificate sau transferate fără formalități complete. Mărturiile foștilor ofițeri arată că rețelele din media, cultură și diplomație erau considerate „bijuterii” ce trebuiau salvate. „DUMITRA”, informatoare care spiona un presupus agent străin, se încadra perfect în această categorie.În alte state ex-comuniste, precum Cehia sau Polonia, s-au adoptat legi clare și stricte care interziceau foștilor informatori ai poliției politice să ocupe funcții publice sau de conducere în mass-media. România nu a avut o lege a lustrației eficientă. CNSAS a fost înființat abia la începutul anilor 2000 și a trebuit să lucreze cu ceea ce a primit de la SRI.
Faptul că Nistor Irina-Margareta a putut opera în mediul public, devenind o autoritate respectată, demonstrează că mecanismele de protecție au funcționat. Un dosar neînchis era un semnal dublu: era ascuns publicului, dar cunoscut intern de structurile care gestionau arhivele.
Rolul neclarificat al „Persoanei de Sprijin”
Documentul Securității consemnează că, în august 1988, s-a propus ca sursa „DUMITRA” să fie trecută din categoria informator în cea de „persoană de sprijin”. Această categorie era folosită pentru a ascunde și mai mult rolul sursei, conferindu-i o misiune mai discretă și, eventual, mai influentă. Dacă această schimbare de statut s-a realizat, ea ar fi facilitat și mai mult transferul sursei în structurile post-decembriste ca resursă protejată.
Până la clarificarea statutului său, cazul „DUMITRA” rămâne un argument puternic al faptului că fosta Securitate a reușit să își mențină influența asupra elitelor culturale. Tăcerea prelungită a SRI asupra acestui dosar sugerează fie o protecție, fie o lipsă de transparență calculată, care continuă să submineze încrederea în instituțiile statului. Articolul nostru nu reprezintă o judecată morală, ci o analiză factologică a unei probleme de integritate publică. Probele sunt clare: Maria Margareta Nistor a fost informatoare a Securității, recrutată cu Angajament scris și cu misiune de spionaj.
Întrebarea care necesită un răspuns urgent și definitiv este legată de starea post-decembristă a dosarului. Statutul său neînchis și vizibilitatea publică ulterioară sunt elemente care nu pot fi ignorate.
Solicitarea instituțională finală
Serviciul Român de Informații (SRI) este singura instituție care deține cheia finală a acestui dosar. SRI este obligat, în numele transparenței și al adevărului istoric, să furnizeze publicului și CNSAS un document probatoriu care să ateste, fără echivoc, data exactă și motivul încetării colaborării cu sursa „DUMITRA”.
Până la prezentarea unui act oficial de casare sau de încetare, umbra Angajamentului din 1987 și a dosarului neînchis va continua să planeze asupra carierei Irina Margareta Nistor. Cazul său rămâne o mărturie vie a modului în care rețeaua poliției politice a reușit să supraviețuiască și să prospere în inima elitelor românești, sfidând orice tentativă de lustrație.
Publicația noastră a solicitat un punct de vedere oficial Serviciului Român de Informații cu privire la statutul Dosarului care o privește pe Nistor și la motivul pentru care rubrica «încetat legătura la data de» a rămas necompletată. Până la ora publicării, instituția nu a transmis un răspuns oficial care să clarifice încetarea colaborării informatoarei «DUMITRA» și să indice actul normativ de casare a dosarului.
Sursă: anchetespeciale.ro
