Autor: Doru Bușcu
Dacă-l țineți minte pe Balrog, monstrul înfășurat în flăcări care controla minele din Moria, vă amintiți, desigur și cum, înainte de a se prăbuși în abis, a mai dat o dată din coadă și l-a înșfăcat pe Gandalf. E o schemă ce poate fi văzută și azi, la lumina zilei. Grupul demonilor plagiatori din Sănătate e departe de a se prăbuși, dar își folosește cu hărnicie coada împotriva chirurgului Irinel Popescu, organizîndu-i un nou festival de presiune mediatică.
De ani buni, profesorul Popescu își împarte viața între salvarea pacienților de la moarte și prezența la tribunal
Mintea lui se mută zilnic, oră de oră, minut de minut, de la sofisticatele proceduri ale transplantului de ficat la paragrafele sucite ale legii penale și la avocați, iar echilibrul lui mental, care injectează viață în cazurile fără speranță, e tulburat cu insistență de procurori. Pe deasupra, însă, inamicii săi din Sănătate, colegii academicieni a căror carieră s-a clădit pe impostură, plagiat și Servicii, îl atacă pe spații largi, în mass-media.
De pildă, PRO TV, canal consacrat prin impostură, plagiat și evaziune fiscală acoperită politic, cu un impact dramatic în prostirea generației tinere, reia acuzațiile unui denunțător din dosarul instrumentat de DNA și îi construiește medicului o imagine negativă într-un moment în care procesul a intrat în faza de judecată. Exact ca în anii negri ai DNA, cînd inamicul era mai întîi denigrat, inculpat și judecat în presă, procedeul e repetat. Chiar dacă Laura Codruța Kövesi nu mai e la sediu, spiritul ei încă mai face să tresalte vechile slugărnicii din presă, care au reușit, aproape întotdeauna, nu doar să pună umărul la condamnări, ci și să distrugă sănătatea și cariera celui vizat. Așa încît achitarea, venită mai tîrziu, nu mai putea demonstra nimic.
Am scris în repetate rînduri despre atacul cu metodă, atît pe căi penale, cît și mediatice, dus împotriva profesorului Irinel Popescu. Colegii săi de breaslă cu mai puține merite științifice, dar cu ambiții de putere mai mari i-au făcut viața un coșmar și continuă să i-o facă. Asta pentru că instituțiile academice „de forță“, adică Academia Română și structurile universitare superioare, îi pun pe titulari în situația de a gestiona cantități mari de influență politică, financiară și socială. Nu e de neglijat aici uriașul depozit de vanitate, din care oamenii cu sentimentul propriei inferiorități se adapă, acoperindu-se cu lauri falși.
Irinel Popescu, întemeietorul școlii românești de transplant hepatic, a pus în permanență acești lauri în discuție și de aici i se trage. Dincolo de tematicile dosarelor sale penale care i-au fost deschise, esența acestei hărțuiri e distrugerea unui critic neobosit al imposturii. Cum poți murdări un om de știință care ridică mereu ștacheta? Băgîndu-l într-o poveste penală. Totul după aceea e posibil. Oricine poate spulbera meritele și reputația folosind cuvintele „inculpat“, „penal“, „corupt“.
Pentru că s-a încăpățînat să susțină, alături de regretatul Solomon Marcus, că în Academie nu au ce căuta plagiatori dovediți și oameni fără operă științifică,
Irinel Popescu a devenit dușmanul unui grup de impostori conectați la rețeaua subterană de putere. Războiul împotriva persoanei n-a mai ținut seamă de victimele colaterale, așa că atunci cînd DNA a lovit Agenția Națională de Transplant ca să lovească în Irinel Popescu, a lovit, de fapt, procedura de transplant. Intervențiile au scăzut la o treime pe transplantul de ficat, iar pe alte tipuri de transplant pur și simplu au dispărut. România e azi pe ultimul loc în Europa la acest tip de operații, deși, în urmă cu cîțiva ani, cînd Irinel Popescu nu fusese încă declarat țintă definitivă, era în avangarda inovației și a ratei de creștere.
Trebuie spus că furia atacului e proporțională cu miza și fricile grupului care-l inspiră. Un om de știință, un profesor universitar cu merite rare, un salvator de vieți care a trăit doar în sala de operație și în bibliotecă e nimicit în presă ca să poată fi aruncat mai ușor procurorilor. Pentru că dosarul montat la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, unde Irinel Popescu a fost vreme de un an șef, se îndreaptă spre un final așteptat și penibil pentru procurori, i s-au aranjat altele. Au fost șantajați martori și inculpați, au fost inventați denunțători, au fost editate convorbiri înregistrate cu tehnică. În fine, a fost folosit tot tacîmul. Acum cîteva zile, de pildă, PRO TV a publicat o stenogramă „din dosar“, în care Irinel Popescu spune de două ori „îhî“, dar postul anunță „interceptările în care vorbea de 100.000 euro șpagă“. Tot așa, un întreg alai de publicații online apropiate de fostul tandem Coldea-Kövesi a dat drumul unei campanii care ataca prezența lui Irinel Popescu în Consiliul Național al Cercetării Științifice, deși omul a fost invitat acolo tocmai pentru că în materie de cercetare științifică reprezintă un model invidiat de toți.
Această prestidigitație cu lături arată cîtă energie poate pune în funcțiune o rețea consacrată de impostură
atunci cînd valoarea academică îi amenință puterea și existența. Am scris de-a lungul anilor, așa cum ziceam, mult pe acest subiect. Nu s-a întîmplat niciodată nimic în tabăra agresorilor. Nu li s-a mișcat un fir de păr din cap, deși au văzut lumina tiparului cu nume, prenume și amănunte, autorii unor fapte penale, abuzive și imorale. Irinel Popescu duce acest război de peste zece ani, și am observat de aproape toate fazele luptei. Trebuie să spun că rareori mi-a fost dat să văd, în sutele de cazuri de execuție securistă peste care am dat, o asemenea intensitate a dorinței de a anihila un om.
Și asaltul, după cum se vede, continuă nestingherit. Rețeaua agresoare e întinsă și puternică, are tulpina în Sănătate, rădăcini în pădurea Băneasa, ramuri în masonerie, iar mugurii ei ajung pînă la Banca Națională. Stă ascunsă, încheiată regulamentar la nasturi, doar cu instrumentul la vedere. Fie că e procuror, ofițer, denunțător sau organ de presă, acest instrument exprimă infinita acomodare a omului cu lașitatea și abjecția.
Balrog încă nu s-a prăbușit în abis, cel puțin nu la București. E încă bine, scoate flăcări pe nări, zbiară, dă din coadă, își conduce armata de orci. Pînă una-alta, joacă într-un film politic de succes.
Sursă: catavencii.ro
