Autor: Sorin Roșca Stănescu
Nicolas Sarkozy, ex-președintele Republicii Franceze, este condamnat la închisoare cu suspendare pentru corupție. Și urmează să mai fie condamnat la ani grei de închisoare cu executare pentru mită electorală. În România, începând din 1990, nu avem niciun președinte condamnat penal. În schimb, au făcut închisoare sau au fost urmăriți penal mai mulți foști prezidențiabili. În realitate, nici noi nu stăm mai bine în comparație cu sora noastră mai mare, Franța. Și nici măcar dacă ne comparăm cu principalul nostru aliat strategic, Statele Unite.
Nicolas Sarkozy, condamnat fiind la închisoare cu suspendare, are de făcut față în 2025 unui proces greu, din care analiștii spun că este exclus să iasă cu fața curată. Pentru a obține victoria în alegeri, în 2007 a stat cu mâna întinsă la Gaddafi, conducătorul de atunci al Libiei. Acesta a răspuns cu generozitate. Și prin intermediul fiului său, i-a trimis lui Sarkozy sume mari de bani cash, pe care acesta i-a utilizat fraudulos împotriva adversarilor săi politici pentru a câștiga alegerile. Nu numai că a luat bani murdari de la Gaddafi, dar s-a dovedit și imoral față de acesta. În goana după petrolul libian, Franța lui Sarkozy a fost unul dintre promotorii războiului împotriva Libiei, soldat cu asasinarea lui Gaddafi. Operațiunea lui Sarkozy a ieșit la iveală după ce revoltat de cele întâmplate, fiul lui Gaddafi a dezvăluit totul opiniei publice mondiale. Ancheta a durat mult. După 18 ani, în 2025, va fi finalizat întreg procesul. Iar Nicolas Sarkozy, împreună cu principalii săi colaboratori, va merge după gratii. În România, faptele s-ar fi prescris de mult. În Republica Franceză, de unde am împrumutat sistemul de drept napoleonian, sunt fapte care nu se prescriu niciodată sau se prescriu mult mai târziu.
Aparent, stăm mai bine. Începând din 1990, noi nu avem niciun președinte condamnat și aruncat după gratii. În schimb, avem câțiva prezidențiabili, cei mai relevanți fiind Adrian Năstase și Dan Diaconescu, care au fost eliminați de pe scena politică, suferind condamnări penale cu executare. Alți mulți prezidențiabili – Victor Ponta este cel mai ilustru în această serie – au avut deschise dosare penale grele, dar în cele din urmă au scăpat. În trecut însă, înainte de 1990, pe tot parcursul istoriei, românii și-au trădat, și-au ucis sau și-au exilat cei mai mulți dintre conducători. Ulterior, unii dintre aceștia au devenit eroi ai neamului, fiind adoptați ca sfinți de Biserica Ortodoxă, iar alții sunt și astăzi considerați criminali.
Nici Statele Unite nu stau în acest moment pe roze. Acolo există doi președinți asasinați, un președinte, Donald Trump, cu patru dosare penale, zeci de capete de acuzare, cu cauțiuni plătite, cu predări și arestări de scurtă durată în stil american și pe care îl așteaptă o serie întreagă de procese penale grele. O fenomenală presiune penală asupra lui care, conform tuturor cercetărilor de piață, nu face decât să-i crească credibilitatea și șansele de a obține un nou mandat. Dar și împotriva președintelui în exercițiu, Joe Biden, se pregătesc câteva dosare grele legate tot de corupție, consecutive anchetelor inițiate împotriva fiului său, Hunter Biden.
Revenind la România, noi am avut în total patru președinți. Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și Klaus Iohannis. Desigur, după Nicolae Ceaușescu, primul și până acum ultimul președinte executat. Împotriva lui Ion Iliescu a fost deschis un uriaș dosar penal cu sute și sute de martori și victime, un dosar pentru genocid care nu se prescrie dar nici nu va mai putea fi finalizat pe parcursul vieții sale, indiferent cât de longeviv este. Și legat de Traian Băsescu, planează un dosar penal după ce s-a dovedit că a săvârșit falsul și uzul de fals, prin declarațiile sale succesive conform cărora nu ar fi colaborat cu securitatea ca poliție politică, justiția demonstrând în mod definitiv contrariul. Realist vorbind însă, nu există nicio șansă ca acesta să sufere vreo condamnare penală. Așa că, din acest punct de veder al maratonului președinților către pușcării, România stă în coada plutonului. Încă. Și doar de 30 de ani.
sursă: corectnews.com
