Mă tem că dosarul Adrian Severin va rămîne nedezlegat pentru multă vreme, poate chiar pentru totdeauna, și că va persista ca o certitudine betonată care nu va lăsa loc de trecere pentru nici o îndoială. Foarte puțini oameni vor fi dispuși să se întoarcă asupra detaliilor incidentului de la Parlamentul European și să reia povestea de la capăt, să ceară lămuriri, să „sape”, să asculte, să revină la cei implicați și să își rescrie singuri concluziile, fie că duc la un alt adevăr decît cel pompat cu insistență de autoritățile române și de presa subordonată, fie că ajung la unele diferențe sau chiar la cel oficial.
Faptul că Biblioteca Centrală Universitară a recurs la anularea evenimentului programat pentru vineri 20 noiembrie în Aula BCU, antamat pentru lansarea cărții „România și interesul național românesc în contextul dezordinii mondiale actuale. Proiect geo-politic” (Editura Oscar Print), mă întoarce cu gîndul la incidentele prin care a trecut Adrian Severin și din care, spre marea surprindere a celor care au pus umărul, chiar a supraviețuit. După înscenarea ziarului britanic de investigații The Sunday Times, Adrian Severin a supraviețuit doar intelectual și profesional, politic fiind complet demolat, exact așa cum și-au propus cei care l-au „executat”.
Trebuie să afirm dintru început că sunt între cei care se îndoiesc de vinovăția lui, de veridicitatea faptelor și de substanța acuzațiilor, în ciuda abilității excepționale a lucrăturii aplicate lui Adrian Severin. Nu de alta, dar pe vremurile bune ale Evenimentului zilei, am avut ideea unei emisiuni de investigații numită „Incognito”, am și adus în țară aparatura necesară și i-am pus-o la dispoziție unui tînăr jurnalist care a făcut din ea atît cît l-a dus mintea și caracterul. Am tutelat primele 10 emisiuni difuzate pe Prima TV și știu cît de consistentă și de valabilă este o investigație jurnalistică de genul „Incognito” și în ce măsură un om poate fi condamnat pe un asemenea demers. Investigația jurnalistică este una, flagrantul penal-regina probelor, altceva. Cercetarea penală și ea este foarte diferită de cea jurnalistică. Trebuie să se bazeze pe probe în cel mai juridic sens al termenului. Or, Adrian Severin a căzut într-o capcană, a fost îngropat mediatic și executat juridic, semn că forța celor interesați să-l vadă scos din joc era mai mare și mai puternică decît a argumentelor, probelor și procedurilor.
Să tot fie 50 de ani de cînd l-am văzut pentru prima oară la Uniunea studenților, boboc la Facultatea de Drept din București, vorbind cu dezinvoltura unui diplomat de carieră. Șoca din prima prin retorică, prin calitatea argumentației, prin limpezime. Nu i-am fost aproape în nici un fel, dar, de atunci, l-am urmărit cu atenție și în guvernul Petre Roman, și ca ministru de Externe pe vremea lui Ciorbea și Emil Constantinescu, și ca președinte al OSCE și îl ascult și acum la înregistrările sale care circulă pe social media.
Orice ar zice purtătorii de serviciu cu verdicte, calificative și ștampile, Adrian Severin este un profesor de drept dotat cu calități excepționale, cu o forță a argumentației cum n-am mai întîlnit niciodată. Un pledant în politică, în diplomație, în cazuri juridice cum Romania n-a prea avut, cele mai multe dintre demonstrațiile sale nu lasă loc la nici o îndoială. Concluziile sale sunt limpezi, nuanțate și definitive. Asta mă și determină să spun că prin demolarea lui Romania și politica europeană au pierdut un cap, un lider, un om greu de împins în hățișul demonstrațiilor încropite. Toate acestea mă și fac să cred că Adrian Severin a fost victima unei înscenări, a unei împrejurări montate și a unei concluzii prestabilite. Adrian Severin era incomod la vîrful politicii europene și a celei din Romania. Poate și cu concursul neatenției și dintr-o scăpare a sa a fost „executat” politic și penal.
Asta nu-i anulează și nu-i minimalizează valoarea producției intelectuale, nu-i îngroapă analizele, ideile și luciditatea. Anvergura sa intelectuală și juridică îl fac periculos pentru comoditatea și superficialitatea intelectuală a clasei noastre politice, inclusiv a băieților care l-au demolat. Faptul că Biblioteca Centrală Universitară prin a sa „directoare generală” au anulat un eveniment editorial ne arată că Adrian Severin rămîne periculos pentru o anume categorie de oameni și pentru o anume lume politică. Mai mult, ne arată la ce practici se pot deda băieții cînd e vorba de incomozi și periculoși pentru liniștea puterii. Anulează, reprogramează, declanșează campanii de presă, porcăiesc și pun la zid. Fac tot ce pot să anuleze o personalitate incomodă pentru liniștea lor.
Cazul Severin merită privit ca fiind cel mai nenorocit exemplu pentru ce pot face statul paralel și puterea în general cu cei care care încurcă jocurile și interesele de la vîrf.
sursă: cotidianul.ro
