În emisiunea „Culisele Statului Paralel” de duminică, moderată de Anca Alexandrescu și difuzată la Realitatea PLUS, Cozmin Gușă a vorbit despre experiențele sale ca politician, despre relația cu Traian Băsescu și a dezvăluit care au fost motivele pentru care a decis să plece din PSD și ulterior din PD.
A.A: În 2001 ai spus despre Băsescu că e bolnav de paranoia. Până în 2004, când ai trecut în barca lui, Băsescu se vindecase de paranoia?
„Nu, a rămas paranoic, dovadă că ne-am și certat. Dar era singurul ciomag cu care eu puteam să lupt. M-aș fi băgat eu la prezidențiale în 2004, n-aș fi câștigat probabil, dar, mă rog, era o anumită emoție, dar n-aveam vârsta. Trebuia să ai 35 de ani și eu aveam 34. Și l-am preferat pe Băsescu, l-am schimbat pe Stolojan cu Băsescu, eu sunt autorul acelei schimbări, pentru că mie mi se părea că Băsescu putea să învingă acel sistem. Din păcate, el a creat unul mai al dracului”.
A.A: Ai demisionat din PSD șocând pe toată lumea în vara lui 2003, exact când se bătea în cuie alianța DA, la care te-ai transferat ulterior. Este adevărat zvonul că transferul era o mișcare instrumentată din sfere non-politice?
„De multe ori adevărul e mult mai simplu decât poveștile astea. Eu am demisionat din PSD, am mai spus de ce, și, sigur, formal eu nu am mai putut să suport, din poziția de Secretar General, să vină șeful meu ca președinte executiv Octav Cozmâncă. Îmi pare rău, dar nu ăla fusese deal-ul meu cu Năstase. Cozmâncă nu era neapărat un om care nu era în regulă, dar venea din străfundurile Partidului Comunist Român, fusese șef la cadre, nu mai puteam să o duc cu partidul și ăsta a fost semnul că între mine și Năstase treburile s-au rupt. Și s-au rupt inclusiv din cauza tranzacțiilor legate de Rusia. Iar eu am făcut contactul cu Băsescu în decembrie 2003. El mă tot pețea, vorbea, avea nevoie, dar eu i-am explicat: ‘Băi, Traiane, nu merge între noi’. Și el nu și nu, că merge. ‘La cât ți-am dat eu ție în bască, tu ești orgolios, tu nu suporți chestia asta. Eu te-am bătut rău. O să ne certăm’. Și el mi-a spus: ‘Nuuu, te-am iertat. Ești fratele meu’. Dar până la urmă, după ce ne-am înțeles, mi-am dat seama că nu m-a iertat.
Știi care a fost deal-ul meu cu Băsescu? Dorin Iacob știe, a fost de față. I-am zis lui Băsescu în felul următor: ’Eu accept, chiar dacă e periculoasă treaba cu Năstase, cu ăștia, o să te facă praf, poate o să ajungi la pușcărie. Batem palma, dar fii atent cum: eu sunt tânăr, am 34 de ani. Timp de 8 ani de zile eu stau în spatele tău. O să fiu numărul 2 după tine. Dacă ești primar, eu sunt al doilea după primar. Dacă ajungi doar primar de sector, la fel, numărul 2 după tine. Dar după 8 ani vii tu și te așezi în spatele meu’. Și așa de bine a ținut la deal că l-a mătrășit imediat după ce a câștigat.”
A.A: După ce ai lucrat pentru Băsescu în campanie, 2 luni mai târziu ai început să-l ataci dur, inclusiv cu insinuări legate de statutul lui de colaborator al Securității. Cum explici aceste extreme de proporții des întâlnite în comportamentul tău? Ai fost frustrat că Băsescu nu te-a vrut nici la primăria Cluj, nici la șefia PD?
„La șefia PD m-a vrut o treime din partid și el nu m-a vrut, pentru că el avea nevoie de un ‘Boc’ manipulabil. Dar el, prin felul în care m-a tratat, a încălcat înțelegerea dintre noi, că ideea era ca eu să fiu al doilea după el. Dacă am fost deștepți și a ajuns președinte cu sprijinul meu direct, trebuia să se țină de promisiune. Dar nu asta a fost problema, că nu aș fi demisionat. Eu am avertizat într-un interviu dat Adrianei Duțulescu în ianuarie 2005, după ce a ajuns președinte, văzând ce se întâmplă, am avertizat public că-i solicit președintelui Băsescu, crezând că el ia pasa de la mine, să fie mai atent, pentru că e pe cale să creeze o a doua frăție a Securității, fiind înconjurat de niște securiști. El, inițial, a părut că ia pasa, după aceea le-a dat ordin celor din partid să mă execute. Ăștia au venit să mă execute, eram liderul grupului parlamentar, și a venit la fiecare ședință tripleta Videanu, Blaga, Berceanu. Și i-am pus să supună decizia la vot. Aveam un grup parlamentar format din 50 de oameni și prima dată au avut o abținere și restul voturilor pentru mine. ‘Vedeți? Nu mă puteți da jos. Lumea mă iubește, că am fost șeful de campanie’. Peste o săptămână au venit din nou; am avut 2 voturi împotrivă, restul toți cu mine. Dar m-am scârbit. Când am văzut că după tot ce am făcut eu în 2004 pentru Băsescu și pentru ei, că nu-i voia nimeni în campanie pe fricoșii ăștia, m-am scârbit. M-am dus în ședință și le-am zis: ‘Să vă fie rușine că după tot ce am făcut pentru voi, v-am adus la guvernare, pe ăla l-am făcut președinte, vă purtați așa cu mine. N-ați putut să mă dați jos, că grupul parlamentar n-a vrut să voteze, dar plec eu. Nu mai vreau să stau cu voi’. Și așa am plecat și s-a acutizat conflictul.
A.A: Pe 19 aprilie s-au împlinit 17 ani de când manifestanții din stradă, de la Universitate, te-au bătut și ai scăpat doar pe la Intercontinental. Te-ai temut atunci pentru viața ta?
„Nu cred că puteau să mă omoare dar mă schilodeau. Erau mulți. Sunt faimos că nu fug de bătaie, dar nu puteam să mă bat cu 12. Adică, te bați cu unul, hai, te bați cu doi, dacă ești mai iscusit, dar nu poți să te bați cu atâția. Și toți erau niște acoperiți de la ’doi și un sfert’, polițiștii au dedus chestia asta. Eu am renunțat la plângere, pentru că ăla era un pictor de icoane, plângea că merge la pușcărie, că era ultraj, eu fiind deputat.
Am avut noroc că am scăpat cu fuga pentru că mă puneau jos. Trăgeau de mine după ce mi-au tras un pumn, am parat alte câteva lovituri, mă trăgeau în jos ca să mă calce în picioare. Mai era Lavinia Șandru acolo și cei 2 care trebuiau să fie cu mine ca să-i cerem demisia în 5 minute, demisia lui Băsescu, cei doi lideri politici care trebuiau să fie cu mine, anume Victor Ponta și Crin Antonescu, mi-au tras clapa, și-au închis telefoanele, știind sau fiind avertizați că va fi așa în piață. Și de unde trebuia să fim trei, am ajuns singur în piață, cu Lavinia Șandru, care, fiind micuță, s-a strecurat pe acolo printre picioarele lor, n-am mai văzut-o și a plecat.
Am avut noroc și vreau să spun că-i mulțumesc încă o dată lui Viorel Păunescu care mi-a deschis personal ușa la hotel și apoi a baricadat-o. Și Nea Viorel Păunescu m-a scos prin subsolul hotelului Intercontinental ca să nu mă prindă gorilele alea. Iar cei care sunt atât de râzători la ideea că aș fi fost bătut, să se gândească cum ar fi fost să fie ei în locul meu, sau cum ar fi fost familiile lor dacă ar fi fost ei în acea postură. Nu fug de bătaie niciodată, dar atunci fuga și faptul că sunt mai atletic m-au scăpat nu de un linșaj, dar mă nenoroceau, adică, schilod rămâneam.”
