După 20 de ani în care au condus România (Președinție, Instanțe, Parchete, Servicii), băsiștii și post-băsiștii „rezişti”, fac scandal la catafalcul cu onoruri de stat. Se răfuiesc vitejește cu întâmplări de acum 35 de ani. Președintele lor (dl. Nicușor) stă ascuns în birou, în aceeași clădire cu defunctul onorat conform legii. N-are nici curajul să aprindă o lumânare (se supără tribul), nici să asume și să explice public absența (nu poate, e complicat, riști să te bâlbâi sau să uiți ce trebuia să spui).
Bolojan și… Băsescu însuși fac ceea ce bietul ascuns în biroul prezidențial nu e în stare. Dar… morții cu morții, viii cu viii! Băsescu cere casa, banii înapoi, pensia specială, SPP-ul etc. Atleții austerității se conformează urgent.
Simt nevoia să-l ajut pe fostul meu coleg de partid, Ilie Bolojan. Nu am solicitat pensia specială care, conform legii, mi se cuvine după 6 mandate de parlamentar (după cum nu am solicitat și nu am beneficiat de locuință de protocol, ca președinte al Senatului sau ministru). Cred că sunt singurul caz, dar nu-mi pare rău. E o modestă formă de solidaritate cu toți cei chemați azi cu japca la austeritate, ca să plătim, între altele, drepturile redobândite ale domnului Băsescu.
E normal. Băsiștii și urmașii lor, ca și simpatizanți pe care nu-i bănuiam, au câștigat alegerile. Fie primit, pentru ca administrația Dan–Bolojan să-și poată salva obrazul. Căci respectul și simpatia pentru turnătorii fostei Securități se țin cu cheltuială. Noi ne vom răfui înainte cu Iliescu, viu sau mort.
P.S.: Despre Ion Iliescu, mai târziu. Azi, doar creștinescul „Dumnezeu să-l ierte!” și tăcerea cuviincioasă, o clipă, în fața morții.
