„It ain’t what you know that gets you into trouble. It’s what you know for sure that just ain’t so.”[1] – Mark Twain
Am văzut și revăzut filmul „The Big Short” (2015) – „Brokerii apocalipsei” (titlul cu care a rulat la noi). Un film excelent în opinia mea, ce are la bază un scenariu smart, care poate face pe oricine să înțeleagă cât de dezastruoasă este lăcomia instituționalizată scăpată de sub control. În Statele Unite joaca cu derivatele pe ipotecile imobiliare inventate în 1977 de Lewis Ranieri[2], în special cu swap-urile la MBS–uri, adică CDS-urile care conțineau împrumuturi neperformante – subprime loans, au aruncat în neant 5 trilioane de dolari din averea americanilor: fonduri de pensii, investiții, banii de facultate ai copiilor, ipoteci. Un cutremur imens, resimțit în cascadă în toată lumea.
Îmi aduc aminte de acei ani. Aveam un credit de consum de 15 mii de euro, luat ca să refinanțez un credit auto și un alt credit de consum prin care îmi plătisem mutarea de la trei la patru camere. Aveam de vreo doi ani un cont de investiții la bursă. Nu mergea cum am sperat, ca să-l mențin puțin peste plafonul minim a trebuit să bag alți bani. Dar eram optimist, învățam și speram să se întoarcă roata. Încheiasem și contracte de pensie facultativă. Priveam cu speranță în viitor. Dar a venit criza. Acea criză provocată de joaca bancherilor americani cu CDS-urile bazate pe ipoteci junk.
De pe-o zi pe alta speranțele mele au început să se năruiască. Euro a crescut rapid de la puțin sub 3,3 lei la peste 3,9 lei; rata la bancă a crescut pe măsură. Salariul meu de bugetar a suferit o tăiere de 25% în câteva zile. Am desființat contul de jucător pe bursă și contractele de pensie facultativă, ca să pot face față. Am avut noroc că banca a acceptat refinanțarea creditului și am schimbat forma de plată în rate fixe. Mare, mare ușurare. Dar eram tot la limită. Cu toate greutățile, am depășit cumva acea perioadă grea. Mi-au trebuit cam patru ani să scap de datorii. Am renunțat la multe iluzii, am devenit mai prudent, mai cinic poate.
Nici pe departe nu pot să-mi imaginez, plecând de la experiența mea, prin ce au trecut cei 6 milioane de americani loviți care au rămas literalmente pe drumuri de pe-o zi pe alta. Acei ani 2008 – 2009 au transformat America. Acei ani au rupt America în două părți care nu au găsit nimic mai bun de făcut decât să se radicalizeze. Perspectiva de a pierde tot i-a schimbat și pe bogații Americii. Criza DotCom, Atacul 9/11 și Criza Subprime au adus în prim plan o altă categorie de super-bogați, mult mai cinică, dacă există un astfel de grad de comparație.
Tentația celor foarte bogați de a modela sau măcar de a participa la modelarea lumii este la fel de veche ca și istoria umanității. Doar că, de ceva vreme, acești „brokeri ai apocalipsei” de factură nouă pare că și-au construit instrumente care la fine de secol XX erau încă de domeniul ficțiunii și pe care le utilizează pentru a remodela lumea. Viitoarea „lume nouă” va separa bula tehno-bogaților complet de restul lumii. Va fi o lume absolut diferită, cu reguli clare de acces pentru lumea vulgului dinafară (reguli despre care „tehnicienii” restricționării libertăților vorbesc cu nonșalanță[3]). O lume care se construiește deja.
*
În a doua zi a Davos WEF 2026, Frederick Kempe, CEO-ul Atlantic Council, prefața discursul președintelui Donald J. Trump ce urma să fie susținut în ziua următoare cu următoarele cuvinte: „Davos contează săptămâna aceasta nu din perspectiva că Trump își va converti ascultătorii la viziunea sa asupra lumii, ci mai degrabă pentru că lumea deja se schimbă dincolo de ce cred cei adunați acolo. Vocabularul de la Davos, al cooperării și convergenței, coexistă cu noul limbaj al fragmentării, interesului național și autonomiei strategice. Când va apărea la Davos săptămâna aceasta, Trump va sosi cu ambițiile unui președinte de secol XIX ce se va confrunta cu lideri ce au o mentalitate specifică secolului XX, oricum inadecvată incertitudinilor noii lumi de secol XXI. În acest punct de inflexiune, cele trei ere se ciocnesc. Nu există un scenariu prestabilit pentru ce va urma.”[4]
După ultima zi a WEF 2026, nu pot decât să-i dau dreptate lui Frederick Kempe. Că la Casa Albă cuplul Donald J. Trump – James D. Vance are o mentalitate de secol XIX, ne-a convins din nou discursul președintelui. Că liderii europeni continuă o mentalitate de secol XX, căutând disperați un statu-quo atlantic, ne-a amintit-o (încă o dată) cu curaj Volodimir Zelenski, tot la Davos: „În loc să preia inițiativa în apărarea libertății la nivel mondial, mai ales atunci când atenția Americii se îndreaptă în altă parte, Europa pare pierdută, încercând să-l convingă pe președintele SUA să se schimbe.”[5]
La Davos s-au făcut auziți și alți lideri ori voci autoritare care dovedesc limpezime a viziunii și își asumă responsabilitatea rostirii adevărului. „Trump a umplut scena, Carney a luminat-o” – titrează un cotidian de la noi[6], atrăgând atenția asupra discursului inspirațional al premierului canadian Mark Carney, pe care două zile mai târziu Donald J. Trump l-a taxat, retrăgând invitația pe care a făcut-o Canadei de a se alătura „Board of Peace”. (Pagubă-n ciuperci, și-o fi zis Carney.)
„În fiecare zi ni se reamintește că trăim într-o eră a rivalității marilor puteri. Că ordinea bazată pe reguli se pierde. Că cei puternici fac ce pot, iar cei slabi suferă ce trebuie. Voi spune direct: ne aflăm în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziții. Canada a fost printre primele care au auzit semnalul de alarmă, ceea ce ne-a determinat să ne schimbăm fundamental poziția strategică. Canadienii știu că vechea noastră presupunere confortabilă, potrivit căreia geografia și apartenența la alianțe ne conferă automat prosperitate și securitate, nu mai este valabilă. Asta înseamnă să recunoaștem realitatea. Nu mai invocați «ordinea internațională bazată pe reguli» ca și cum ar funcționa în continuare așa cum se promovează. Numiți-o așa cum este – un sistem de intensificare a rivalității marilor puteri, în care cele mai puternice își urmăresc interesele folosind integrarea economică ca mijloc de coerciție.”[7]
Preluând ștafeta, cancelarul german Frierich Merz a arătat că Germania este conștientă de provocările pe care viitorul le ridică în fața Europei: „Lumea din jurul nostru se schimbă într-un ritm fără precedent. Direcția pe care o ia trebuie să ne îngrijoreze. O lume a marilor puteri este o realitate nouă. Europa a înțeles mesajul. Și Germania a înțeles mesajul. Trebuie și vom fi la înălțimea acestor provocări. Guvernul meu își va face temele și va urmări o agendă de reformă ambițioasă care se învârte în jurul securității, competitivității și unității europene. Să ne inspirăm din ceea ce este poate cea mai importantă lecție a iluminismului: soarta noastră este în mâinile noastre.”
„Pe măsură ce avansăm, suntem ghidați de o busolă clară. În primul rând, în noua eră a marilor puteri, Europa trebuie să fie unită, hotărâtă și suverană. În al doilea rând, nu ar trebui să renunțăm la NATO. La summitul istoric al NATO de la Haga din iunie anul trecut am creat premisele materiale pentru ca Europa să investească sute de miliarde de euro în securitatea sa. A fost un succes transatlantic remarcabil. Acum trebuie să reparăm încrederea pe care este construită alianța. Europa știe cât de prețioasă este. Credem profund că poate fi cel mai puternic avantaj competitiv al Statelor Unite într-o eră a marilor puteri. Democrațiile nu au subordonați. Au aliați, parteneri și prieteni de încredere.”[8]
Contextul în care Davos WEF 2026 și-a deschis porțile nu poate fi trecut cu vederea, dincolo de discursurile vedetă. În culisele organizatorilor WEF, Larry Fink, președintele BlackRock și copreședinte interimar al consiliului de administrație, a (re)pus în discuție neoficial câteva opțiuni precum mutarea permanentă a evenimentului din Davos sau utilizarea unor locații pe bază de rotație. Printre locațiile discutate s-au numărat Detroit, Dublin, Jakarta sau Buenos Aires. Formal, nevoia de a lua în considerare alte locații ar fi motivată de faptul că Davos nu mai face față ca infrastructură succesului pe care-l are Forumul.
Executivii actuali ai WEF – Laurence (Larry) D. Fink și André Hoffmann[9] par să fie de acord cu o idee pe care a subliniat-o și Donald J. Trump în discursul său: Elveția este o țară mică care, poate, vrea prea multe. Și Klaus Schwab a analizat în detaliu posibilitatea mutării sediului forumului la Dubai, se spune, deci nimic nou. Sigur, Elveția se va opune, iar europenii vor dori ca WEF să rămână în cel mai rău caz tot în Europa, undeva. Dar vremurile sunt în schimbare. Elveția nu mai trezește respect, iar Uniunea Europeană este prost văzută de la Washington.
„Am avut un caz cu Elveția. Se întâmplă să fim în Elveția. Haide să vă spun o scurtă poveste”, a divagat Donald J. Trump în discursul din miercurea Forumului. „Fac ceasuri frumoase, ceasuri grozave, Rolex, toate nu plăteau nimic Statelor Unite când își trimiteau produsele. Și aveam un deficit de 41 de miliarde de dolari, 41 de miliarde cu acest loc frumos – au zburat, nu-i așa că e frumos? Așa că am spus: «Hai să le punem un tarif de 30% ca să recuperăm o parte din ele. Nu totul. Încă avem un deficit, un deficit mare.» Avem 40, 41 de milioane. Este un deficit mare.”
„Așadar, o să tot aduc vorba despre asta, dar tot ar fi un deficit destul de substanțial, dar l-am ridicat la 30% și cred că prim-ministra, nu cred că președinta, cred că prim-ministra, a sunat. O femeie, și a fost foarte repetitivă. A spus: «Nu, nu, nu, nu, nu puteți face asta. 30%, nu puteți face asta. Suntem o țară foarte mică.» Am spus: «Da, dar aveți un deficit foarte, foarte mare. Poate că sunteți mici, dar aveți un deficit mai mare decât țările mari.» A spus: «Nu, nu, nu, vă rog. Nu puteți face asta.» A repetat același lucru iar și iar: «Suntem o țară mică.» Am spus: «Dar sunteți o țară mare în ceea ce privește…» M-a abordat greșit, voi fi sincer cu dumneavoastră. Și am spus: «Bine, mulțumesc, doamnă, apreciez. Nu faceți asta. Mulțumesc foarte mult, doamnă.»”
„Mi-am dat seama că avem multe locuri de genul acesta care fac avere datorită Statelor Unite. Fără Statele Unite, nu ar face nimic. Gândiți-vă. Elveția a câștigat 41 de miliarde de dolari de pe urma noastră. Și, așa cum a spus ea, este un loc mic. Și mi-am dat seama odată cu asta, nu știu cum eram atât de… pentru că ea a fost atât de agresivă. Și mi-am dat seama în acea conversație că Statele Unite țin întreaga lume pe linia de plutire.”[10]
Cum ar veni, Donald J. Trump a pus lucrurile la punct cu Elveția chiar la elvețieni acasă. Și atunci, de ce WEF să rămână la Davos? De ce să nu se mute de exemplu în fieful amicului Javier Milei, la Buenos Aires? Sau, la o adică, chiar la Moscova la bunul prieten Vladimir Putin? Oricum, Klaus Schwab este de acum istorie, chiar dacă suspiciunile de nereguli financiare care i-au fost imputate nu s-au dovedit în cele din urmă.
*
Davos WEF 2026 a încercat să organizeze dialogul pornind de la cinci întrebări[11]: (i) Cum mai putem coopera într-o lume a contestării? (ii) Cum putem elibera noi surse de creștere? (iii) Putem îmbunătăți modul în care investim în oameni? Cum putem scala procesul de inovare și responsabilitățile aferente? Cum putem avea prosperitate printre granițe planetare?
Încercând să răspundă acestor întrebări, Kristalina Ivanova Gheorghieva-Kinova, director general FMI, formula următoarea opinie: „Mesajul meu pentru toată lumea este să învățăm să gândim inimaginabilul și apoi să rămânem calmi, lumea de acum este cu adevărat, autentic, multipolară. Tehnologia se mișcă atât de rapid, schimbările se petrec atât de repede, încât ceea ce este surprinzător în această poveste este incredibila rezistență a economiei mondiale. Și, dacă facem un pas înapoi, ce credeți că-și doresc oamenii? Ei își doresc pace și bunăstare pentru ei, pentru familiile lor.”
He Lifeng, vicepremier al guvernului Chinei populare, a formulat la rândul său o opinie în acord cu viziunea Beijingului asupra lumii multipolare de mâine: „În mijlocul furiei și torentelor unei crize globale, țările nu călătoresc separat în aproximativ 190 de bărci mici, ci se află toate într-o corabie gigantică de care depinde destinul nostru comun.”
Dialogul la nivel global este esențial – aceasta a fost poziția organizatorilor WEF 2026. Børge Brende, CEO-ul WEF, a atras din prima zi atenția că: „Este un moment în care dialogul nu mai este un lux, ci o necesitate. Nu există nicio modalitate prin care să putem duce lumea mai departe fără să începem să vorbim unii cu alții.” Larry Fink a subliniat că dialogul înseamnă să știm să ascultăm cu respect interlocutorul: „Cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem este să ascultăm. Nu vom fi de acord în privința tuturor lucrurilor. De fapt, sunt sigur că nu vom fi de acord. Dar putem găsi o modalitate de a purta o conversație – de a nu fi de acord în mod deschis? Oare, prin intermediul acestui dezacord, putem aprofunda înțelegerea reciprocă?”
A fost dialog la Davos în acest ianuarie? În urmă cu câteva săptămâni credeam că unul dintre evenimentele centrale la Davos va fi organizarea condițiilor pentru relansarea dialogului privind încetarea focului în Ucraina și crearea condițiilor pentru negocierile de pace. Că Donald J. Trump se va întâlni cu Volodimir Zelenski și se va semna acordul cuprinzător bilateral. După care totul a fost aruncat în aer de pretenția Casei Albe de a obține cu orice preț suveranitatea asupra Groenlandei, cu sau fără acordul insularilor sau a Regatului Danemarcei. Ideea de dialog – aruncată la gunoi, înlocuită de bătutul din picior și pumnul în masă. Davos a devenit dintr-o dată posibilul moment al morții subite a Alianței Nord-Atlantice. Volodimir Zelenski luase în considerare să-și anuleze participarea la Forum.
În preziua discursului susținut de Donald J. Trump, lumea a urmărit cu interes intervențiile președintelui francez Emmanuel Macron și a șefei Comisiei Europene, Ursula von de Leyen.
„Este o trecere către o lume fără reguli. În care dreptul internațional este călcat în picioare și în care singurele legi care par să conteze sunt cele ale celui mai puternic. Și ambițiile imperiale reapar. Evident, războiul rusesc, războiul de agresiune rusesc împotriva Ucrainei, care va intra în al patrulea an luna viitoare, și conflictele din Orientul Mijlociu și în Africa continuă „, afirma Emmanuel Macron, din spatele ochelarilor de soare care-l protejau de lumina artificială agresivă, pe fondul unei afecțiuni oftalmice.[12]
„Fără o guvernare colectivă, cooperarea dă naștere unei concurențe neobosite. Concurența din partea Statelor Unite ale Americii prin acorduri comerciale care subminează interesele noastre de export, cer concesii maxime și urmăresc în mod deschis să slăbească și să subordoneze Europa, combinată cu o acumulare nesfârșită de noi tarife vamale care sunt fundamental inacceptabile – cu atât mai mult atunci când sunt folosite ca pârghie împotriva suveranității teritoriale.”
„Și concurența din partea Chinei, unde capacitățile excesive masive și practicile distorsionante amenință să copleșească întregi sectoare industriale și comerciale. Controlul exporturilor a devenit mai periculos, noile instrumente destabilizează comerțul global și sistemul internațional. Iar răspunsul, pentru a rezolva această problemă, este mai multă cooperare. Și construirea de noi abordări. Și, în mod clar, construiește mai multă suveranitate economică și economie strategică, în special pentru europeni, ceea ce, pentru mine, este ceea ce contează.”
Un discurs rațional, în ton cu temele gândite de organizatori pentru WEF 2026. Cui îi pasă de Emmanuel Macron? Este nesemnificativ, în curând nu va mai fi în funcție, a fost reacția prin care, în fața presei, Donald J. Trump a desființat de plano poziția președintelui francez pe orice chestiune. Desființarea partenerului potențial de dialog indică ceea ce oricine înțelege: refuzul dialogului și mutarea accentului pe confruntare.
*
„Schimbarea seismică prin care trecem astăzi este o oportunitate, de fapt o necesitate de a construi o nouă formă de independență europeană”, a fost poziția de principiu pe care a enunțat-o Ursula von der Leyen, care subsumează eforturile Uniunii Europene de a avansa spre autonomie strategică în noul context global.[13]
„Noi considerăm poporul Statelor Unite nu doar aliații noștri, ci și prietenii noștri. Iar aruncarea noastră într-o spirală descendentă periculoasă nu ar face decât să-i ajute tocmai adversarii pe care suntem atât de hotărâți să-i ținem departe de peisajul nostru strategic. Prin urmare, răspunsul nostru va fi ferm, unit și proporțional. Dar, dincolo de aceasta, trebuie să fim strategici în abordarea acestei chestiuni. Europa își pregătește propria strategie de securitate, pe care intenționăm să o publicăm în cursul acestui an. În acest context, ne actualizăm strategia pentru Arctica. La baza acesteia se va afla principiul fundamental: popoarele suverane sunt cele care decid asupra propriului viitor.”
Întotdeauna este mai dureros să asiști la ruperea unui parteneriat pe care-l considerai solid, decât să răspunzi oricărei escaladări ce vine din partea unui competitor sau inamic bine-cunoscut. Și este firească ezitarea față de Statele Unite, condusă de năvalnica și disruptiva echipă Donald J. Trump – James D. Vance. Realitatea de la Davos predă o lecție de realism: chiar dacă GOP ar pierde Casa Albă în 2028, relația transatlantică nu mai poate fi reluată din punctul în care se afla în ultimii ani ai mandatului lui Joe Biden.
Această realitate a surprins România într-un moment de mare vulnerabilitate. Post decembrie 2024, cu trista ezitare a democrației românești din care a rezultat anularea alegerilor prezidențiale și reluarea lor în mai 2025, ne aflăm într-o situație similară cu Statele Unite: divizați, polarizați între sistemul partidelor tradiționale care încearcă menținerea unui statu-quo și mișcările populiste de masă care încearcă să profite de climatul global de incertitudine, de presiunea pusă pe Europa de competitorii și inamicii săi.
Momentul Davos WEF 2026 a fost tratat exact în această cheie. Mai întâi i s-a reproșat președintelui Nicușor Dan că nu și-a planificat o prezență la Davos, așa cum i s-ar fi reproșat gestul dacă ar fi decis să participe. Plecând de la prejudecata că Nicușor Dan este doar printr-un accident ajuns la Cotroceni, acolo unde PSD îl voia pe Marcel Ciolacu, iar populiștii extremiști pe Călin Georgescu sau măcar pe George Simion.
Cei trei miniștri ai guvernului Ilie Bolojan – de externe, Oana Țoiu, al fondurilor europene, Dragoș Pîslaru sau al energiei, Bogdan-Gruia Ivan – au constituit teoretic o delegație puternică, doar că odată ajunși la Davos, pare că fiecare a ținut să-și facă programul în acord cu cerințele partidului care i-a trimis în guvern. Cel puțin în cazul ministrului Bogdan-Gruia Ivan acest aspect a fost evident[14].
*
Davos WEF 2026 s-a ridicat fără îndoială la înălțimea așteptărilor. A fost locul dezescaladării în problema Groenlandei. Donald J. Trump a acceptat dialogul pe subiect doar cu Mark Rutte, secretarul general al NATO, omul care știe cum să-l ia, adică să-i stimuleze egoul fără a fi strident și lipsit de credibilitate. Iar Mark Rutte și-a folosit talentul diplomatic în mod exemplar, pentru că a reușit să-i vândă președintelui american, mai bine împachetată, cam aceeași propunere cu care Lars Løkke Rasmussen, ministrul danez de externe, a eșuat la Washington.
A fost locul în care, după întâlnirea Donald J. Trump – Volodimir Zelenski (care și-a schimbat abordarea și a ajuns de urgență în Elveția), s-a stabilit că este timpul ca acordul de încetare a focului pentru stabilirea condițiilor de pace în Ucraina să înceapă să fie definitivat la Abu Dhabi prin discuții trilaterale mediate de Statele Unite, începând cu vineri, 23 ianuarie ac.[15]
Urmează Conferința de Securitate de la München, unde în urmă cu un an, James D. Vance certa Europa, arătând cu degetul și spre România, pentru un presupus „deficit de democrație”. Mă aștept să se discute intens în acele zile dintre 13 și 15 februarie despre Ucraina, despre securitatea arctică și Groenlanda, despre recent lansata strategie de apărare elaborată de Pentagon (cu referirile sale la mutarea atenției dinspre Europa spre îndiguirea Chinei) și strategia de securitate a Uniunii Europene.
„Conferința de Securitate de la München din 2026 va servi încă o dată drept o platformă crucială pentru dialogul global pe teme cheie din politica de securitate internațională”, scrie Wolfgang Ischinger pe pagina oficială a evenimentului, prefațând dezbaterile. „Conversațiile inițiate anul acesta la «Munich Leaders Meetings», care au avut loc la Washington, DC, Statele Unite, și la Al-Ula, Arabia Saudită, au oferit deja imbolduri valoroase. Bazându-se pe aceste fundații, MSC 2026 va oferi un îndemn concret pentru aprofundarea discuțiilor strategice și consolidarea cooperării necesare pentru a aborda cele mai presante provocări globale de astăzi.”[16]
Istoria se scrie sub ochii noștri și ceea ce ar trebui să nu ne lipsească sunt instinctele sănătoase: atenția, discernământul, încrederea, deschiderea către dialog, patriotismul netarat. Este momentul în care acasă ar fi bine să fie liniște, unitate, speranță. Pentru că nimic nu seamănă mai mult cu o casă care se prăbușește decât o casă care tocmai începe să fie construită. De ce am alege să ne prăbușim cu toții, în loc să ne dăm mâinile pentru a construi?
[1] Nu ce nu știi te bagă-n belele. Ci ce știi sigur doar că nu-i real.
[2] Broker de obligațiuni la Salomon Brothers
[3] https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/fost-agent-cia-in-parlamentul-european-trebuie-2502937.html
[4] https://www.atlanticcouncil.org/content-series/inflection-points/at-davos-trumps-19th-century-instincts-will-collide-with-21st-century-uncertainty/
[5] https://hotnews.ro/video-zelenski-discurs-virulent-la-adresa-europei-40-de-soldati-nu-vor-proteja-nimic-ucraina-traieste-ziua-cartitei-viktor-merita-o-palma-peste-cap-2155419
[6] https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/trump-a-umplut-scena-carney-a-luminat-o
[7] https://www.bursa.ro/premierul-canadian-mark-carney-avertizeaza-la-davos720-vechea-ordine-mondiala-nu-se-mai-intoarce-82261854
[8] https://www.rev.com/transcripts/merz-at-davos
[9] https://www.weforum.org/about/leadership-and-governance/
[10] https://www.weforum.org/stories/2026/01/davos-2026-special-address-donald-trump-president-united-states-america/
[11] https://www.weforum.org/stories/2026/01/4-takeaways-from-davos-2026/
[12] https://www.weforum.org/stories/2026/01/davos-2026-special-address-by-emmanuel-macron-president-of-france/
[14] https://www.facebook.com/bogdan.ivangruia/posts/la-davos-am-avut-un-dialog-aplicat-%C8%99i-direct-cu-eric-trump-pre%C8%99edintele-trump-or/26006369772333976/
[15] https://hotnews.ro/suspans-dupa-prima-zi-de-negocieri-sua-rusia-ucraina-presa-de-stat-la-moscova-scrie-despre-ce-s-a-discutat-in-spatele-usilor-deschise-2156372
[16] https://securityconference.org/en/msc-2026/
sursă: contributors.ro
