Trump și frontierele fluide
„Vom face ceva cu Groenlanda. Va fi pe calea ușoară, fie pe cea dificilă”, promite Trump. Acest „vom face ceva cu Groenlanda” poate însemna, foarte rapid, o masivă și tragică rupere de sistem în cadrul NATO, alianța politico-militară din care facem și noi parte și care, la limită, poate provoca dezintegrarea structurilor de securitate pe care se bazează existența actuală a emisferei occidentale.
Brutal, rapid și cu totul pe neașteptate, Trump își pune aliații occidentali în fața unei dileme foarte simple și care, după ce va fi rezolvată, va redefini modul în care țările din această parte a lumii din care am ales să facem parte politic, economic și militar, spun că mai recunosc sau nu sistemul dreptului internațional majoritar preponderent după negociere și adoptare în cadrul ONU. Trump deja spune că n-are de ce să respecte și să recunoască acest sistem de legislații dorit a fi global comprehensiv și obligatoriu. Consecințele refuzului și, pe cale de consecință, a anulării reglementărilor respective ar deschide cu siguranță, absolut inevitabil, calea spre conflicte, prefață pentru cel de-al Treilea Război Mondial.
Am condamnat invadarea Ucrainei de către Rusia lui Putin și somația sa adresată lumii occidentale de a recunoaște cele patru Republici auto-proclamate ca parte integrantă a Federației Ruse. Susținem Ucraina în virtutea unui Acord esențial, cel de la Helsinki, care, din punctul nostru de vedere, este cheia de boltă al stabilității lumii actuale pornind de la acel punct prin care Statele Semnatare se angajează la respectarea frontierelor, orice modificare urmând să se facă doar cin acord reciproc, spre exemplu pe modelul pe modelul reunificării Germaniei după Căderea Zidului Berlinului. Acum se pare că, stupefiant și tragic, revenim la rațiunea principală de conflict enunțată în 1927 de generalul Karl Haushofner, membru eminent al Societății Thule, care, în a sa Grenzeninihrer geographishisen und politischen Bedeutung https://ia801908.us.archive.org/…/GrenzenInIhrerGeograp… (Frotiereale și semnificațiile lor politice) spunea tocmai că „frontierele nu sunt altceva decât niște corsete juridice care, posibil, să corespundă unor trasee de demult dar care, odată cu timpul, au devenit numai niște reziduuri, ostile Vieții”.
Frontierele „fluide”
„Fluide”, „Variabile” sunt din ce în ce mai multe și din ce în ce mai multe motive. Pentru marile puteri, prioritare sunt cele care delimitează posibilele sfere de interes legate de nevoile de acum de materii prime strategice. Sau, chiar și mai important, cele unde sunt pământurile rare componente pentru viitoare materiale folosite în industriile de ultra- înaltă sofisticată producție specială din sectoarele vitale pentru societățile care vor să supraviețuiască și să învingă în competiția de mâine.
În acest context Trump are perfectă dreptate atunci când spune că bătălia asta – poate singura cu adevărat importantă – este deja declanșată și doar teritoriile astea sunt importante și merită să fie achiziționate, indiferent de modalitate, pentru a fi mai apoi apărate. „Nu apărăm contracte de închiriere” sublinia președintele american…
În acest sens, noul concept geostrategic al superputerilor prin care-și definesc dreptul de a-și extinde propriul „spațiu vital” se deosebește de cel clamat inițial de Adolf Hitler5 și care a stat la baza declanșării celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci era vorba despre anexarea teritoriile despre care a scris în Mein Kempf că urmau a fi absolut indispensabil pentru a putea găzdui și hrăni Germania aflată în plină dezvoltare demografică. În cazul Groenlandei, Trump transmite că miza este globală și că, de fapt, e vorba acum despre o combinație unică între interesele naționale americane și libertatea întregii lumi civilizate. Căci nu despre interese mercantile ar fi vorba și nu despre un nou tip de neo-colonialism ci, „din motive legate de securitatea națională și libertatea în lume, Statele Unite estimează că preluarea controlului asupra Groenlandei reprezintă un interes absolut”.
În funcție de ce se va întâmpla în continuare, să urmărim cu vedem dezvolta această discuție despre „frontierele fluide” ale altor zone care pot fi considerate „Lebensraum” ale secolului XXI, cele unde au fost identificate marile depozite strategice de materii prime necesare industriilor de mâine. Dar și, în exact același timp, este de reflectat și dacă asta va ridica mari probleme așa numitor „teritorii de peste mări” care unt acum parte a unor diverse țări, mai mari sau mai mici, moștenire a fostei lor puteri coloniale și vitale pentru controlul circulației globale pe care evoluează super-puterile.
Suntem în momentul în care jucătorii globali și-au definit locul la masă, și-au adunat echipele și trasează contururile hărților pentru următoarea perioadă de putere, delimitând, pe cât se poate fără mari situații conflictuale, zonelor de influență care, probabil, urmează să domine dezvoltarea mondială în viitorul previzibil. Poate nu va fi război și Trump să aibă finalmente dreptate, caz în care totul se va reduce, pentru prima oară în istorie, la o preluare ostilă nesângeroasă în care, uluitor lucru, se va fi stabilit și plătit prețul exact al unei țări și al unui locuitor .
Serios?
Cumplit de serios și atunci va deveni evident de ce nimeni nu pare cumplit de îngrijorat de ce unele țări sunt mereu din ce în ce mai aproape de faliment și teritoriile lor vital pare ușor de imaginat drept transferabil după o eventuală monetizare în caz de urgență.
