La finalul sezonului de emisiuni de la GOLD FM și la finalul anului 2025, marcat de evenimente politice interne (alegeri prezidențiale reluate, preluarea mandatului de către Nicușor Dan la Palatul Cotroceni, respectiv de Ilie Bolojan la Guvern, măsuri de austeritate și declinul economiei, alegerile pentru Primăria Municipiului București) și de bombe geopolitice (revenirea lui Donald Trump la putere în SUA, proteste masive în mai multe state, dintre care amintim cazul Nepal ori cazul Serbiei, înțelegerile Putin-Trump negociate în Alaska, planul de pace al lui Trump pentru Ucraina și schimbarea zonelor de influență în structurarea Noii Ordini Mondiale), membrii Clubului de Gândire GOLD au realizat câte un top al personalităților interne și, respectiv, externe relevante ale anului 2025, cu o scurtă argumentație sau caracterizare
Locul 1 va fi evaluat cu 3 puncte, locul 2 cu 2 puncte, iar locul 3 cu 1 punct. La finalul reprizelor de stabilire a topurilor individuale, se va realiza un clasament global, în funcție de punctajele obținute.
Tânăra geopoliticiană Daria Gușă a realizat și ea un top personal, cu accent pe aria sa de expertiză, începând cu topul internațional, descris astfel:
„Anul 2025 mi se pare foarte semnificativ din punct de vedere geopolitic, chiar mai semnificativ decât anul trecut, pentru că s-a marcat oficial revenirea la geopolitica de tip tranzacționist. Prin revenirea lui Trump nu s-a inaugurat, așa cum a spus el, vreun „an al păcii” sau vreo „eră a păcii”, ci mai degrabă această idee de geopolitică tranzacționistă, în care totul este făcut pentru business, nu doar pentru business-ul statului, ci și pentru business-urile private. Mă refer în principal la faptul că este mult mai acceptat, din punct de vedere public, ca anumite personalități sau anumite state să ajungă la pace sau la război pe teme pur și simplu economice. Și nu se mai ascunde acest lucru. Dacă până acum totul se întâmpla, dar era mascat prin încercarea de a crea o poveste frumoasă pentru care se intervine militar într-o anumită țară, acum Trump face inversul. Vedem că toate acordurile de pace au fost însoțite de anumite considerente economice. Dacă între India și Pakistan a existat acel mare deal pentru compania de criptomonede a lui Kushner, ginerele său, în Gaza și în Ucraina el va fi șeful acelui Consiliu de Pace care va decide ce se întâmplă din punct de vedere economic cu acele state. În Venezuela, deja de săptămâna aceasta, nici nu se mai ascunde sub iluzia luptei împotriva drogurilor și a „narcoteroriștilor”, cum îi numește Donald Trump, ci se concentrează pur și simplu și public pe ideea petrolului venezuelean. Prin faptul că America spune aceste lucruri deschis, vedem că începe să se schimbe ușor și în restul lumii: nu mai este o rușine sau un lucru de ascuns că acțiunile geopolitice se fac în numele câștigurilor financiare și economice.
Pentru a începe topul personalităților, pe locul 3, în topul personalităților internaționale, îl voi pune pe Bibi Netanyahu. În ciuda fragilității sale în politica internă, în ciuda protestelor care au avut loc nu doar în toată lumea, dar și în Israel, în ciuda faptului că alianța lui din parlament este din ce în ce mai slăbită și în ciuda criticilor constante din interiorul statului său, a demonstrat cât de puternic este, nu doar prin puterea Israelului, ci și prin puterea Mossadului, care încă îl susține. Dacă ne uităm la ultimul an, nimeni nu a condamnat decisiv războiul din Gaza, iar chiar și atunci când l-au condamnat în discurs, nimeni nu a putut lua vreo acțiune concretă. Și aici nu mă refer doar la americani, care l-au susținut pe Netanyahu și au demonstrat că sunt influențați de lobby-ul israelian, acceptând și încurajând acțiunile Israelului la nivel internațional. Dar a făcut China ceva pentru a bloca acțiunile Israelului în Gaza? A trimis măcar un soldat? Nu. Continuă afacerile cu Israelul. La fel și Rusia, la fel și India, la fel și Brazilia, toate statele importante. Niciuna nu reușește să facă nimic în fața lui Netanyahu. Nici măcar Turcia, de exemplu: Erdogan a condamnat foarte dur Israelul, dar business-ul dintre cele două continuă. Nu s-a luat nicio acțiune reală, nici măcar în Siria, unde chiar au colaborat. Deși Netanyahu a demonstrat o foarte mare putere ca lider al acestui stat, deși nu mai este agreat nici la nivel național, nici la nivel internațional, reușește foarte bine să manipuleze opinia publică globală. De exemplu, în cazul tristului atac terorist de la Bondi Beach din Australia, de weekendul trecut, Netanyahu s-a străduit foarte mult să promoveze ideea că atacul ar fi legat de recunoașterea statului palestinian. A spus chiar că Australia a cauzat acest antisemitism prin faptul că a recunoscut statul palestinian. Nu a spus nimic despre victime. S-a ajuns într-un punct în care, atunci când vede un atac terorist, Netanyahu nu mai simte nevoia să transmită un mesaj firesc de condoleanțe familiilor celor care au murit, ci poate pur și simplu să dea vina pe iranieni sau pe cei care nu l-au susținut, fără a primi vreo critică decisivă. În același timp, se poate impune economic și în lumea arabă. Chiar ieri s-a anunțat cel mai mare acord de export de gaze din istoria Israelului, cu Egiptul: 35 de miliarde de dolari pentru importuri de gaze israeliene. O acțiune care nu ar fi fost posibilă înainte ca Netanyahu să vină la putere acum aproape 30 de ani. Vedem că rezistă de atât de mult timp și reușește să impună lideri în zonă, precum Al-Shara. Netanyahu este, în mod clar, pe locul 3 anul acesta.
Pe locul 2 aș pune două personalități la egalitate: Vladimir Putin și Xi Jinping, din considerente similare, dar nu identice. Dacă ne uităm la Putin, a reușit să facă Rusia să relaționeze cu SUA într-un mod foarte constructiv, ajungând chiar la un punct în care Rusia nu mai este menționată negativ în strategia de securitate a SUA, un aspect foarte important în contextul în care a devenit cel mai important nou prieten internațional al lui Trump. Și-a stabilit relații noi sau și-a consolidat relațiile din restul lumii: China, India, statele din Africa, chiar și cele din America Latină. Faptul că Maduro așteaptă constant o declarație de susținere de la ruși, nu de la chinezi sau alte țări, arată că Putin reușește să consolideze poziția Rusiei la nivel global. A demonstrat că nu este deloc un lider izolat, cum se vehicula la Washington și Bruxelles acum câțiva ani, ci este un pion principal în această nouă ordine mondială. Putin este extrem de important ca pacificator în interiorul BRICS. Dacă în organizarea ordinii mondiale China are un rol important în menținerea unei poziții neutre și în promovarea păcii în conflicte precum Ucraina sau Orientul Mijlociu, Putin se impune ca forță pacificatoare principală între țările care creează astăzi leadership-ul multipolar al Noii Ordini Mondiale.
Xi Jinping, pe de altă parte, a fost foarte precis anul acesta. S-a concentrat pe ideea de putere economică și pe ideea de pace. A rămas neutru la nivel mondial, în timp ce, din punct de vedere economic, tehnologic, al resurselor naturale și al lanțurilor de aprovizionare, a consolidat puterea Chinei. Este singurul care nu a pierdut din cauza războiului din Ucraina. Dacă Rusia este mai puțin agreată în unele zone ale lumii, iar americanii și europenii au pierdut financiar și economic, Beijingul a reușit să rămână independent și să arate că economiile se pot consolida în timp ce alții se concentrează pe război. China a început anul cu acea „bombă” numită DeepSeek AI, care, la mai puțin de o zecime din costurile de cercetare ale ChatGPT, a reușit să se apropie foarte mult de performanțele acestuia. La acestea se adaugă declarațiile privind tehnologia GPS sau tehnologia militară, iar la parada militară s-a văzut clar că toți liderii mondiali vor să ajungă la China și să facă afaceri cu China. Putin și Xi sunt extrem de importanți pentru că, împreună sau separat, cei doi pun bazele acestei noi ordini mondiale, cu acțiuni extrem de decisive.
Pe locul 1 îl plasez pe Donald Trump. Am explicat deja că este important din perspectiva trecerii la geopolitica tranzacționistă. Cel mai evident exemplu din ultimele zile este faptul că, la negocierile pe tema Ucrainei cu Zelenski, alături de Steve Witkoff și Jared Kushner, pe un ecran a apărut și Larry Fink, CEO-ul BlackRock. Este foarte clar ce se întâmplă în toate aceste înțelegeri de pace pe care le gestionează Trump. Pe lângă acest lucru, a recunoscut oficial trecerea la multipolaritate și faptul că ordinea mondială se schimbă. A abandonat public noțiunile de supremație americană, noțiuni care au dus la războiul din Ucraina, un război proxy, după cum am explicat în acest an. Deși continuă laudele la adresa SUA și vorbește despre cât de important este statul american, recunoaște că a fost deja întrecută din punct de vedere militar de Rusia și, în unele aspecte economice, de China. Este primul președinte care face asta, schimbând total strategia SUA: de la o strategie de „polițist al lumii” la una concentrată doar pe câștig economic și pe business. Poate că nu este ideal, pentru că se concentrează prea mult pe marile corporații americane, dar nu mai există componenta militară a expansionismului SUA. Trump recunoaște deschis că este vorba despre marile companii americane, care controlează deja mult din politica americană, așa cum se întâmplă și în alte părți ale lumii. A recunoscut și că se va întoarce la zona emisferei vestice și va abandona toate celelalte zone de conflict care nu ajută neapărat SUA. Este o schimbare uriașă de paradigmă, care va rămâne în cărțile de istorie. Faptul că recunoaște că americanii nu mai urmează regulile internaționale pe care chiar ei le-au stabilit, reguli pe care Biden sau Obama încercau să pretindă că le respectă, este relevant. Trump explică clar că nu le mai urmează, cum s-a întâmplat în cazul Venezuelei, cu acele bărci distruse sau cu confiscarea petrolierului. Luna trecută a apărut și un raport în Wall Street Journal conform căruia, pe coasta Sri Lankăi, americanii au confiscat un vapor care mergea din China în Iran. În mod clar, Trump se concentrează doar pe partea economică; nu îl mai interesează noțiunea de supremație politică sau morală a americanilor.”
De asemenea, merită consemnat și topul personalităților române care au avut o contribuție semnificativă în planul politicii externe a României în anul 2025, Daria Gușă identificându-i pe: Viorica Dăncilă, George Simion, Diana Șoșoacă, Adrian Severin, pe care doar i-a menționat, fără să îi poziționeze într-un clasament propriu-zis. Iată și argumentele oferite de geopoliticiană:
„Și să discutăm, pe final, și despre câteva personalități din România. Din perspectiva acțiunilor pe plan extern ale României și ale reprezentanților ei, nu voi face un clasament, pentru că cei pe care îi vom menționa acum nu sunt la guvernare și, astfel, nu pot influența direct acțiunile României, din păcate, aș spune eu. Iar pe cei de la guvernare nici nu merită să îi menționez. Sper că înțelegeți că nu vreau să vă las supărați după aceste emisiuni. Și am spus că, decât să discutăm despre cei care sunt acum la putere și să vă enervez pe toți, probabil îmi cunoașteți deja opiniile, nu are rost.
În acest „ranking” sunt persoane care chiar se uită spre viitor. Nu sunt persoane rămase blocate în aceste noțiuni vechi de politică externă, în ideea de a te baza total pe aliatul de la Bruxelles sau pe aliatul de la Washington. Pentru că vedem cât ne-a ajutat până acum această politică: puțin spre deloc. În unele cazuri chiar ne-a încurcat. În ziua de astăzi, după cum am discutat în restul emisiunii, în contextul acestei noi ordini multipolare, este important să ai cât mai mulți parteneri și să ai parteneri care înțeleg această schimbare de paradigmă și fac parte din reconstrucția arhitecturii mondiale.
Aici o voi menționa pe Viorica Dăncilă, mai ales pentru vizita ei în China. Această inițiativă a fost foarte importantă, pentru că a arătat că, în ciuda modului incompetent în care oficialii români tratează China, un mod chiar ostil față de cea mai mare putere a lumii în următorii ani, Viorica Dăncilă a demonstrat că încă avem oameni care pot fi invitați la evenimente de nivel înalt în aceste țări emergente. Mai ales în China, cum am spus, cea mai importantă putere emergentă din punct de vedere economic, iar noi știm cu toții că avem nevoie de ajutor economic. Și prin această inițiativă de a fi președinte al Casei Româno‑Chineze, din nou, ceva extrem de important, se poate promova din nou investiția chineză în România, investiție care nu a mai fost promovată de când Viorica Dăncilă era la guvernare.
Aș mai dori să îl menționez și pe George Simion, care nu a avut mari acțiuni cu Rusia sau China, pentru că nu are voie. A fost acuzat de multe ori că este pro‑rus, filo‑rus, pro‑Putin, cum l-au mai numit cei din presă sau cei de la guvernare. Nu cred că acest lucru este adevărat. Dacă ne uităm la politicile lui Simion, nu mi se pare că sunt benefice rușilor sau chinezilor în mod direct. Dar, chiar dacă nu are voie să meargă în Rusia sau în China, și-a găsit o nișă foarte importantă în lumea occidentală. S-a întâlnit cu Giorgia Meloni, cu Karol Nawrocki din Italia și Polonia, respectiv, și cu mulți alți lideri conservatori europeni. Este important, pentru că situează România pe această axă nouă, care este cea mai populară în Europa la momentul de față: axa liderilor conservatori de tip trumpist. A fost invitat chiar și la ceremonia de investire a lui Donald Trump la începutul anului, un moment foarte important. A participat și la conferințele internaționale ale liderilor conservatori, atât în SUA, cât și în Europa, în ultimul an. Deci situează România pe această axă occidentală, dar pragmatică, care înțelege acțiunile lui Trump și această reorganizare globală. Vedem și modul în care reacționează Trump astăzi față de Europa: vrea să aibă de-a face doar cu lideri conservatori și pragmatici. Am văzut că liderii de la Bruxelles sunt numiți chiar „inamici ai Americii” și sunt considerați într-o situație conflictuală cu strategia națională de securitate a Statelor Unite. Simion și-a găsit această nișă extrem de importantă în care a reușit să se integreze. Cred că este singurul din România, la momentul de față.
Aș dori să o menționez și pe Diana Șoșoacă, care a mers atât în China, cât și în Rusia, și chiar a fost invitată în ambele state. A fost, de exemplu, în emisiune la Russia Today. Este prezentă, desigur, și la Al Jazeera, o televiziune foarte importantă în lumea arabă. Ea încearcă să integreze România în această nouă lume, în această nouă ordine mondială. Face multe eforturi, poate unii nu sunt de acord, dar vă reamintesc că războiul din Ucraina se va termina, spun eu, în următoarele luni. Și este important să avem și vectori în România care cunosc oameni din Rusia, care au stat alături de ruși atunci când au avut loc aceste acțiuni de „fraudare” la Bruxelles, cum le-au numit Putin și Erdogan, sau când au avut loc discursuri publice extrem de anti‑ruse, unele chiar xenofobe. Prin prisma acestei activități, mie mi se pare că Diana Șoșoacă a făcut multe pentru România. Mai multe decât majoritatea reprezentanților oficiali de la Ministerul de Externe, care se concentrează mai mult pe cum să creeze din ce în ce mai mulți inamici României, nu invers.
Și aș mai dori să îl menționez, pe final, și pe Adrian Severin. El este acum în presă, nu mai este în politică, dar prin prisma acestor video-uri și articole pe care le scrie, sfătuiește totuși zilnic oficialii României. Dacă aleg să nu îl asculte, asta este altceva. Dar el face o muncă foarte importantă, având în vedere vasta experiență pe care o are. A trimis și scrisori liderilor europeni și americani pe care i-a cunoscut de-a lungul acestei lungi activități, în care explică poziționarea României și modul în care ar trebui să acționeze europenii. Face, așadar, o muncă de interes civic, aș spune eu, arătând că românii nu sunt de acord cu acțiunile care se iau în plan extern în numele lor.”
