De ce Franța recunoaște statul Palestina, dar România încă ezită

Nu în ultimul rând, „aceste poziții trebuie văzute și în contextul în care Franța are o siemnificativă populație de sorginte arabo-musulmană, care este sensibilă la tot ce înseamnă Orientul Mijlociu”, mai explică Ștefan Popescu.

Potrivit analistului de politică externă, anunțul Franței ar fi urmat să vină încă din iunie, într-o conferință a adunării generale a Națiunilor Unite, însă a fost anulat pentru că momentul coincidea cu debutul operațiunilor militare israeliene asupra Iranului, scrie adevarul.ro.

România, recunoaștere „nuanțată”

În cazul României, analistul explică faptul că țara noastră trebuie să își mențină o poziție neutră, insistând pe de-o parte pe necesitatea ajutorului umanitar pentru populația palestiniană din Gaza și adoptând o poziție care să pună presiune pe Hamas.

„România a recunoscut în 1972 organizația pentru eliberare a Palestinei ca reprezentant unic și legitim al poporului palestinian. În martie 1974, această organizație și-a deschis o misiune diplomatică permanentă la București şi în 1988 a fost recunoscut statul Palestina. Deci, într-un fel, există o recunoaștere, dacă vreți, a statalității palestiniene în 1988, decizie pe care România astăzi a nuanțat-o, pentru că la toate discuțiile privitoare la Palestina, la recunoașterea acestei statalități, inclusiv decizia de admiterea Palestinei în UNESCO, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință, Cultură, România a fost unul dintre statele care nu s-a exprimat, adică s-a obținut de la vot.

Deci, prin urmare, în România, în realitate, exista în 1988 o decizie care recunoaște statul Palestina, dar pe care România astăzi o nuanțează, desigur, afirmând în același timp susținerea proiectului pentru două state, pentru un stat israelian și un stat palestinian. Adică se menține pe linia tradițională de creare a unui stat palestinian, dar fără a mai avea o poziție vocală pe această temă.

Fără îndoială, având în vedere interesele față de Israel, România cred că trebuie să urmeze aceeași linie echilibrată, insistând totuși pe necesitatea ajutorului umanitar pentru populația palestiniană din Gaza, pentru permiterea convoaielor care să aducă populației mâncare, îngrijiri medicale, medicamente. Toate acestea cred că trebuie să fie susținute de România și, bineînțeles, continuând toate acțiunile necesare pentru eliberarea ostaticilor israelieni. Aceasta cred că este menținerea presiunii pe Hamas, un dialog exigent cu autoritatea palestiniană, astfel încât ostaticii israelieni să fie eliberați în integralitate”.

Decizia anunțată de șeful statului francez a declanșat un val de reacții la nivel internațional. Israelul și SUA au criticat anunțul, în timp ce Hamas, Arabia Saudită și Spania au salutat demersul, considerându-l un pas spre dreptate și stabilitate în Orientul Mijlociu. Din Israel, opinia exprimată a fost aceea că un viitor stat palestinian ar fi controlat de Hamas, iar din SUA au fost exprimate nemulțumiri privind faptul că anunțul ar putea afecta procesul de pace. Și premierul Italiei, Georgia Meloni, a susținut că decizia „ar putea fi contraproductivă”.