George Friedman (73 de ani), născut în Budapesta, Ungaria, este un autor american care a fondat compania de previziune și de analiză geopolitică Geopolitical Futures. Friedman a spus următoarele lucruri despre Henry Kissinger, fostul secretar de stat al Statelor Unite ale Americii (99 de ani), într-un comunicat al Geopolitical Futures:
„Henry Kissinger a vorbit recent la Forumul Economic Mondial în Davos, Elveția, unde a spus două lucruri importante. Unul dintre acestea a fost că Ucraina trebuie să fie pregătită să cedeze din teritoriu Rusiei dacă dorește un tratat de pace. Kissinger a mai spus că Taiwanul nu ar trebui lăsat să devină o problemă uriașă dintre SUA și China.
În ambele cazuri, Kissinger crede că este in interesul Washingtonului să-și primească adversarul. El spune că America trebuie să se îngrijoreze de stabilitatea globală, fiind primitoare cu interesul națiunilor care doresc să modifice balanța regională de putere. În alte cuvinte, stabilitatea fostei Uniuni Sovietice, incluzând supraviețuirea politică a lui Putin, va stabiliza regiunile și, de asemenea, va spori stabilitatea globală.
Kissinger și-a ținut punctul de vedere când îi sfătuia pe foștii președinți Richard Nixon și Gerald Ford. În timpul războiului din Vietnam, ținta nu a fost câștigarea acestuia, ci să evite o confruntare cu China și Uniunea Sovietică. Pentru a evita asta, Kissinger a retras armata americană din Vietnman, spuând că războiul este de negâștigat, pentru a da Moscovei și Beijingului un sens în inflexibilitatea Americii. Scopul suprem a fost ca partea nordică a Vietnamului și aliații ei să ajungă la o înțelegere care permite Statelor Unite să se retragă din Vietnam și, astfel, să se stabilizeze relațiile cu URSS. Kissinger a vrut să arate temperamentul Statelor Unite în același timp în care menținea un gram de flexibilitate. Războiul a fost extins, chiar pierdut, dar scopul fundamental al unei destinderi cu Rusia a fost atins.
Gândirea lui Kissinger a fost complexă, câteodată părea că se îndreaptă spre țelurile sale mărețe, dar era focusat pe un singur lucru: amenințarea Uniunii Sovietice și, prin urmare, amenințarea venită de la ordinea globală. Sovieticii amenințaseră China și Europa, pescuiau în Marea Caraibelor și erau o putere nucleară. Kissinger era pregătit să plătească orice pentru asta, fiindcă îi vede ape sovietici o amenințară a întregului sistem global.
Sovieticii păreau că își doresc să risce mai mult printr-un război nuclear. Kissinger dorea un singur lucru: să nu aibă parte de un război cu URSS. Era obsedat de Uniunea Sovietică.
Răspunsul lui Kissinger în ce privește atacurile din Ucraina provocate de Rusia ating aceeași logică. Vede un conflict dintre Irak și Siria la fel de înfricoșător ca rușii preocupați de intențiile Statelor Unite. Îl vede pe Putin cum l-a văzut pe Leonid Brezhnev: o forță potențială de stabilizare care e mai putin periculoasă decât un vid de putere umplut de o persoană mai puțin flexibilă. În acest sens, să aperi Ucraina ar putea face lucrurile mai rele.
Cea mai bună realizare a lui Kissinger a fost să deschidă China și s-o facă un aliat. În mintea lui, a realizat asta prin schimbare, dar, de fapt, China nu și-a pierdut niciodată frica de Statele Unite. După ce SUA a cauzat pierderi în armata chineză, Mao a văzut SUA puternică, iar SUA a văzut China drept un posibil aliat, iar ambele au plecat ușurate cu de acest deal.
E bine să îți supraestimezi inamicul, pentru că ești pregătit de ce este mai rău. Dar, multe calcule nepotrivite o să te facă să nu mai vezi oportunități și o să te facă îndatorat mișcărilor celeilalte părți. Cred că pentru Kissinger eșecul britanicilor și al francezilor să înțeleagă cât de puternică e Germania l-a făcut să-i fie frică să nu repete aceeași greșeală. Din perspectiva mea, Rusia și China sunt puteri adevărate, în timp ce SUA este una care se ridică.
O să spun că în anii 1970, când am început să conștientizez mai multe lucruri, frica mea față de ruși a fost mai mare decât a tuturor. Dar, timpul a trecut, le-am studiat armata și am vorbit expatriaților, iar eu am început să-i văd altfel. Este vorba de ceva recent și am câtuși de puțin dreptul de a critica un om pe care-l admir. Kissinger a jucat jocul pe care l-a crezut și încă o face”, a spus George Friedman.
Deși nivelul de cunoaștere a lucrurilor pare a fi același în cazul celor 2 menționați în titlul articolului, gradul de înțelegere a lor (a lucrurilor) este net în favoarea lui Kissinger, în contextul dat de articolul de mai sus. La fel și experiența.