Autor: Marius Ghilezan
Cele mai valoroase, respectate și râvnite universități mondiale se clasifică anual, după o metodologie bine stabilită și pe baza unui regulament, agreate de ani de zile, în Top Shanghai.
Dacă până de curând, Universitatea Babeș Bolyai era în primele o mie de locuri, acum a dispărut.
În România (ne)educată e văicăreală cât casa. Vezi, Doamne, suferim de persecuție, nu?
Dar care sunt motivele?
Înainte de a analiza cauzele eșecului, ar trebui să parcurgem condițiile de aderare și de integrare în concernul mondial de valori universitare.
Conform Shanghai Ranking, o universitate care are în Pantheonul său un câștigător al Premiului Nobel sau medaliați Fields (premiu pentru cel mai performant cercetător în matematică), o cantitate semnificativă de lucrări indexate de Science Citation Index-Expanded (SCIE) și Social Science Citation Index (SSCI), poate aspira la o poziție de top. Dacă profesorii mai publică și în “Nature” sau „Science,” punctajul crește semnificativ. Se mai calculează indicii de citări și de performanță academică, per capita. Latinescul “quot capita tot sensus” – acel “o fi, o păți” academic nu ține loc de apreciere. Mai pe șleau, laureații se conduc după principiul consacrat “aquila non capit muscas,” nu ca la noi, unde profesorul ține loc și de dădacă sau de psihoterapeut.
Citiți AICI articolul integral!
sursă: romanialibera.ro
