Lucrări începute în urmă cu 38 de ani, neterminate, reluate după 16 ani și abandonate iar, lângă localitatea Brad, județul Hunedoara, la barajul Mihăileni
Declic a acționat în instanță împotriva Președintelui Consiliului Județean Hunedoara, Administrația Națională Apele Române – admis excepția L.C.P.P, Administrația Națională „Apele Române” – Administrația Bazinală de Apă Crișuri – dosarul se judecă acerb din 2023.
Asociația Declic a acuzat administrația județului Hunedoara că a îngăduit efectuarea unor operațiuni realizate la Acumularea Mihăileni, fără ca lucrarea să aibă autorizație de construcție valabila .
„Reclamanta a arătat că lucrările la Acumularea Mihăileni au început în anul 1987, investiția fiind aprobată prin Decretul nr. 243/25.12.1985 şi că s-a emis autorizația de executare a lucrări, iar in urma solicitărilor sale, Garda Națională de Mediu, i-a comunicat că autorizația de executare lucrări nr. ##/2640/1987 este expirată; stadiul realizării investiției era, la data controlului, de 61 %, pentru lucrările necesar a fi executate.
Bugetul pentru acest obiectiv de investiții ar fi fost majorat cu 14,9 milioane de lei, urmând ca acumularea să devină funcțională în anul 2023, iar din comunicatul Prefecturii Hunedoara, din data de 25 mai 2021, reiese că lucrările la baraj sunt realizate în proporție de 95%.
Cu alte cuvinte, în decurs de un an au fost realizate lucrări la acumularea Mihăileni în proporție de 30%, fără autorizație de construire”.
Declic a solicitat Instanței:
- să se constate că autorizația de construire nr.##/2640/1987 este caducă, acest act administrativ individual fiind emis în baza unei legi abrogate;
- să se dispună oprirea definitivă lucrărilor ca fiind executate fără autorizație de construire valabilă;
- să se dispună anularea autorizației de construire nr. ##/2640/1987 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului Hunedoara (calitate preluată în prezent de Președintele Consiliului Județean Hunedoara).
Ce e Declic și ce dorește?
Pentru cine nu știe despre Asociația Declic, atașăm aici o scurtă descriere pe care și-au asumat-o activiștii pe site-ul lor oficial:
„Comunitatea Declic este creată din sute de mii de oameni, care trăiesc în România sau în diaspora. Campaniile Declic sunt conduse de valorile noastre, nu de politica de partid. Declic este, și va rămâne mereu, o comunitate independentă. Membrii Declic provin din cele mai diverse medii și ceea ce ne aduce împreună este credința noastră comună în echitate, compasiune și curaj”.
Asociația Activistă, lipsă de interes legitim asupra problemei de Mediu „Acumularea Mihăileni”?
Pârâții susțin faptul că actele normative în vigoare la data emiterii autorizației indicata mai sus au fost Hotararea Consiliului de Ministri nr.243/1985 si Decretul Consiliului de Stat nr.92/1987, iar reclamanta si-a întemeiat acțiunea pe acte normative care au intrat in vigoare ulterior emiterii acesteia. Potrivit principiului „tempus regit actum” un act normativ este guvernat de legea In vigoare.
Un act administrativ, respectiv autorizatia in cauza nu poate fi anulată de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care a intrat in vigoare la 18 ani după emiterea acesteia. Autorizația care face obiectul prezentei cauze, a fost emisă pentru o lucrare cu caracter industrial, a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice, Statul Român investind sume importante in acest proiect.
In ceea ce priveste actiunea formulata, pârâţii au solicitat respingerea sa ca fiind formulată față de persoane fara calitate procesuala.
De asemenea, au invocat excepţia lipsei a interesului legitim privat al reclamantei raportat la cele trei capete ale capete ale cererii, excepția lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
Actele normative in vigoare la data emiterii autorizatiei indicata au fost Hotararea Consiliului de Ministri nr.243/1985 si Decretul Consiliului de Stat nr.92/1987, iar reclamanta si-a intemeiat actiunea pe acte normative care au intrat in vigoare ulterior emiterii acesteia. Potrivit principiului „tempus regit actum” un act normativ este guvernat de legea în vigoare.
Autorizație de construcție veche, condiții de mediu noi – Consiliul Județean Hunedoara pune semnul „egal” între anii ‘80 și prezent
Reclamanta a invocat motivele de nelegalitate, care fundamentează admiterea acțiunii în sensul constatării inexistentei actului administrativ în baza căruia se execută lucrări de construire la Barajul Mihăileni:
Astfel, a invocat caducitatea autorizației de construire nr. ##/2640/1987 şi a arătat că Decretul nr. 144/1958 (prin care lucrarea a fost aprobată) conferă caracter temporar autorizației de construire, fapt ce conduce la constatarea lipsei de valabilitate a autorizației de construire.
Autorizația din 22.04.1987 nu conține explicit un termen pentru finalizarea lucrărilor/ Neînregistrarea numărului maxim de luni al duratei executării lucrărilor în câmpul special prevăzut face ca autorizația să fie considerată inexistentă, întrucât lipsește un element esențial concretizării dreptului de construire, anume elementul temporar.
Termenul de finalizare al lucrărilor, fie el și fictiv, expiră cel târziu odată cu proiectului tehnic, ca urmare a modificării esențiale a situației din teren. Autorizația și-a pierdut valabilitatea cel târziu din momentul opririi executării lucrărilor pe o perioadă însemnată de timp din motive care intră în sfera de risc a beneficiarului.
Întrucât autorizația de construire are vicii esențiale de legalitate, se impune obligarea pârâtelor la oprirea lucrărilor de construire.
Caracterul temporar al autorizației de construire este stabilit expres în prezent prin articolul nr. 7 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, conform căruia „Autoritatea emitentă a autorizației de construire stabilește o perioadă de valabilitate de cel mult 24 de luni de la data emiterii, interval în care solicitantul are dreptul să înceapă lucrările. Valabilitatea autorizației se extinde de la data consemnată în înștiințarea prevăzută la alin. (8) pe toată durata de execuție a lucrărilor prevăzute prin autorizație, în conformitate cu proiectul tehnic”.
Legalitatea eliberării Autorizației pentru executarea de lucrări nr. 69/2640 emisă la data de 22 aprilie 1987 nu poate fi analizată însă din perspectiva Legii nr. 50/1991, nulitatea actului juridic fiind determinată exclusiv de nerespectarea cerințelor legale aflate în vigoare la momentul întocmirii sale.
Instanța reține că, deși Decretul nr. 144/1958 nu stabilea, similar Legii nr. 50/1991, un termen maxim de valabilitate a autorizației de construire, din cuprinsul formularului tipizat utilizat de autoritatea emitentă rezultă că autorizația era valabilă timp de 6 luni de la data eliberării ei, perioadă în care execuția trebuie începută, prevederea fiind astfel chiar mai restrictivă decât reglementarea legală cuprinsă în Decretul nr. 144/1958, iar ulterior Legea nr. 50/1991. De asemenea, se constată că durata execuției lucrărilor nu putea depăși conform conținutului autorizației un anumit număr de luni de la începere, însă rubrica aferentă termenului maxim de execuție nu a fost completată în speță.
Sub un alt aspect, instanța reține că nu poate fi ignorată nici magnitudinea proiectului pentru realizarea căruia a fost eliberată autorizația de executare lucrări, respectiv „Acumularea Mihăileni”, constând în baraj, echipament hidromecanic, regularizare râu și amenajare maluri, drumuri exploatare, sediu exploatare, racorduri și instalații telecomunicații, energie, astfel încât lipsa indicării unui termen maxim de valabilitate a autorizației în cuprinsul acesteia nu poate atrage în mod automat nulitatea actului administrativ, cât timp aceasta a fost eliberată în baza unei documentații tehnice.
De asemenea, împrejurarea că proiectul tehnic nu a putut fi identificat în arhiva consiliului județean nu poate duce la anularea autorizației de construire și ulterior la desființarea lucrărilor executate deja în baza acesteia, dificultățile generate de schimbarea totală a regimului de guvernare și a sistemului legislativ, invocată drept argument al lipsirii de valabilitate a actului contestat, fiind de natură în egală măsură să facă imposibilă în speță determinarea termenului maxim de valabilitate a autorizației în contextul desființării autorităților locale preexistente actualului regim.
Comparându-se reglementarea sub imperiul căreia a fost emisă autorizația contestată cu reglementarea actuală, se constată că acestea sunt similare, în sensul că Decretul nr. 144/1958 prevedea un termen de 6 luni în interiorul căruia execuția lucrărilor trebuia începută, în timp ce art. 7 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, invocat de reclamantă, prevede că autoritatea emitentă a autorizației de construire stabilește o perioadă de valabilitate de cel mult 24 de luni de la data emiterii, interval în care solicitantul are dreptul să înceapă lucrările, însă ulterior valabilitatea autorizației se extinde pe toată durata de execuție a lucrărilor prevăzute prin autorizație, în conformitate cu proiectul tehnic.
Astfel, nici dispoziția echivalentă din legea actuală nu reglementează obligația inserării în cuprinsul autorizației de construire a unui termen maxim de realizare a lucrărilor, stabilind expres că valabilitatea actului se extinde de drept pe toată durata de execuție, în conformitate cu proiectul tehnic.
În aceste condiții, ținându-se cont de lipsa unui text legal care să impună în contextul Decretului nr. 144/1958 stabilirea în cuprinsului autorizației de construire a unui termen maxim pentru executarea lucrărilor de construire, a cărui lipsă să fie sancționabilă cu anularea actului administrativ astfel emis, instanța reține că solicitarea reclamantei de anulare a Autorizației pentru executarea de lucrări nr. 69/2640 emisă la data de 22 aprilie 1987 de Consiliul Popular al Județului Hunedoara – Comitetul Executiv este neîntemeiată.
Din întâmpinarea depusă de Consiliul Județean, instanța constată că instituția nu a procedat la prelungirea autorizației de construire menționate, și doar prin cererea nr. ######### Administrația Națională „Apele Române” – Administrația Bazinală de Ape Crișuri a solicitat emiterea certificatului de urbanism în scopul elaborării proiectelor pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții privind „Acumularea Mihăileni pe râul Crișul Ape, Județul Hunedoara”. Mai mult, s-a arătat că, deși administrația bazinală a solicitat ulterior emiterea autorizației de construire, Consiliul Județean Hunedoara a solicitat completări la documentația depusă, iar până la momentul respectiv acestea nu fuseseră depuse astfel încât autorizația de construire nu a mai fost emisă.
Totodată, pârâții nu au combătut susținerile reclamantei privind oprirea completă a lucrărilor de construcție pentru o perioadă de cel puțin 16 ani, respectiv între anul 1990 și anul 2006, când a fost adoptată HG nr. ######### privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiții din cadrul proiectului „Apărarea împotriva inundațiilor în zona de sud-vest a României”, unul dintre obiectivele enumerate fiind Acumularea Mihăileni pe Crișul Ape, Județul Hunedoara.
Instanța decide dacă ține cu Statul sau cu Mediul
În acord cu reclamanta, instanța reține că beneficiarul unei autorizații de construire nu se mai poate prevala de dreptul de a continua lucrările de construire în măsura în care acestea au fost oprite pe o durată semnificativă de timp, prevederile legale menționate anterior justificând această concluzie prin sancționarea pasivității constructorului. Cele două termene au fost cu mult depășite în speță, în condițiile întreruperii lucrărilor la Acumularea Mihăileni pe o perioadă de cel puțin 16 ani.
Chiar dacă s-ar aprecia că simpla depășire a termenului de 12/24 luni nu poate duce, în absența altor elemente, la pierderea valabilității autorizației, instanța reține că această pasivitate s-a manifestat în contextul schimbării regimului politic, aparentul dezinteres pentru continuarea lucrărilor fiind determinat, pe de o parte de reorganizarea structurilor statale, iar pe de altă parte de reașezarea priorităților organelor de guvernare, cauze care sunt exterioare beneficiarului autorizației de construire (inițial Consiliul Național al Apelor, în prezent Administrația Națională „Apele Române” – Administrația Bazinală de Ape Crișuri).
Astfel, abandonarea completă a lucrărilor de construcție, coroborată și cu imposibilitatea identificării proiectului tehnic nr. ###/3/1986 întocmit de I.C.P.C.A., care a stat la baza emiterii autorizației de construire, este de natură să afecteze dreptul beneficiarului de a relua desfășurarea proiectului în absența unui demers de reautorizare.
Instanța mai reține că un alt argument pentru constatarea pierderii valabilității autorizației de construire îl constituie și inevitabila modificare a situației din teren în contextul intervalului extrem de lung al încetării lucrărilor, fiind necesară pe cale de consecință actualizarea proiectului tehnic care a stat la baza autorizației de construire, și a cărui desuetudine, la 20 de ani de la momentul întocmirii, nu poate fi ignorată în cadrul unui proiect de o asemenea scară și complexitate.
De altfel, pierderea valabilității autorizației de construire pare să fi fost acceptată inclusiv de beneficiarul actual al proiectului, Administrația Națională „Apele Române” – Administrația Bazinală de Ape Crișuri, care prin cererea nr. ######### a solicitat emiterea certificatului de urbanism în scopul elaborării proiectelor pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții privind „Acumularea Mihăileni pe râul Crișul Ape, Județul Hunedoara”, iar ulterior emiterea autorizației de construire necesare pentru executarea lucrărilor.
Dintr-o altă perspectivă, instanța constată că, raportat la momentul eliberării autorizației de construire, și în lipsa oricăror altor demersuri de reautorizare până aproximativ în anul 2017, în speță nu a existat în acest interval nicio formă de consultare publicului conform prevederilor art. 4 și 6 din Convenția de la Aarhus.
Astfel, chiar dacă realizarea proiectului „Acumularea Mihăileni” se subsumează unui interes public major, respectiv producția de energie regenerabilă, autoritățile implicate nu au dovedit că au fost luate toate măsurile practice pentru a atenua impactul negativ al proiectului contestat asupra stării corpului de apă în cauză, și nu au examinat efectiv dacă beneficiile pentru mediu și societate sunt inferioare beneficiilor pentru sănătatea umană, menținerea securității persoanelor sau dezvoltarea durabilă care ar rezulta din punerea în aplicare a acestui proiect, anterior reluării lucrărilor de construire, în contextul aderării României la Uniunea Europeană, cu consecința priorității dreptului comunitar față de dispozițiile interne.
De asemenea, în contextul constatării caducității singurei autorizații de construire emise pentru acest proiect și încetării pe cale de consecință a valabilității acesteia, consecința logică este oprirea lucrărilor la Acumularea Mihăileni, având în vedere că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, „Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren și/sau construcții – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”.
Dosarul se judecă și acum…
Dosarul se află și acum pe rol, fiind transferat de la Tribunalul Cluj, la Curtea de Apel Cluj. La ultima ședință, cauza a fost amânată, iar următoarea ședință se anunță a fi în data de 17 noiembrie a.c.
sursă: gazetadecluj.ro
Vedeti cine finanteaza Declic si o sa intelegeti cat de “independenta” este.