Ce am avut astă săptămână? Demisii și comiții. S-au aruncat mingi de responsabilitate între autorități și partide, mai ceva ca-n finala de la Wimbledon. S-au creionat temele de campanie pentru 2024: corupție, torționari, asistență socială, salarii, pensii, taxe și conexiuni „imorale” în grupurile politice combatante. În țara cu cele mai mari venituri din videochat, campaniile din 2024 promit să furnizeze multă promiscuitate care să genereze audiență. Cu voturile o să fie altă problemă, că din februarie avem legea securității cibernetice.
Cel mai important eveniment al săptămânii a fost summitul NATO de la Vilnius. Unde președintele Zelenski aștepta o invitație la nuntă. N-a fost o invitație la nuntă. A fost o invitație la logodnă. Niște „aranjamente formale” pentru a proteja Ucraina, spunea premierul britanic Rishi Sunak. Acordul nu include și clauza privind ajutorul imediat în cazul unui atac. Și după cum știm, logodnele pot să fie rupte atunci când nașii, socrii mari sau mici nu cad la învoială pe contractul prenupțial. Presa străină scrie pe larg despre tensiunile dintre țările din UE și SUA privind extinderea NATO spre est. Când premierul Viktor Orban a spus pe bună dreptate că acceptarea Ucrainei implică declanșarea unui al treilea război mondial prin activarea articolului 5, presa l-a acuzat de promovarea mesajelor de la Kremlin. Despre logica argumentelor, mucles. Turcia s-a înduplecat și promite votul pentru aderarea Suediei. Avioanele F16, pe care și le dorește Kievul se duc la Ankara. Totul se negociază. Și noi am negociat. Piloții ucraineni se vor antrena pe F16 la o bază din România. Probabil prin vest, că în est n-au spațiu aerian și pot nimeri în zone fierbinți. Kievul primește arme cu dispersie. Alt subiect de dezbinare în NATO.123 de țări au semnat acordul care interzice folosirea lor. SUA și Rusia nu sunt printre semnatare. Ele reprezintă un risc pentru civili. Dar scopul scuză mijloacele când interesele o cer. O scurtătură la democrație.
Scurtăturile la democrație s-au bătătorit și în spațiul mioritic. În scandalul relelor tratamente aplicate bătrânilor în centrele de asistență socială, „instituțiile abilitate” au ieșit din adormire. Mai ales DSP-ul adormit la recuperare după lupta crâncenă cu pandemia. Tribunalele poporului activate pe rețelele de socializare au dus la demisia de onoare a Gabrielei Firea, ghimpele din coasta președintelui PSD. Chiar pe 14 iulie de ziua Franței. Un partener strategic mai important decât Germania, vizitată de Marcel Ciolacu în speranța dezvoltării unui cap de pod alternativ la lipsa de iubire, încă, cu partenerul de peste gârla Atlanticului. Nici un liberal nu pare sa plătească oalele sparte. A spus-o și președintele. Gata cu demisiile. Curios este că nimeni nu controlează, pe lângă oale, frigidere și așternuturi cine sunt doctorii care aveau în grijă acești pacienți, doctorii de familie, rețetele prescrise, farmaciile, cine avea controlul cardurilor de asigurați și de câte ori au fost activate aceste carduri. Nici despre notarii care au semnat schimbări de tutelă nici o știre. Noroc că vin alegerile.
În timp ce economia „duduie”, gaura la buget se lărgește. Nopțile caniculare stârnesc creativitatea legiuitorilor și pe masa guvernului aterizează schimbări de noaptea minții în fiscalitate. Cresc accizele la țigări și alcool pentru că statul are grijă de sănătatea noastră. S-a văzut în politicile de asistență socială. Căile ferate sunt generatoare de accidente, aeroporturile duduie de reclamații. Toate în ograda super-managerului Grindeanu. Noroc că s-a deschis podul de la Brăila. Ziua, că noaptea, dintre două ploi, mai cad meteoriți.
Vorba unui moș din generația mea: Baboo, ce bine că ne cărăm. Spre ceruri unde cântă de săptămâna trecută Jane Birkin. Gențile Birkin au rămas să fie impozitate de guvernul mondial pentru acoperirea deficitului.
sursă: national.ro
