Autor: Sorin Roșca Stănescu
O adevărată ticăloșie. Sub pretextul protecției presei. La propunerea Franței, membrii Consiliului Uniunii Europene tocmai au aprobat un amendament prin care, în anumite situații, ziariștii sunt obligați să-și denunțe sursele. În caz contrar, vor face închisoare. Documentul este în mod pervers denumit ,,Act European pentru Libertatea Presei”. Curat murdar!
Confidențialitatea surselor a fost, până în prezent, un drept și o obligație intrinsecă și imperativă în practica jurnalistică. Sub nici un motiv, un ziarist nu avea dreptul să-și devoaleze sursa. Mai mult decât atât, profesioniștii din acest domeniu au adoptat coduri deontologice prin care devoalarea sursei era sancționată. Iar în practică, în multe situații, protecția sursei a devenit parte a contractelor de muncă. De exemplu, atunci când ani de zile am condus trustul de presă Ziua, îi atenționăm permanent, în special pe jurnaliștii de investigație, că indiferent de natura dezvăluirii, nu aveau voie să-și împărtășească nimănui sursele. Nici măcar mie sau redactorului șef. Dar iată că și acest lucru devine parte componentă a marii resetări. A progresismului. Sau neomarxismului.
Mâine, voi propune Consiliului de Onoare adoptarea unui comunicat pe care îl concep în parteneriat cu Cristian Unteanu, care conduce secția externă a Clubului de Presă. Acest comunicat va fi transmis nu numai guvernului României, și o să aflați de ce, ci și Comisiei Uniunii Europene. De asemenea, el va fi pus la dispoziție celor mai importante organizații de presă din lume. De altfel, ne gândim dacă nu ar fi cumva util ca pe acest subiect, împreună cu acele organizații care nu sunt sorosiste, să întemeiem o coaliție care să-și propună desființarea infamei decizii.
Protecția sursei, indiferent care ar fi acea sursă, este necesară, pentru că numai astfel persoanele care sunt la curent cu ilegalități și abuzuri vor avea încredere în jurnaliști și le vor putea destăinui acte și fapte grave de care se fac vinovați oameni din interiorul respectivelor instituții. În final, beneficiarul protecției surselor este cetățeanul, care va fi mai bine informat. Dacă sursele știu că în anumite circumstanțe ziariștii le pot devoala, ele vor înceta să mai fie surse.
Pentru a se ajunge aici, la propunerea Franței, Comisia Europeană a recurs la o șmecherie. Și anume ridicarea protecției doar în cazul unei anumite categorii de surse. Respectiv atunci când în joc sunt chestiuni legate de siguranța națională. Numai că definirea a ceea ce înseamnă concret siguranța națională este lăsată la latitudinea statelor membre. Cu alte cuvinte, așa cum voi scrie luni în ziarul Bursa, care a atenționat Clubul de Presă asupra acestui subiect, dacă un funcționar al instituției prezidențiale se decide să informeze opinia publică sub anonimat prin intermediul unui site, la cât se ridică cheltuielile nesăbuite ale președintelui Klaus Iohannis cu voiajele sale în aeronave de lux, acesta riscă să facă închisoare. Pentru că, vezi doamne, a atentat la siguranța națională. Iar ziaristul care nu îl denunță, riscă și el să facă închisoare. Din simplul motiv că președintele Klaus Iohannis a găsit de cuviință să secretizeze această informație. Secretizată dar devoalată fiind, informația devine instantaneu un atentat la siguranța națională. Asemenea exemple pot fi nenumărate. Dacă un stat este mai represiv, aria a ceea ce poate constitui atentat la siguranța națională se lărgește periculos. Din păcate însă, Comisia Europeană, așa cum pe bună dreptate a semnalat în luarea de poziție oficială Federația Internațională a Jurnaliștilor, nu a elaborat, așa cum ar fi fost cazul, un document care să definească clar ce poate constitui și ce nu poate constitui punerea în pericol a siguranței naționale. Îmi imaginez ce se va întâmpla în scurt timp în România, care s-a transformat în țara celor mai multe abuzuri din UE împotriva libertății presei.
sursă: corectnews.com
