Intenția primarului Mihai Polițeanu de a introduce Transport Călători Express Ploiești (TCE) în insolvență ridică întrebări fundamentale despre viziunea economică a actualei administrații locale și despre prioritățile reale ale conducerii Primăriei Ploiești.
Insolvența nu este un instrument de modernizare, ci o consecință a eșecului managerial. Este dovada că administrația nu a știut – sau nu a vrut – să prevină acumularea problemelor. Mai mult, în condițiile în care municipalitatea înregistrează datorii considerabile către propriul operator de transport, împingerea societății în insolvență ridică serioase semne de întrebare cu privire la coerența și buna-credință a demersului.
Diferența dintre o administrație responsabilă și una oportunistă stă în capacitatea de a preveni criza, nu de a o transforma ulterior într-un exercițiu de imagine.
După mandatele marcate de dificultăți ale foștilor edili Andrei Volosevici și Iulian Dobre, ploeștenii au sperat într-o ruptură reală de vechile practici. În schimb, asistăm la o continuitate a improvizației și a transferului de responsabilitate.
Insolvența nu este un act neutru. Ea produce efecte concrete: linii eliminate sau scurtate, intervale de circulație mărite, incertitudine pentru angajați. Într-un oraș industrial, cu mii de oameni care depind zilnic de transportul public, orice degradare a serviciului lovește direct în cetățeni.
În plus, intrarea în insolvență afectează capacitatea de a accesa finanțări, inclusiv fonduri europene pentru modernizarea flotei. În loc să discutăm despre troleibuze noi, eficiente energetic, discutăm despre ITP-uri expirate și vehicule transportate pe platformă pentru verificări tehnice. Nu insolvența a expirat ITP-urile. Nu insolvența a neglijat mentenanța. Acestea țin de management. Iar managementul este numit politic.
Coincidență sau nu, anunțul insolvenței vine exact în contextul negocierilor pentru bugetul pe 2026. Este legitim ca opinia publică să întrebe dacă nu cumva această decizie economică riscă să fie percepută drept o monedă de schimb politică. Ploieștenii au dreptul să știe dacă transportul lor public este administrat strict în interesul comunității.
Ca președinte al organizației municipale AUR Ploiești, consider că există alternative responsabile la insolvență:
• eșalonarea datoriilor Primăriei către TCE și respectarea strictă a calendarului de plată;
• majorarea temporară și transparentă a subvenției, corelată cu indicatori clari de performanță;
• un audit operațional independent, care să identifice exact pierderile și vulnerabilitățile;
• restructurare graduală, etapizată, nu șoc administrativ;
• accesarea accelerată de fonduri pentru modernizarea flotei electrice.
Un primar este ales pentru a preveni insolvența, nu pentru a o administra și apoi a o prezenta drept succes. Administrația locală nu este un laborator de experimente politice, iar serviciile publice nu sunt piese de negociere.
Ploieștenii merită transparență, competență și soluții reale. Orașul nostru nu poate fi redresat prin declarații, ci prin responsabilitate administrativă autentică.
