Autor: Andrei Gușă
În atenția domnului președinte al României Nicușor Dan, domnului prim-ministru Ilie Bolojan, respectiv a coaliției de guvernare:
Doresc să atrag atenția asupra uneia dintre cele mai grave declarații politice pe care un președinte al României le-a făcut în ultimele decenii. Președintele Nicușor Dan a afirmat public, cu o seninătate dezarmantă, că România va lua bani de la Sănătate și de la Educație pentru a finanța industria de apărare, parteneriatele militare și sprijinirea statului ucrainean. Mai mult, domnia sa a recunoscut că „pare stupid, dar asta trebuie să facem”.
Când președintele unei țări admite că politica sa este „stupidă”, dar insistă să o aplice, avem o problemă structurală de logică, de responsabilitate și de respect față de cetățeni. Sănătatea și Educația nu sunt conturi de economii din care președintele și Guvernul Bolojan pot face retrageri după bunul plac. Ele sunt sisteme vitale pentru funcționarea societății, sunt drepturi constituționale, sunt pilonii fără de care un stat nu poate exista — nici măcar în vremuri de pace, darămite în vremuri de tensiune internațională.
În timp ce spitalele se confruntă cu o lipsă dramatică de personal și echipamente, iar educația suferă din cauza subfinanțării cronice, președintele României ne spune că trebuie să sacrificăm aceste domenii pentru a turna miliarde în operațiunile militare demarate de o țară terță care nu face parte din NATO, respectiv contracte obscure și programe de înarmare cu costuri care cresc de la lună la lună. Guvernul Bolojan se aliniază fără ezitare acestei filozofii contabile periculoase, împingând România într-o spirală bugetară în care cetățeanul român este cel care plătește factura, în timp ce grupuri restrânse din industria de armament prosperă.
Mai mult decât atât, este revoltătoare disproporția dintre costurile exorbitante ale programelor de înarmare și investițiile relativ modeste necesare pentru a revitaliza Sănătatea și Educația. În timp ce statul român alocă zeci de miliarde pentru achiziții militare directe, multe dintre ele contractate netransparent și cu termene de livrare de 5–10 ani, sistemul medical ar putea fi stabilizat cu o fracțiune din această sumă. Cu doar câteva procente din costul unui singur sistem de rachete, am putea moderniza spitale județene întregi. Cu o parte infimă din prețul unui escadron de avioane, am putea reabilita școli, crește salariile profesorilor debutanți, digitaliza procesul educațional și astfel reduce abandonul școlar. În loc să investească în ceea ce produce oameni sănătoși, educați și competitivi, președintele Nicușor Dan și Guvernul Bolojan preferă miliarde aruncate într-o direcție pe care nu o explică, nu o justifică și nu o raportează publicului. Pentru că nu există explicații și justificări credibile în acest sens. Aceasta nu este politică de stat — este abdicare de la responsabilitate.
Nimeni nu contestă importanța apărării naționale. România are anumite obligații internaționale, este parte a alianțelor euro-atlantice și trebuie să își consolideze securitatea. Dar apărarea unei națiuni nu poate fi construită pe ruinele sănătății publice și pe prăbușirea educației. O țară sănătoasă și educată este o țară care se poate apăra. O țară bolnavă și needucată, oricât de mult s-ar înarma, rămâne vulnerabilă.
În plus, opacitatea actuală a contractelor de achiziții militare, lipsa unor analize de impact și absența unui consens politic larg demonstrează o direcție periculoasă: înarmare fără strategie, cheltuială fără transparență, sacrificiu social fără justificare. Cheltuim zeci de miliarde pe contracte de achiziție directă, pentru armament a cărui uzură morală este în majoritatea cazurilor demult depășită, timp în care cifra de afaceri a complexului militar autohton nu depășește un (1) miliard de euro pe an.
Solicit Guvernului Bolojan să prezinte urgent Parlamentului un plan transparent, detaliat, privind sursele reale de finanțare pentru apărare, fără afectarea domeniilor vitale pentru societate. Solicit Președintelui României să înceteze retorica disprețuitoare la adresa Sănătății și Educației și să înțeleagă că rolul său nu este să explice de ce „pare stupid” ce face, ci să conducă responsabil un stat deja împovărat de crize succesive, autoinduse.
România nu poate fi apărată prin înarmare excesivă și sacrificii oarbe. România poate fi apărată prin oameni sănătoși, educați și respectați — și prin politici echilibrate, construite în interesul cetățenilor români, nu al unor agende internaționale și al unor contracte obscure.
