Salina Praid a revenit în atenția publică după recentele inundații devastatoare care au afectat grav structura acesteia. Administrată de Societatea Națională a Sării, companie controlată în proporție de 51% de Statul Român prin Ministerul Economiei, salina are o importanță strategică și economică majoră. Mai puțin cunoscut este faptul că deasupra salinei se află un sit natural revendicat de un ONG maghiar: Societatea de Geografie Cholnoky Jenő (Cholnoky Jenő Földrajzi Társaság), cu sediul în Cluj-Napoca, pe strada Tipografiei. Terenul respectiv a fost atribuit organizației, în anul 2011, de către UDMR-istul Laszlo Borbely aflat la conducerea Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă.
Salina Praid pe cale de dispariţie
Salina Praid a fost închisă pe 5 mai 2025, din cauza infiltrațiilor provocate de pârâul Corund. Deși s-au făcut intervenții și lucrări de urgență, acestea au fost complet depășite de viiturile puternice produse în perioada 27–29 mai.
În urma ploilor torențiale, debitul pârâului Corund, care izvorăște din localități aflate în amonte de Praid, a crescut dramatic, ajungând la 60 de metri cubi pe secundă – de peste 100 de ori mai mult decât nivelul normal.
Torentul, însoțit de aluviuni, a erodat grav planșeul uneia dintre vechile mine, formând cratere prin care apa și reziduurile s-au scurs ca prin niște pâlnii uriașe.
Infiltrațiile au pătruns dintr-o mină în alta, afectând inclusiv mina Telegdi, unde se desfășoară exploatarea sării, și mina turistică, ce găzduiește baza de tratament, spațiile de agrement și punctele comerciale. Digurile din beton construite în interior pentru protecție au cedat rapid sub presiunea apei, care a umplut galeriile subterane.
Implicarea ONG-ului Societatea de Geografie Cholnoky Jenő
Societatea de Geografie Cholnoky Jenő, cu sediul în Cluj-Napoca, a fost implicată într-o controversă legată de blocarea devierii pârâului Corund. Într-o intervenție la România TV, Dan Diaconescu a prezentat un document despre care a afirmat că dovedește faptul că organizația ar fi oprit, în 2013, o investiție a companiei Salrom, care intenționa să execute lucrări pentru protejarea salinei de infiltrații.
Documentul invocat pare să facă parte dintr-un dosar întocmit pentru obținerea unui acord de mediu. În respectiva documentație, ONG-ul avertiza asupra posibilelor efecte negative ale proiectului asupra ariei protejate. Deşi nu atestă cu exactitate implicarea ONG-ului, există, totuși, un Plan de Management al rezervației naturale Muntele de Sare Praid, elaborat de Societatea de Geografie Cholnoky Jenő și aprobat prin ordin al Ministerului Mediului în anul 2017.
Ce presupune Planul de Management
În 2017, autoritățile române au aprobat oficial planul de administrare și regulamentul pentru rezervația naturală Muntele de Sare din Praid, o zonă protejată importantă din județul Harghita. Documentele au fost elaborate de ONG-ul Societatea de Geografie Cholnoky Jenő, care avea în grijă rezervația, în urma consultării mai multor instituții ale statului: Ministerul Culturii, Ministerul Agriculturii, Ministerul Dezvoltării și Ministerul Apelor și Pădurilor, printre altele.
Prin acest ordin, Ministerul Mediului a stabilit regulile clare care trebuie respectate în rezervație, dar și măsurile de conservare și protecție ce trebuie aplicate pe termen lung. Aceste reguli și măsuri sunt cuprinse în două documente: un Plan de management (ce trebuie făcut pentru a proteja zona) și un Regulament (ce este permis și ce este interzis acolo). Ambele documente au devenit oficiale și obligatorii din momentul publicării lor în Monitorul Oficial.
Pe scurt, acest ordin a oficializat statutul de protecție a Muntelui de Sare din Praid și a stabilit cadrul legal pentru administrarea sa, în baza unui plan elaborat de ONG-ul Societatea de Geografie Cholnoky Jenő.
Cum a ajuns rezervaţia naturală pe mâna ONG-ului Societatea de Geografie Cholnoky Jenő
În martie 2017, premierul PSD de atunci, Sorin Grindeanu – actualmente ministru al Transporturilor – l-a numit pe UDMR-istul Laszlo Borbely la conducerea Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, funcție pe care acesta o ocupă și în prezent, deși este pensionar de mai mulți ani. Cu ani înainte, în 2011, în calitate de ministru al Mediului, Borbely semna contractul nr. 207 din 29 martie, prin care Societatea de Geografie Cholnoky Jeno din Ungaria primea statutul de custode al Muntelui de Sare Corund-Praid.
Conform art. 4 din Regulamentul Rezervaţiei naturale Muntele de Sare Praid, din 10042017 „Responsabilitatea administrării Rezervaţiei de interes naţional Muntele de Sare îi revine custodelui desemnat, denumit în continuare custode, respectiv Societatea de Geografie Cholnoky Jenő, în baza Convenţiei de Custodie nr. 207/29.03.2011 încheiată cu Ministerul Mediului şi Pădurilor”
Bilanţul financiar al ONG-ului Societatea de Geografie Cholnoky Jenő
Conform ultimului bilanț depus la Ministerul Finanțelor, în anul 2023 organizația nu a avut angajați, nu a înregistrat venituri din activități comerciale și nici nu a obținut profit net.
Totuși, în mod curios, în lipsa oricărui venit economic, societatea a raportat venituri totale în valoare de 70.640 lei, provenite, cel mai probabil, din surse precum subvenții sau donații. Cheltuielile s-au ridicat la 51.298 lei, iar profitul brut declarat a fost de 19.342 lei.
Organizația nu are datorii și nici lichidități disponibile în conturi, iar stocurile și creanțele sunt inexistente. Activele imobilizate sunt modeste, totalizând 22.149 lei, iar capitalurile proprii sunt negative, înregistrând un deficit de 168.628 lei.
Această situație contabilă fragilă este ilustrată și de indicatorii financiari: raportul dintre capitalurile proprii și totalul activelor rămâne negativ (−7,61), ceea ce semnalează o vulnerabilitate structurală ce persistă de mai mulți ani.
Întrebările rămân, pagubele se adâncesc
În timp ce Salina Praid riscă să devină o ruină înghițită de ape, responsabilitățile par să se piardă printre hârtii, regulamente și custode fără activitate economică. Faptul că o zonă cu importanță strategică pentru economia locală și pentru sănătatea publică a fost, de peste un deceniu, administrată formal de un ONG fără resurse, fără angajați și cu un bilanț contabil aflat la limita insolvabilității ridică întrebări serioase. Cine răspunde pentru inacțiune? Cum a fost posibil ca un plan de protecție a unei rezervații să blocheze o investiție de siguranță? Și, mai ales, cine plătește pentru tăcerea de până acum?
După prăbușirea digurilor și surparea galeriilor, a mai rămas doar un singur lucru solid în toată această poveste: răspunderea care încă nu și-a găsit autorul.
sursă: gazetadecluj.ro
