O emisiune plina, din nou, cu informatii nerulate pe canalele media nationale, o sa va placa!
Cozmin Gușă:
Liviu Alexa este cu noi, m-a ascultat, m-a spionat. A stat de pază, cum ar veni, să vadă conținutul materialelor.
Liviu Alexa:
Uite ce freză mișto am. Uite, bă, sunt tot mai simpatic, pe cuvântul meu.
Cozmin Gușă:
Te pupi în oglindă, cum se spune.
Liviu Alexa:
Da, exact. Vreau să o felicit oficial și eu pe Daria Gușă pentru cartea ei, Barometrul puterii geopolitice și noua ordine mondială. Este remarcabil, la vârsta ei deloc înaintată, că are acest traseu academic. Și asta ziceam — tu nu poți să te lauzi chiar în halul ăsta că, deși orice cioară își iubește puii și îi vede frumoși, dar chiar sunt foarte, foarte mișto puii tăi. Și așa cum ziceam de Andrei, cred că o să te depășească în politică și în fler. Și Daria cred că o să te depășească. Ceea ce cred că trebuie să fie un motiv de mândrie pentru orice tată, pentru orice mamă.
Cozmin Gușă:
Absolut. De-aia muncim pentru ei.
Liviu Alexa:
Zboară singuri, prin cerul tot mai negru, că ei n-au mai prins și nu vor mai prinde măcar ceruri senine, câteodată, ca noi. E senzațional.
Cozmin Gușă:
Mulțumim frumos, Liviu!
Ai fost pomenit de către grupul de tovarăși care s-a reunit ieri în București pentru ca să primească câte o carte de la Daria, prietenii noștri, confrații. Ție ți-o vom trimite la Cluj, ca și lui Liviu Man. Dar în București, grupul de tovarăși din Clubul de Gândire Gold ți-a simțit lipsa; ai fost pomenit și răspomenit pentru toate subiectele din ultima vreme. Și, mai ales, ieri te-am ascultat live acolo, că tocmai ce ai postat, într-un mod extrem de colorat, despre Ilie Bolojan, al treilea subiect al nostru de astăzi.
Deci, cumva, n-ai participat, dar ai participat.
Liviu Alexa:
Eu vreau să fie primul subiect. Mă uitam la poza aia și o comparam cu poza de acum doi ani și un an și trei ani, cu tipul ăla care, știi, Cozmin Gușă, care a inventat Clubul de gîndire Gold.
Și printre oameni ideali am observat și oameni care nu mai sunt în această… eu zic selectă companie, au preferat drumuri diferite și au rămas de căruță. Nu o să dau nume, pentru că este aniversarea Dariei, a cărții ei, dar dacă nu vă simțiți bine acolo unde v-a pus, nu știu… haideți înapoi.
Adică oamenii s-au lansat și au devenit o voce prin radio-ul acesta, pișpiric, dar puternic, tare, prin nebunia lui Cozmin de a duce… Băi, haideți înapoi. Adică lăsați alea cu agorele și las-o dracului. Aici noi nu ne-am dezis niciunul de altul, chiar dacă am avut opinii diferite, și ne-am văzut de treabă.
Cozmin Gușă:
Tonică observația ta.
Liviu Alexa:
Nu îmi trimite cartea, că știu eu de ce să nu mi-o trimiți. O să-ți zic după.
Cozmin Gușă:
Am înțeles.
Liviu Alexa:
Dacă ascultă maică-sa lui Daria, sau Daria, o să mă dea în gât.
Cozmin Gușă:
Am înțeles, nu mai spunem. Deci vrei să începem cu subiectul Bolojan?
Liviu Alexa:
Eu încep, că nu-mi faci tu mie agenda editorială.
Cozmin Gușă:
Nu facem, nu, nu. Dar puțină ordine, domnule Alexa.
Liviu Alexa:
Eu vreau să începem cu… Adică, în sensul că am ascultat editorialul cu ochii larg deschiși, cu urechile largi închise și am auzit niște chestii pe acolo.
Numai că nu ai pe nimeni prin studio care să te frece la cap. Deci zi-mi și mie: ce funcție i se pregătește lui Abrudean? De unde știi?
Ai spus că lui Bolojan i se pregătește transferul înapoi la Senat, ca numărul 2 în stat? Și asta mă interesează pe mine, că-s clujean, și pe tine, că ești clujean. De unde știi tu că Mirciulică se duce? În ce funcție? Îl pun ăștia șef la ANI, îl pun premier, Doamne iartă-mă?
Cozmin Gușă:
Nu este vorba despre o rocadă între Bolojan și Mircea Abrudean. Am primit însă alaltăieri — și am păstrat pentru această emisiune — n-am spus nimănui, pentru că subiectul era de discutat cu tine. Nici ieri, la masa tovărășească, n-am spus, n-a aflat nimeni dintre colegii noștri, că nu era corect dacă am păstrat subiectul pentru emisiunea cu tine.
În aceste zile, CV-ul detaliat al lui Mircea Abrudean este luat la puricat la…
… dupa ce te abonezi cu imensa suma de 26 de lei pe luna, poti citi mai departe…
26 lei/lunǎ, o sumǎ imensǎ
… Departamentul de Stat al Statelor Unite și la alte instituții din SUA, deoarece a venit ca propunere din partea României — una dintre propuneri, dar cea mai serioasă — pentru funcția de director al SRI.
Și atunci, cum se procedează în țările vasale, cum ar veni, nu faci nicio numire pe funcție până când nu trimiți dosarul, să vezi dacă tătucul, tătuca, unchiul Sam este de acord. Și a început această puricare a CV-ului lui Mircea Abrudean.
Aștept reacțiile tale. Informația este verificată 100%. Nu avem îndoială — am verificat-o eu. N-am verificat-o cu Abrudean, că oricum nu mi-ar fi spus nimic. Cred că și-ar fi închis telefonul dacă l-aș fi întrebat așa ceva.
Dar aștept să văd ce ne spui și apoi să descrii publicului cine este acest necunoscut Mircea Abrudean, pentru că, în ciuda faptului că a fost secretar general adjunct al Guvernului, secretar general al Guvernului și acum președinte al Senatului, lumea nu-l cunoaște, nu știe cine este. Te rog.
Liviu Alexa:
Este un clujean care vine din ultima spiță a vechilor liberali clujeni, pe care i-a lăsat acolo Marius Nicoară, fostul senator clujean, și este întrucâtva și mentorul său.
Dar între timp, Abrudean, viclean, copil de casă, și-a găsit mentori mai puternici. Pentru că Marius Nicoară este un bonom simpatic, dar n-a fost niciodată un tip sforar. Așa că și-a găsit un stăpân — doi, trei, scuze — dar un stăpân politic. De exemplu, este domnul Bolojan.
Domnul Bolojan a simțit potențialul de trădare al domnului Abrudean în filiala PNL Cluj și atunci l-a promovat pe forța sa, din partea filialei bihorene a PNL. Ca să-I facă în ciudă lui Emil Boc. A fost pus inclusiv prefect, la forță.
Personajul este interesant prin ștersoșenia lui. Un tip care nu iese în evidență cu mari fapte de arme politice. A beneficiat de un traseu incredibil, cosmic, stelar, pentru un tânăr care, să zicem, nu are veleități politice, nu are carismă din punctul meu de vedere, dar, până la urmă, nu asta e important. N-are verb la el, dar poate nu asta e important. Dar este un om cu minte.
Al doilea stăpân politic pe care și l-a găsit a fost în interiorul grupului de la Cluj. Un inteligent și mare sforar om de afaceri. Se numește Ovidiu Turcu. Acuma este paralel cu grupul de la Cluj domnul Turcu. Domnul Abrudean s-a știut folosi de ambițiile lui Ovidiu Turcu și mai ales de relațiile lui. Iar domnul Turcu are tot timpul interese, în ciuda vârstei înaintate e foarte agil la minte.
Bolojan n-a reușit să-l impună secretar general la alegerile recente, dacă le putem considera așa. Așa că l-a plantat într-o funcție specială, numărul 2 în stat. Un mucos, poți să-l consideri, dar este acolo, numărul 2 în stat.
Pentru că echipa Tuma–Hellvig nu l-a vrut acolo și practic l-au rușinat pe Bolojan în momentul alegerilor, pentru că n-a făcut votul, adică n-ar fi ieșit.
Cozmin Gușă:
Bolojan l-a preluat, l-a mentorizat, l-a susținut, i-a oferit potențialul organizației Bihor.
Liviu Alexa:
Să nu uităm, a fost plantat inclusiv în funcția de SGG, la Secretariatul General al Guvernului.
Cozmin Gușă:
Are 41 de ani, ca să înțeleagă lumea.
Liviu Alexa:
Catalogat drept amabil, rezolvator, neconflictual. Din punctul meu de vedere — știi că totdeauna am avut de măcăit câte ceva — repet, nu sunt nici măcar în relații cordiale sau oarecare cu el. În afară de faptul că ne știm, odată la șapte ani discutăm pe un SMS, odată la zece ani ne întâlnim.
Mie mi se pare, de data asta, că este perfect pentru profilul unui șef de SRI. Adică un tip șters, care nu iese în evidență, care nu are mari agățături în CV. Dacă considerăm „agățătură” un mic incident de acum 12–14 ani, ceva de genul: niște interceptări la DNA în dosarul lui Uioreanu, în care mult mai tânărul, pe atunci, de vreo 20 și ceva de ani, 28, Mircea Abrudean mergea cu japca pe la primarii din comune ca să ia contracte de reprezentare juridică, pe traficul de influență făcut de președintele CJ de atunci. Da, aia se pune.
Dar nu are mari probleme.
Cozmin Gușă:
Dacă este să comparăm cu CV-urile pestrițe și ciudate ale lui Eduard Hellvig la venirea în funcție, sau ale lui George Maior, el e chiar îngeraș.
Liviu Alexa:
Ok, dar dacă o luăm așa, inclusiv pe CV-ul academic, nu se ridică la nivelul intelectual al lui Hellvig.
Cozmin Gușă:
Sau a lui Maior.
Liviu Alexa:
Asta trebuie să fim obiectivi.
Cozmin Gușă:
Absolut. Dar e 20 de ani după, domnule Alexa, societatea românească s-a dus în jos cu liftul multe etaje. E 20 de ani după.
Liviu Alexa:
Eu zic că, din punctul ăsta de vedere, este mult mai interesant — sau, mai bine zis, din ce punct de vedere — decât ce propuneri am văzut până acum. Am văzut că pe Lazurcă l-au plantat la Consiliul Prezidențial, deci deocamdată pică această variantă. El a mai fost vehiculat în luna august ca potențial top 3 pe listă. Tu acum vii cu o confirmare senzațională.
În momentul în care un CV este trimis la tutorii noștri americani, la verificat, înseamnă că intențiile sunt serioase. Înseamnă că și americanii înțeleg că intențiile sunt serioase. Și mai înseamnă ceva, nu, Cozmine? Înseamnă că domnul președinte Nicușor Dan are un agreement, un deal cu Bolojan, vizavi de această numire, cu PNL, și a achiesat — ca să folosesc un termen — pe narativa: „Lasă-ne să ne punem șef la SRI și eu mă car, din funcția de premier, mă duc numărul doi la Senat, iar tu pui un premier care să-ți fie drag, să te ajute — habar n-am, poate chiar pe Grindeanu.”
Grindeanu este mai apropiat de domnul Nicușor Dan chiar ca de propria cămașă.
Poate cea mai mare întrebare pentru mine este ce părere au generalii din conducerea actuală a SRI despre această posibilă numire. Este comestibilă, aglutinabilă pentru dumnealor? Convine? Nu-mi dau seama, nici nu pot să-i întreb, că n-am relații cu ei, să-i sun să le zic: „Băi, domnule Ionescu, băi, domnule…”
Cozmin Gușă:
Hai să te întreb invers, pornind de la întrebarea retorică pe care tu o adresezi foarte nimerit. Crezi că CV-ul lui ar fi ajuns în America dacă nu s-ar fi pronunțat deja acești prepotenți generali de la SRI?
Liviu Alexa:
Nu, nici vorbă. De-aia spun că este un semn — asta este analiza mea. Dacă acest CV a fost trimis, iar tu confirmi din surse valide — și știu că ai surse bune în aparatul american — înseamnă că domnul Mircea Abrudean este ca și numit șef al SRI. Cel mai probabil această numire va avea loc în ianuarie.
Va exista, probabil, estimarea mea, o tensiune crescândă la adresa lui Bolojan, iar plecarea lui atunci se va decide, probabil, la pachet cu această numire.
Răspunsul la întrebarea mea nu o să mi-l dea generalii SRI aflați în conducerea militară în acest moment, de doi ani și ceva, o să mi-l dea apariția unor articole, a unor „rachete”… dacă nu vor apărea rachetele, înseamnă că și ei s-au liniștit, s-au obișnuit cu ideea. Dacă apar rachetele, numai din două direcții vor apărea: de la Lucică Pahonțu sau de la generalii din conducerea militară a SRI.
Cozmin Gușă:
Dar, numai că tu ne spui și că se va vedea de unde apar rachetele, adică cine-și asumă, trebuie să fie tare în picioare, cum ar veni.
Liviu Alexa:
Cum o citesc eu: dacă CV-ul a fost trimis cu largul concurs tacit, informal — ce vrei tu — al președintelui Nicușor Dan, asta înseamnă că are și acceptul lui Lucică Pahonțu. De-aia zic că tot ce poate interveni ar fi o nemulțumire a șefilor militari. Poate a DGS-ului? Nu știm. Apropo, trebuie să întrebăm și la DGS ce părere au, dacă și ei sunt mulțumiți.
El, tehnic, ar trebui să fie un tip culant cu toate aceste lucruri. Nu este un tip care să pună probleme.
Cozmin Gușă:
Tu ne și spui, până la arivism — o să țin minte că ai rămas la arivism — dar tu ne și spui: dacă a ajuns să fie verificat de americani, e clar că a primit de aici un verde.
Nu te îndoiești că ar trece clasa, Nu vezi în CV-ul lui chestii pe care americanii să zică „nu, domnule, niciun caz ăsta, nu simți că va fi pus în postura de a fi refuzat? Nu ști dacă trece clasa sau nu.
Liviu Alexa:
Eu citesc cu ochii minții mele, cu experiența mea de viață — nu sunt conectat la surse de putere securistică. Impresia mea este că asistăm la un VAR — un VAR al mapei profesionale. Mapa profesională a fost înaintată și acum arbitrii de la VAR din America, probabil că americanii se vor consulta și cu DGS și cu mai multe echipe, cu rușii, sunt convins.
Cozmin Gușă:
Dacă ai vorbit de DGS și ai vorbit mai înainte de Ovidiu Turcu, deja mi se pare că e calea nivelată acolo. Nu pentru că Ovidiu Turcu ar fi rezident, ci pentru că reprezintă cel mai mare brand automobilistic de 30 de ani, francez, în România — e dealerul de la Renault.
Liviu Alexa:
El reprezintă mai multe. Domnul Turcu reprezintă ce vrea el. Dacă vrea să reprezinte biserica, o reprezintă. Vezi, un tip care din multe puncte de vedere joacă pe silent, joacă șah la trei partide deoadată, și e în stare să o facă, și joacă și pe silent.
Cozmin Gușă:
Dacă tot l-am făcut din nou celebru — și deja cred că dă din picioare…
Liviu Alexa:
Știu că se enervează…
Cozmin Gușă:
E ascultător fidel, să știi.
Liviu Alexa:
Eu ce să-i fac dumnealui dacă … adică nu putem să nu-l asociem cu chestia asta, că știm sigur că e. Eu ce să fac dacă îl mănâncă accelerația de la Dacia–Renault să se implice, la 70 și ceva de ani, în jocuri de putere. Și bravo pentru că poate.
Cozmin Gușă:
Am o întrebare de detaliu legată de Ovidiu Turcu, care îl privește pe Liviu Alexa. Nu vă supărați că te întreb: de ce l-ai poreclit „Terek”?
Liviu Alexa:
Nu eu l-am poreclit, cred că Liviu Man.
Cozmin Gușă:
Că circulă chestia asta, când lumea face referire la Ovidiu Turcu. Mă rog, el e român verde, cum ar veni, nu-i vreo… Dar i se spune „Terek”. Tavi Hoandră îi spune „Terek”, Liviu Man îi spune „Terek”.
Liviu Alexa:
Cred că Liviu Man, dar e veche, cred că de vreo 20 de ani. Liviu, care e mucalit, ca și noi, mai are chestii din astea — pune ștampile poreclistice și cred că de-aia. Ovidiu Turcu chiar nu este un mare fan al etniei maghiare, chiar deloc.
Cozmin Gușă:
El, nefiind fan, practic lumea îl ironizează, îl tachinează. El, nefiind fan al ungurimii.
Liviu Alexa:
Ca să fac tabloul general, care sigur că suportă orice completări. Ultima tușă finală este o constatare ciudată. Vedeți? Încă o dată, Clujul pune gheara pe SRI. Interesant. Nu contează de-a cui e, dar e din Cluj…
Cozmin Gușă:
Păi stai că, dacă am vorbit de George Maior, era cu Clujul. Și dacă am vorbit de Eddie Hellvig, tot cu Clujul era. Că el la Cluj s-a format. Sigur că e născut în Zalău, dar el la Cluj s-a format. Acolo a făcut facultatea.
Liviu Alexa:
Pe mine nu mă interesează nașterile și originile, mă interesează proveniența de cadre — de unde te tragi tu, cine te susține.
Și Hellvig nu poate să spună că a fost susținut de Bode, că Bode nu exista pe atunci. Hellvig a fost susținut și sprijinit foarte mult, Maior la fel, foarte mult și de Cluj — adică profesional, nivelul de maturitate l-a avut aici, la Cluj. Nu cred că se dezice.
Cozmin Gușă:
Clujul este pe cale să pună din nou directorul SRI.
Liviu Alexa:
Asta e ce am zis eu. Deci lăsați, domnul Gușă, nu mă mai întoarceți înapoi, vă rog.
Doar chestia asta voiam să o subliniez. Este furia mea de ieri, în care, undeva la vreo două minute jumate, în continuu — dar mai puteam — i-am adresat domnului Bolojan niște apelative. Unii le-au considerat jignitoare sau buruienoase. Eu n-am făcut decât să-mi aduc aminte că știu foarte bine limba română și am sinonimizat tot ce am putut despre cuvântul prost sau imbecil.
Pentru că, din punctul meu de vedere, ce s-a întâmplat ieri în Palatul Parlamentului nu s-a întâmplat în nicio carieră de premier postdecembrist. Niciodată presa nu a fost luată, violentată. „Bine mă, că numai l-a atins”. Am auzit tot felul de idioți.
Cozmin Gușă:
Nu e adevărat. A fost ceva foarte urât.
Liviu Alexa:
Înțeleg că fata este de la Antena 3. Nu contează, putea fi de la Antena 17 sau de la Nașu’.
Cozmin Gușă:
Pe aia a numerit-o acolo să o împingă.
Liviu Alexa:
Adică, să înțeleagă goldiștii, un agarici care este și ofițer de presă în aparatul lui Dogioiu, purtătorul de cuvânt al premierului — eu vreau să analizăm chestia asta, să asculte goldiștii și negoldiștii — s-a trezit să facă pe bodyguardul media, din punct de vedere fizic, să bruscheze presa, apărându-l pe marele împărat Bolojan de întrebările și accesul presei la el.
Atenție, prieteni, că ăla a luat-o de capul lui — mi-e foarte greu să cred. Dar să zicem: o luăm sub imperiul că s-a dilit un ofițer de presă care, vorba aia, ar trebui să știe cum să se comporte cu jurnaliștii acreditați la Parlament.
Dar, băi băieți, eu nu l-am văzut pe Ilie Bolojan oprindu-se exact în momentul violentării colegei de presă, să zică: „Bă, bă, bă, gata! Ce e aici? Îmi cer scuze, poate că a greșit colegul, eu îmi cer scuze, astăzi nu dau declarații, v-am pupat pe portofel, nu mă reprezintă genul ăsta, dar chiar am treabă, băi jurnaliști!” — eu nu l-am văzut.
În nesimțirea lui, Bolojan și-a continuat traseul înspre locul lui izolat și, după aceea, cu cea mai jegoasă atitudine posibilă, a umflat grupul jurnaliștilor acreditați, prin Dogioiu, cu dume de genul că va fi ăla cercetat disciplinar. Hai, lasă-mă, nene!
Cozmin Gușă:
Liviu, dragă, îți dau dreptate. Nu ăla era evenimentul. Faptul că un sepepist gibonizat a împins jurnaliștii e foarte urât, trebuia să fie pedepsit — dar nu ăla era evenimentul. Evenimentul era că Bolojan nu s-a oprit să-și ceară scuze. Și nici la câteva ore distanță, și nici astăzi, la această oră, el nu și-a cerut scuze. Ăsta e evenimentul, nu cu sepepistul.
Liviu Alexa:
Această atitudine nesimțită și violentă la adresa presei pe mine mă sperie. Eu de-aia am reacționat cu violență verbală ieri. Da, într-o manieră care, eu cred, poate să se înscrie la limita maximă a bunului-simț, pentru că eram furios și în continuare consider că am făcut bine ce am făcut ieri — solicitându-i, la final, după o sută de mii de imprecații și apelative, demisia acestui mitocan de Oradea. Când zic mitocan de Oradea nu arunc cu apelative asupra tuturor orădenilor, chiar deloc. El nici măcar nu e orădean, că e născut la… Bă, tot vreau să scriu textul ăla, ți-am mai zis, despre țăranii care ne conduc — și când zic „țărani”, iarăși sar niște deștepți de pe Facebook, nu mai jigni identitatea de țăran. Țărani zic meltean. Meltenii care provin de la țară: Pahonțu de la țară, Bolojan de la țară, Boc de la țară.
Bă, ăștia, urcați de comuniști pe caii puterii, astăzi ne conduc. Uitați-vă, Isărescu, un țărănuș. O să ziceți — „da, bă, dar ce bine, că în comunism oamenii de la țară s-au dus mai sus, că nu numai burghezii aveau acces la școlarizare și funcții”.
Aceste aburcări pe funcție au avut loc cu forța, în detrimentul educației solide și reale. Și de-aia este mentalitatea asta de mitocan, pe care Gușă nu și-o explică în editorialul de acum 20 de minute.
Aceste transformări ale lui Bolojan ar trebui să fie evidente pentru oricine, pentru că țăranul mitocan — asta vreau să zic — mimează eleganța și domnișoreala și civilizația până se vede, la masă, când își pune ghearele sau degetele pe tacâm, că are pământ sub unghii. Și nu e de la arat. E de la nespălat. Nespălatul sufletesc. Ai înțeles, Cozmine?
Cozmin Gușă:
Am înțeles și vreau să mergem mai departe pe linia asta cu Bolojan. Exact cum am vorbit eu. Și tu l-ai cunoscut pe Bolojan. Nu la fel de în detaliu ca mine, și cred că vorbeam acum vreo cinci ani cu tine despre Bolojan…
Liviu Alexa:
Și ți-am zis atunci că a avut o atitudine incredibil de rece, în fine, nu mai contează acum. Deci îi dăm prea multă importanță. Omul ăsta nu va rezista pe greșelile lui.
Cozmin Gușă:
Asta vreau să lămurim: ce s-a întâmplat cu acest om? Pentru că omul ăsta nu s-a comportat așa până la 55 de ani.
Liviu Alexa:
De unde știi? De unde știi, Cozmine? Pentru că în interacțiunile cu tine, tu fiind mereu — de-a lungul carierei tale, că erai în presă, că erai la conducerea Realității, că ai fost SG, că ai fost consultant la mari șmecheri, că ai dat consultanță pentru firme, nu contează — ai fost mereu într-o poziție de respect sau demnă de a fi respectat. Și atunci el se punea bine cu cineva important pentru el, ca să-l ciugulească de o apariție televizată, de un sfat gratuit pentru care alții ar fi plătit zeci de mii de euro. Și în momentul în care s-a suit scroafa în copac, a deversat. Eu de-aia te întreb: de unde știi?
Pentru că eu tot timpul le spun clujenilor, fanilor lui Boc: voi nu știți cum se comportă Emil Boc în realitate. În realitate, când este cu angajații lui, cu cercul intim — ce vocabular mitocănesc! Și eu vorbesc buruienos, dar de-aia eu vorbesc despre îngâmfare, despre atitudine dictatorială, despre crize de isterie.
De unde știi? Că atunci când trebuie să-l primească pe Gușă sau să fie simpatic…
Nu știu ce s-a întâmplat. Nu ți-am cerut niciodată să-mi spui ce s-a întâmplat cu patriarhul. Dar, câtă vreme, cum spuneai săptămâna trecută, patriarhul României a avut nevoie de Cozmin Gușă și de viziunea lui, orice s-ar fi putut întâmpla, o prietenie…
Eu am avut și eu asemenea momente, cumva cosmice, de intimitate cu personaje ciudate, cu care nu sunt neapărat compatibil, și după aceea totul a revenit la energie proastă.
Patriarhul trebuia să te aibă în continuare alături, consilier, pentru că nu ești nici pro-LGBT, nici anti-familie, nici necredincios. Și, să zică așa cât pot, chiar dacă poate mă enervează unele aspecte în relația cu Czsmin Gușă, eu voi avea nevoie de mintea lui specială. Despre asta discutăm. Nu despre tricoul pe care-l porți, nu despre ce parfum te dai, nu despre ce cărți citești și ce părere ai despre Anca Alexandrescu sau Alexa Liviu. Iar asta este greșeala patriarhului. Un om deștept are perspective.
Cozmin Gușă:
Am un asemenea episod…eu pot să explic treaba cu patriarhul. Am făcut multe concesii — era și cazul, pentru că e patriarh — dar în momentul în care s-a comportat cum s-a comportat cu românii din Ucraina, și am făcut diverse apeluri, și i-a lăsat pradă acelor cruzimi, deși, cu o simplă vorbă, dacă spunea ceva, călugării ăia români de acolo nu mai erau bătuți.
Călugării ăia români, am văzut imaginile, aveau în grijă câteva sute de copii români nenorociți, fără mâini, fără picioare, pe care îi îngrijeau. A fost ceva groaznic. Și pe tatăl lor, pe acel stareț, am vrut să-l salvez, și el n-a ridicat un deget.
Atunci relația mea cu patriarhul am întrerupt-o. Și am spus asta ca să fac introducerea la răspunsul la nedumerirea ta legată de Bolojan, pe care să știi că o iau în considerare — că s-ar putea să-și fi compus o față. Numai că m-am pus eu înaintea altora, cu această experiență de amiciție de aproape 20 de ani. Adică eu cu Ilie Bolojan nu m-am întâlnit la birou. Ne-am întâlnit și la piscină și la șpriț — cu specificația că el bea foarte puțin sau deloc. Și la cărți. El n-a jucat cărți, eu jucam cărți, iar el stătea pe lângă mine și mai vorbeam din când în când.
Adică a fost o relație extrem de apropiată pentru cineva ca Bolojan. Nu e o relație la fel de apropiată cum am cu tine, dar pentru cineva ca Bolojan era o relație apropiată și l-am putut vedea la treabă. Nu i-aș fi ghicit acest comportament.
Deși semnalul de alarmă a fost în momentul în care, acum trei ani de zile, am decis să nu mai vorbesc cu el deloc. Chiar dacă m-a căutat, eu am refuzat să mai vorbesc cu el, pentru că m-a păcălit cu relația lui cu Coldea.
Eu l-am rugat să-mi spună cât de apropiată este relația lui cu Coldea, de-a lungul anilor. „Băi, Ilie, tu mie să-mi spui. Cum ești cu Coldea, dacă te are la mână”, îi ziceam. „Băi, fii atent, eu nu mai vorbesc cu tine toate lucrurile, că dacă ăla te ține pe tine în mână și eu îți spun astea, e ca și cum i le-ai da în primire lui ăla.”
„Nu, nu, nu, că n-am nimic cu Coldea.” Până când mi-am dat seama că el era, de fapt, un acolit al lui Coldea, ca să zic așa, și atunci nici nu l-am mai sunat. Am rupt legătura cu Bolojan.
Așa că aș avea argumente să mă duc pe linia ta, să zic: poate că m-am înșelat eu tot timpul și omul nu era niciodată ceea ce presupuneam eu despre el.
Liviu Alexa:
Sunt oameni construiți, ca și Vasile Dîncu, eu chiar îi dau pe ăștia de Ardeal, că îi cunosc mai bine. Să știi că regățenii nu sunt chiar așa. Îmi cer scuze că fac aceste diferențe, că sunt ardelean, dar eu n-am văzut nivelul ăsta de ipocrizie și falsă prietenie afișată la lideri politici sau oameni de afaceri din sud sau din Moldova, cum am văzut-o în Ardeal.
Uită-te la Vasile — experiențele noastre, Vasile, Emil, Ilie Bolojan — care, până la urmă, într-un fel sau altul, sparg aparențele croite de ei înșiși: aparențele de domnie, de eleganță, de curtoazie, de amiciție. Și când se văd cu sacii în căruță, scuipă și zic: „Bă, nu-l mai cunosc, bă, n-am timp să-i răspund.”
Atenție, prieteni — nu că i-ar fi trebuit lui Gușă ceva sau mie sau altcuiva, nici nu a fost vreodată cazul — dar eu vă spun că n-aș fi vrut să fiu în pielea lui Cozmin Gușă în anii aceia mulți când a fost, practic, re-creatorul Realității. Pentru că vă dați seama cam ce nivel de gudureală era în jurul lui și cam cum încerca toată lumea să fie pe cea mai tare televiziune a României măcar un minut sau două, cu o poziție.
Cozmin Gușă:
Așa era. Ăsta a fost un motiv important. Oricum, când te uiți la oameni, îi studiezi din toate unghiurile.
Și eu la fel, dar astăzi tu ești invitat. Și ai putea să consideri — că Ilie Bolojan, atenție, nu dorim la nimeni — că s-a îmbolnăvit la propriu. Adică comportamentul lui să fie unul de tip clinic, să aibă niște probleme, să se fi îmbolnăvit în urma șocului cu puterea, a faptului că nu rezistă în jocul ăsta, nu e în stare să-l administreze.
Liviu Alexa:
Am ascultat nuanța ta din editorial, ai adus ca într-un tablou, ai pus un pic de verde în peisajul gri ca să evidențiezi această linie de gândire. Eu nu o accept. Eu pun din nou pe seama unei lipse de educație — și aici pun pe lipsa de inteligență emoțională a acestor oameni.
Acești oameni nu sunt obișnuiți să fie buni. Nu sunt obișnuiți să fie buni. Au și crescut de la țară, cu frustrări. Să se bată cu „domnii” la oraș pentru diplomă, pentru bacalaureat, pentru o chirie mai bună, pentru o poziție în partid.
Au observat că politica aduce mai bine. Ăsta e traseul profesional al lui Dîncu, al lui Bolojan,
Cozmin Gușă:
Al lui Ioan Rus, ca să-l amintim și pe cel mai important.
Liviu Alexa:
Ioan Rus, da — căruia i se zicea Ucu al lui Beșa din Urișor.
Bun. Și nu-i nicio problemă, bravo lor pentru ambiție. Dar eu spun că de acolo — adică, când îi vezi, adu-ți aminte, te rog frumos — zici că suntem, practic, în oglindă cu aceste două persoane. Adu-ți aminte de transformarea radicală al lui Emil Boc în momentul în care ajunge la Palatul Victoria. Într-o lună. Și aici nu este vorba despre umflat de cap. Aici sunt de acord cu Cozmin Gușă. A ieșit prostovanul din el.
Am avut un TikTok acum 2–3 zile, mă bucur că românii mi l-au share-uit și că l-au înțeles. Eu totdeauna definesc bunătatea în momentul în care un om se poate lăsa jos față de nevoile unei alte persoane. Se pune mai jos decât interesul propriu.
Unui politician îi confer bunătate în momentul în care văd că pune țara deasupra. O să ziceți că iară vorbesc… păi normal că trebuie să pună țara.
Și o zic: băi, păi normal că trebuie, dar nu se întâmplă. Pune Isărescu țara deasupra? A pus vreodată Băsescu România deasupra? Dar oricine vreți voi — Ponta, care stă cu zeci de milioane de euro pe la Istanbul și joacă golf, sau Ciucă, da? Sau cine vreți voi, mă?
Bă, a pus vreun politician țara deasupra capului său, să o privească pe țara asta ca pe Dumnezeu? Asta considerând că ar fi un om credincios.
Că astăzi Iuliana povestea că îl comemorăm pe Iorga, care a luat gloanțe în piept. A luat gloanțe pentru idealurile sale.
Cum să ne mai atingem de genul ăsta? Cum să mai sperăm la asemenea oameni? Ești nebun la cap? Nu. Nu. Tot ce provine din ideea comuniștilor — că de acolo plecăm — de a duce de la țară minți necolectivizate, în sensul needucate, scuzați-mi expresia, și de a le colectiviza forțat înspre educație formală… Bă, știi cine-s eu? Șeful ASCR. Tu știi cine ești? Cum i-a zis Rus lui Boc: „De astăzi ești șeful pe oraș, sau pe… nu știu, a cantinelor.”
Noi suntem, de astăzi, tovarăși. Și așa au pregătit Revoluția Română, așa au acaparat instituții și așa s-a creat Securistanul de care zice Gușă.
Cozmin Gușă:
Cred că l-am radiografiat suficient pe Ilie Bolojan. E nevoie să fie discutate exact în această linie, treburile, pentru că lumea este pur și simplu contrariată. Nu poate să facă legătura între comportamentul mitocănesc pe care l-au văzut — comportament de nesimțit, asta este caracterizarea — funcția deținută, lipsa de reacție și faptul că nu le pasă, că nu dau socoteală nici acum, la 24 de ore distanță.
În acest caz — și sunt multe alte cazuri flagrante — oamenii ăștia se comportă la fel și lumea nu mai zice nimic.
Liviu Alexa:
Nu discut de faptul că Bolojan a auzit că există cuvântul pantograf și nu știe să-l pronunțe, nici măcar nu știe ce e pantograful. Dar discutăm… adică atunci când iese prostul din tine, îl vezi. Îl vezi pe un om din care iese prostul: un tip care aruncă paltonul pe marginea Merțanului, scuipându-l din priviri pe sepepistul care nu stă acasă cu familia și copiii lui, ci trebuie să-l îngrijească pe președintele României ca pe ochii din cap și să-și pună pieptul în fața eventualelor gloanțe. Asta ne arată cum arată prostul care iese dintr-un președinte.
Cozmin Gușă:
Trecem la subiectul următor. Ca să nu fim așa de ambalați când vorbim despre Ziua Națională a României. Să fie ultimul subiect Ziua Națională a României, ce ne mai rămâne de făcut, de sărbătorit. Aș vrea să vorbim acum, și, sigur, este și o interogare către mine: cu cine n-ar vota sau ar vota Liviu Alexa și Cozmin Gușă — că îmi spun și eu poezia după Liviu imediat — la alegerile din București? Argumente și critici? Adică aveți cuvântul, domnule Alexa.
Liviu Alexa:
Eu nu pot vota cu Drulă. În general, nu pot vota cu nimic ce ține de USR. Lumea îmi știe opiniile politice — nu mi le-am ascuns niciodată. Sunt social-democrat. Consider că mi-am făcut, și ca social-democrat, treaba de critic, pentru că nu există, de la Ponta încoace, om — premier sau lider PSD — pe care să nu-l fi criticat.
Nu pot vota una dintre marionetele lui Coldea, pe domnul Ciucu. Nu pot. Deși este jurnalistă, nu pot să votez pe Anca Alexandrescu, pentru că… sau n-aș vota-o, dacă aș avea buletin de București, pentru că, v-am spus, în opinia mea, ce s-ar întâmpla cu Anca Alexandrescu primar ar fi un întreg reality-show continuu.
Ea nu are, din punct de vedere politic, nicio șansă să coaguleze o majoritate, să implementeze investiții, să facă treabă, poate cum și-ar dori. Nu o acuz de lipsă de intenție sau de altceva. Și oricât ar suna de indezirabil ca partid, PSD… nu știu, habar n-am, pentru unii da, pentru alții nu. Eu, dacă aș avea buletin, aș vota pe Băluță, pentru că eu cred în pragmatism, mai ales în capitala României.
Adică, prieteni, băiatul care a fost votat de două ori, ultimele două dăți — Nicușor Dan — este la Cotroceni. Nici pe asta n-am înțeles-o, dar oamenii care au suferit în primul mandat au rămas tot cu frigul în oase, tot cu apa rece în calorifer și în vană și în budă, și să-l mai voteze o dată? Asta mi se pare incredibil.
Și eu fac un apel, pentru că, măcar la ăștia știi ce vezi. La Băluță știi ce vezi. Nu este cel mai frumos, cu freza nu știu cum, din punctul meu de vedere are o alură prea tinerească, ca îmbrăcăminte. Dar asta mă interesează? Sau mă interesează ce a făcut? Și a făcut o grămadă de lucruri mișto.
Este un tip care știe să negocieze. Mă interesează foarte mult acest aspect, dacă aș fi cetățean român cu buletin de București: un tip care — nu e vorba despre descurcăreală, prieteni — când ajungi primar chiar trebuie să știi să negociezi.
Să negociezi proiecte, să negociezi voturi. Dar nu un tip căruia, peste noapte, ca la Firea, i s-ar năzări să facă 17 companii care, de fapt, să însemne sinecuri.
Băluță nu este nici nesimțit, nici prost. Iar dacă Băluță câștigă, și dacă bucureștenii înțeleg chestia asta — că nu mai merge cu experimente gen Crin Halaicu, Viorel Lis, corupți ca Oprescu — bă, deci, încă o dată, ce să le mai spun eu bucureștenilor? Crede-mă, pe bune!
Tot ce am zis ca nume, toate sunt făcute cu vot de ură. Dacă s-ar trezi la realitate, ar trebui să-i dea ăstuia, lui Băluță, două-trei mandate să se pensioneze de acolo. Și să nu-i mai dea al doilea mandat dacă n-a făcut nimic. Dar eu zic că nu va fi cazul.
Asta e. E analiză. Aș vota, da. E social-democrat, pentru mine contează un om social-democrat cu viziunea asta. Dar lăsați-o jos — aici nu este despre partide. Voi veți pune un administrator.
Apoi, dacă vreți să vină domnul Drulă, administrator — mâncați-aș! — care n-a administrat decât… ultima administrație a domnului Drulă e că și-a pus cumnata într-o funcție de sinecură. Bravo, alegeți-l pe Drulă.
Ciucă, grăsuțul, care nu poate să… cred că nici la prompter nu poate să citească. Ce să zic? Cum cred bucureștenii? Că ei știu mai bine ca și clujenii. Voi, bucureștenii, le știți mai bine. Ați avut pe domnul Crin Halaicu, pe Viorel Lis, felicitări! Domnul Oprescu, ați văzut cam ce știe.
Cozmin Gușă:
De Oprescu ziceau, în campanie — am candidat și eu, de-aia știu foarte bine — „îl votăm pe Sorin Oprescu, că vine cu bisturiul la primărie, că-i doctor.”
Liviu Alexa:
Da, am înțeles.
Cozmin Gușă:
Asta era sloganul, măi! Asta vorbeau bucureștenii despre viitorul primar.
Liviu Alexa:
Mi-a plăcut și-mi place campania lui Băluță. În primul rând, pentru că nu se ascunde de siglă, cum face USR-ul. Și domnul Ciucă — Ciucu scuze, era să zic Ciucă — mi-a adus aminte de faza că a pierdut astăzi PNL procesul și acum au datorii de 150 de milioane la partid. Partidul Național Liberal al antreprenorilor are datorii de 150 de milioane din acest moment.
Băluță are o campanie foarte mișto. Foarte mișto alese și sloganul, și imaginea, adică designul. Nu se pune în evidență, mi-a plăcut și chestia aia cu griul. El nu vrea să… iese în evidență „ce am făcut, prieteni”.
Iar dacă pentru bucureșteni nu contează, dacă voi erați pe cale să o alegeți pe Clotilde Armand — și oricum bucureștenii au ales-o — bă, sunteți ori inconștienți, ori… e o vorbă, dar mai bine n-o zic.
Cozmin Gușă:
Mai bine să n-o zici, da.
Liviu Alexa:
Capitala României… În ultimii doi ani, chiar am vizitat toate capitalele Europei. Se califică în top 3 la boemie și frumusețe. Îi mai lipsește un dram de „ștaif” ca să conteze în turism.
Eu nu înțeleg cum bucureștenii nu pot să vadă asta. Bă, n-ați putea, n-ați dori să aveți și voi apartamente de dat în continuu, pe Airbnb, să faceți bani, să aveți turiști care să vă cumpere lucruri, să vină cu bani aici, cum se întâmplă în Londra, cum se întâmplă în Paris, în Zürich, în Barcelona, în Madrid, în Porto — unde vreți voi, mă? Bucureștiu se califică – este una dintre cele msi frumoase capitale ale Europei, părerea mea. Lăsați Parisul, am înțeles, Londra, ok, Barcelona, este extraordinar de frumos Bucureștiul. Eu îl ador. Și eu sunt ardelean și n-o să scuip niciodată pe Regat și pe București pentru că e țara mea. București e capitala, dați-i un pic de ștaif, bă, bucureștenilor prin votul vostru.
Cozmin Gușă:
Da. Spun și eu într-o frază și după aceea trecem la Ziua Națională a României, că eu m-am tot exprimat. Mie mi-a venit rândul ultimul, cum ar veni. Suntem doi pe tură joia, în rest suntem trei. Acum suntem doi. Joia suntem doi pe tură. M-am păstrat în tura cu tine.
Liviu Alexa:
Dacă vorbesc mai mult.
Cozmin Gușă:
Asta nu înseamnă că nu vorbești bine. De obicei se spune că aia care vorbesc mult nu vorbesc bine. Eu vorbesc doar despre ăștia cu șanse, pentru că în rest candidaturile de tip Eugen Orlando Teodorovici mi se par glume răsuflate.
Este eternul candidat, de fiecare dată. Exact ca un fante. El se potrivește atmosferei de București — că atunci când e loc de ceva, apare și fantele de București și își spune punctul de vedere. De data asta, pe finanțele prietenașului din Voluntari, care are mare grijă de el — știe el de ce, se va vedea la final.
Dar la candidații care contează, în număr de cinci — dacă o punem și pe Ciceală, pentru că a crescut de 10% —Ciceală mi se pare prea mică pentru o funcție de primar general. Nu am nimic împotriva doamnei. Adică faptul că preferă LGBT-ismul nu are legătură cu activitatea de primar.
Dacă ar fi un primar excepțional, poate să fie și LGBT. Nu mă deranjează asta la o femeie. Dar cred că e prea mică pentru proiectele de anvergură din București.
A fost un consilier general în municipiul București — harnic, scandalagiu, cum ar trebui să fie un consilier — dar e mult până la primar general. Deci n-aș vota.
Pe Drulă nu l-aș vota pentru că are o psihologie de tip „copilul tatălui său”. Asta nu e avantajos la niciun bărbat.
Liviu Alexa:
Copilul tatălui său securist.
Cozmin Gușă:
Asta vreau să spun. Să rămâi la 40 de ani cu mentalitate de tip „copilul tatălui meu” este rău oricum.
Dar atunci când tatăl tău este și un mare securist și averea ta este una falsă, obținută de la firma securiștilor lui taică-tu în câteva zeci de zile — din câteva zeci de mii a făcut câteva milioane, înainte să fie numit președinte al USR, ales, mă rog, a fost mai mult numit. Asta ne arată că nici nu-i capabil și că este și șperțar. Cine transformă câteva zeci de mii de euro în câteva milioane și își permite să prezinte public asta înseamnă că are o profundă pornire infracțională. Acceptă orice.
Liviu Alexa:
Îmi cer scuze cu Drulă, ăsta. Nu are niciun fel de realizări pe care să le putem estima. Uite, luăm în comparație inclusiv cu Băluță. Băi, ce-a făcut ăsta? Tu știi ce greu este? Lumea tot comentează. Inclusiv să fii consilier local, dacă ești unul implicat, darămite primar de sector. Băi, e o semi-țară acolo! E o semi-țară pe care tu trebuie să o gestionezi.
Cozmin Gușă:
Nu, nu, nu, ai dreptate.
În ce o privește pe Anca Alexandrescu, pentru că scorul ei a trecut — iau invers — scorul ei a trecut acum peste scorul lui Drulă. Nici nu era greu, mă rog, în condițiile astea, cu Ciceală, care a furat din scorul USR-ului, cu apariția lui Ciucu, Drulă a rămas jos, până la 11–12%, în momentul ăsta, puțin peste Ciceală. Și vreau să mai spun o chestie, în paranteză: băieții, când zic băieții cu ochi albaștri, nu-l lasă să se retragă, pentru că ar merge voturile în proporție de 80% la Ciceală.
Deci nu merg la Ciucu, unde ar vrea ei. Și atunci îl țin pe Drulă în competiție, să nu se retragă. Pentru că Ciceală, cu vreo 8–9% de la Drulă, că toți ar vota-o pe ea, ar ajunge la 20%. Și ce te mai faci? Că trece peste Ciucu și s-ar bate cu Băluță.
Asta am vrut să fac ca paranteză. Revin la Anca Alexandrescu, pe care am tot caracterizat-o.
O cunosc atât de bine. Nu știu dacă aș putea să pun un superlativ în ce mă privește, că o cunosc cel mai bine. Pentru că o cunosc de foarte mult timp, i-am observat toate traseele. A fost mereu în legătură cu oameni care au depins de mine sau cu care eu am lucrat, de pe aceeași poziție sau de pe poziții de coordonare — în cazul lui Năstase, de subordonare, că era șeful meu, eu eram secretar general la partid.
O cunosc bine de la taică-su și din multe alte contexte. Nu are nicio legătură cu vreo funcție de management, Anca Alexandrescu. Nu doar cu asta de primar — cu vreo funcție de management, din păcate. Asta de primar, în București, trebuie să fii un supermanager, mai ales în ceea ce privește armonizarea grupurilor politice sau relația cu comunitățile din București, care sunt de diverse feluri și trebuie să le pui împreună. Anca nu are acest spirit, deci nu e bună deloc de primar.
Pot să am critici, legat de felul în care face jurnalism, nu prea am. E pe acolo. Adică nu văd alții în piață acum să facă jurnalism mai bine sau mai rău decât ea. A trecut vremea jurnaliștilor mari în televiziune, a moderatorilor importanți — nu prea mai sunt. Deci ea e pe acolo. N-am să-i reproșez din punctul ăsta de vedere.
Pe Ciucu, tu ai zis că nu-l votezi pentru că este omul lui Coldea.
Așa este, e omul lui Coldea.
Eu mai adaug un motiv în plus. Omul este coordonat de către acel ipochimen, și-l ascultă orbește, care a făcut PNRR-ul României — băiatul ăla de la USR. El este, de fapt, șeful din umbră. Amândoi sunt emanații Alinei Mungiu — și Ciucu, și băiatul ăsta de la… Ghinea, Cristian Ghinea. Cristian Ghinea este coordonatorul lui, mentorul lui. Sigur, în spate e și Monica Macovei și Alina Mungiu, dar au mai puțină importanță.
Oricine acceptă coordonare din partea unui ca și Cristian Ghinea nu merită votul meu. Și atunci pun eliminare, dar apreciind activitatea lui Băluță, pentru că îl cunosc de mult timp — i-am arătat pe cei pe care nu i-aș vota, și în consecință, l-aș vota.
Și o să-l votez — eu sunt cetățean de București — o să-l votez și eu pe Daniel Băluță. Nu știu dacă va avea succes, pentru că Bucureștiul e cam cum ai zis tu. Ne puteam trezi și cu Clotilde Armand primar general. Ne-am trezit cu Nicușor Dan primar general. A venit Oprescu cu bisturiul la primărie să „rezolve problema”.
Nu știu. Eu, de votat, l-aș vota pe Băluță, și o să-l votez.
Liviu Alexa:
Poate că tura asta bucureștenii vor înțelege. Adică există această ocoșenie a clujenilor de a se încontra cu Bucureștiul. Ocoșenie, să știe și sudiștii — e o încăpățânare.
Dar de-a dracului, ce votează bucureștenii, nu votează clujenii — ca să creadă că sunt mai șmecheri. Și există bucureșteni care își doresc în continuare — sau sper că nu-și mai doresc, sper din inimă — să demonstreze că pot să facă rahatul praf.
Adică înțeleg că vrei schimbare, înțeleg că vii după Firea, înțeleg că nu știu… dar să-l alegi a doua oară pe băiatul Nicușor Dan, care ți-a promis și care n-a făcut nimic? Adică el vine senin în fața oamenilor, în fața presei, în conferință, să zică: „Da, mai vreau al doilea mandat și e adevărat că principalele promisiuni nu mi le-am îndeplinit.” Că nu știu ce, că societatea de transport public — el zbiera și făcea proteste că e prea îndatorată — și sub mandatul lui a ajuns la o mie de miliarde, un miliard de miliarde de datorii. Și după aia subvenționată. Că „voi face ordine”? N-ai făcut, mă. N-ai făcut.
Nimeni nu crede că peste noapte poți să faci minuni în rețeaua de transport sau în rețeaua publică de apă sau ce vrei tu. Bă, dar nimic! Iar bucureștenii, sado-masochișit, l-au mai ales o dată. Bă, bravo!
Cozmin Gușă:
Până la urmă, vorba ta, de condamnat nu e că l-au preferat în 2020 în locul Gabrielei Firea — asta e viața, oamenii mai vin, mai pleacă dacă nu conving. Faptul că l-au reales după patru ani în care n-a făcut nimic, asta este o problemă.
Liviu Alexa:
Să sintetizez viziunea mea despre Băluță sau candidați, dacă vrei. Oamenii nu cred că mă bănuiesc de implicații sau de interese, pentru că nu sunt nici bucureștean, nici nu votez.
Pe tine, ascultă-mă, Cozmine: acum n-ai lumină în casă sau ai inundație în casă — ce te interesează de la instalatorul sau electricianul Băluță? Că îți repară problema, îți repară curentul și îți oprește apa? Sau că e pesedist și îl scoți afară?
Eu așa vreau să o pun, în metafora asta. Adică: domnule, te-am chemat, îmi arde casa, stau în întuneric, îmi curge apa în fund, dar am auzit că ești pesedist și nu te primesc, deși tu poți să-mi repari problema acum. Asta mi se pare de noaptea minții.
Încetați, oameni buni. Aici, după aceea, veți alege — sau alegeți, de fapt — un administrator. Pentru că Băluță nu se mai ocupă de nicio politică. Vă garantez eu, când ajunge primar general. Că n-o să mai poată dormi…
Cozmin Gușă:
Mi-ai provocat un proces rapid de gândire și să știi că eu cred că oamenii ăștia din București nu conștientizează cât de prost o duc, de fapt. Cât de scump este traiul în București, cât de mari sunt problemele pentru o capitală care se respectă și care ar putea să fie frumoasă, cum ai spus tu.
Și atunci pur și simplu gândesc așa, în mod gibonizat, cum am început eu, și zic: „E pesedist. Ăla e pesedist.”
Liviu Alexa:
Dacă clujenii au ocoșenia de a pune orice împotriva capitalei, bucureștenii au încăpățânarea aia de alege „ ba pe-a mă-tii”.
Bă, bă, cu „ba pe-a mă-tii” nu ține de foame și nici de cald. Dacă tot cu „ ba pe a mă-tii” votăm… Am fost în Barcelona de două săptămâni. Mamma mia! Dar ce înseamnă un oraș organizat! Sunt acum într-o capitală, nu contează unde, incredibilă. Să vezi curățenie, respect pentru cetățean, pentru verde, pentru apă, transport public mișto. Las-o bă în pisici! Chestiile astea ale românilor mă scot din sărite. M-ai întrebat de 1 Decembrie?
Cozmin Gușă:
Da, aici am ajuns la ultimul punct de pe ordinea de zi: ce mai sărbătorim de 1 Decembrie?
Liviu Alexa:
Ce ar trebui? Voi ați ales. Voi, țara, nu știu care, că eu n-am ales, Cozmin nu cred că a ales. Ați ales un președinte alcoolist, care nu era credincios — credința lui era whisky-ul. Apoi ați ales un președinte… ce era? Tot timpul te întreb. Nu era reformat.
Cozmin Gușă:
Evanghelist.
Liviu Alexa:
Klaus.
Cozmin Gușă:
Evanghelist.
Liviu Alexa:
Evanghelist. Băi, un președinte ortodox, credincios, putem și noi alege? Înțeleg că Nicușor are o viziune mai legionară asupra ortodoxiei. Bă, nu am o problemă cu asta, dar eu vreau ca Biserica Ortodoxă să fie respectată.
Și știi ce-aș vrea eu să facem cu 1 Decembrie? Eu aș dori din tot sufletul meu să se întâmple chestia asta în capul oamenilor și să sărbătorim 1 Decembrie așa cum sărbătorim Nașterea lui Hristos și Învierea lui. Ca pe o sărbătoare religioasă, pentru că România este o religie.
Așa aș dori să fie 1 Decembrie pentru noi. Ce ni s-a întâmplat în 1 Decembrie este un nou început pentru ortodoxie, dacă vrei. Și așa aș vrea să fie — să ne bucurăm deopotrivă pentru nașterea României, pentru renașterea noastră, să nu uităm că puteam fi în fundul Europei, să nu ne mai înjurăm unii pe alții, că ăla-i moldovean, că ăla-i sudist, că ăla-i ardelean, că ăla-i bănățean — să fim români.
Și nu mă interesează parade, și nu mă interesează tancuri obosite — și așa nu mai avem ce pune pe masă. Felicitări românilor că, în continuare, și cred că această aniversare va fi una dintre cele mai triste, pentru că la cârma armatei române se află cel mai incompetent, mincinos ministru al apărării care a existat vreodată — nici măcar în istoria postdecembristă a României.
Un băiat despre care am aflat astăzi că și-a falsificat CV-ul. Ăsta n-a făcut nici la Atheneum! N-a făcut facultatea. L-au dat în gât ăia, dezacreditații: „Domnule, n-a fost la noi.” Și-a schimbat CV-ul de șapte ori. Ăsta este omul, comandantul armatei române. Ministrul Apărării, scuzați.
Un băiat care a șters bilele de bowling. În altă vreme aveam generali. Aveam oameni educați. Aveam oameni cu șapte doctorate, oameni patrioți. Și acum, un trotinetist mincinos. L-ați înjurat pe Ciolacu că a făcut Universitatea Ecologică — bă, măcar a făcut-o! Ăsta n-a făcut!
Cozmin Gușă:
Două lucruri de detaliu, în final, și după aia vă lăsăm alături de frumoasa dumneavoastră familie, pe care eu chiar o plac foarte mult. Sunteți o familie excepțională.
Liviu Alexa:
Să dea Dumnezeu să rămânem sănătoși.
Cozmin Gușă:
Și foarte funny. Cu voie, cu distracție. Mi-aduc aminte când v-am vizitat acasă împreună cu tânărul patron, ce abia devenise patron — acum vreo cinci ani, cred că. Doamne, și cu cățeii pupăcioasă a ta! Ne-am simțit foarte bine.
Mihaela, soția domnului Alexa, gătește extraordinar. Dar hai să nu deviem, ca să putem să închidem emisiunea.
Două lucruri, Liviu: unul e legat de defilarea armatei și al doilea este legat de fasolea cu ciolan. Și tematizez, ca să-ți solicit să ne spui ce crezi tu că spune asta despre poporul român.
Deci, România… care este o țară în curul gol din punct de vedere militar, din toate punctele de vedere, se încăpățânează să facă defilări în toate orașele. Noi suntem cea mai slabă țară din Europa din punct de vedere militar. Se știe.
Ai noștri sunt mai mulți generali decât soldați — burtoși, ciudați. Am văzut. De ce ne încăpățânăm? De ce se duce lumea ciopor, știind că suntem atât de slabi? Băi, eu înțeleg să mergem la competițiile de înot, ca la o sărbătoare, când sunt cei mai buni din lume. Sau uite la handbal, că a început campionatul mondial de handbal feminin — gata, tată, mergem acolo!
Noi ne ducem să ne chiorâm aici, unde suntem cei mai slabi din Europa — respectiv la defilările militare.
Fasolea cu ciolan a intrat ca ritual de 1 Decembrie. Nu are legătură cu armata, are legătură cu faptul că domnul Adrian Sârbu a înființat ProTV-ul pe 1 decembrie 1995. An de an, sărbătoarea ProTV-ului era mai importantă decât sărbătoarea națională, și se dădea fasole cu ciolan sau fasole cu cârnați.
În timp, ProTV-ul a fost atât de influent încât, acum, sărbătoarea de 1 Decembrie se confundă cu sărbătoarea fasolei cu ciolan.
Și asta te întreb: ce spune asta despre români? Pentru că în toate reclamele pe care le vezi — „haideți la noi la restaurant, haideți la noi în piață” — primarul vă cheamă să vă dea fasole cu ciolan. De 1 Decembrie, în ultimii 10 ani, numai asta s-a întâmplat. Te rog.
Liviu Alexa:
A scris un jurnalist local, Raul Peterlin — eu iubesc presa locală, că sunt parte din ea — din Bistrița, un tip senzațional la vârsta lui, 22 de ani. Un text despre Christmas, zicea la mișto: „Vedeți că 24–25 decembrie nu este sărbătoarea Crăciunului. Vedeți că e sărbătoarea Nașterii Domnului.”
Vedeți că 1 Decembrie nu este defilarea unei armate ponosite — și nu-i jignesc pe soldați, pe generali și pe ofițeri — ponosite ca dotări. Nu este fasolea cu ciolan. Este sărbătoarea țării noastre, România, care are o grămadă de valențe și o grămadă de calități, și foarte multe probleme.
Una dintre problemele României este poporul. Poporul român, prostovan și laș, care acceptă să fie umilit, abuzat, mințit, manipulat și care, pentru un bol… și o să ziceți că sunt mitocan și jignesc — pentru un bol de fasole cu ciolan, mai votează o dată. Îl mai votează pe ăla, pe ăla, pe Ciucă, pe nu știu care, pe Ludovic Orban, pe Nicușor Dan.
România, țara noastră, nu are nevoie de defilări. Are nevoie de altceva: are nevoie de un popor. Țara e faină — păcat că e locuită, așa zicem.
Cozmin Gușă:
E o țară fără popor. Țara are nevoie de un popor.
Liviu Alexa:
Țara asta are nevoie de un popor.
Sunt sub imperiul unui spectacol grandios de operă — La Forza del Destino, unde am participat aseară. Mi-am dorit mult, într-o țară străină. Nu vreau să mă laud cu asta. Cozmin știe — eu îmi strâng bani și vânez reduceri ca să pot ajunge în marile capitale europene.
Să văd un spectacol de operă, nu să-mi iau Ferrari, Lamborghini sau ultimele șosete Balenciaga. Mă duc cu nevastă-mea, cu copilul, să vedem pe marii cântăreți ai lumii, să vedem cum arată cultura occidentală și asiatică. Mă interesează.
Și La Forza del Destino, o operă foarte grea de Giuseppe Verdi — foarte grea, foarte greu de cântat, rar de cântat. Pavarotti nu dorea să o cânte, că zicea că e blestemată — apropo, nu dorea să cânte în ea.
Ne vorbește exact despre ororile războiului, despre oamenii care au murit — sute de milioane în cele două războaie — despre milioanele, zecile de milioane de copii fără părinți.
L-am pus pe fiul meu — de fapt, nu l-am pus, că citește el de la școală, bravo școlii — să citească jurnalul Annei Frank. Băi, la nouă ani, să înțeleagă ce este jurnalul Annei Frank și ce însemnătate are de fapt — mi se pare senzațional.
Dacă vă zice Gușă, nu-l credeți. Dacă vă zice că el luptă pentru patrie, nu-l credeți. Nu veniți. Lăsați. Să vă ducă plozii la moarte, bă! Să vă duceți să-i puneți pe copiii voștri să lupte cu kalașnikoave împotriva rușilor — kalașnikoave din anii ’70 — într-o lume în care noi n-ar mai trebui niciodată să ne dorim să murim ca proștii, puși de alții.
Iar în spectacolul de aseară, deși eu nu suport implicarea ideilor politice sau a celor progresiste, știi ce mi-a plăcut? Mi-a plăcut foarte mult ideea asta. Regizorul, sau cine a fost director artistic, a adus opera lui Verdi, care este clasică, în zona contemporaneității, și făcea un mișto trist, despre, de exemplu, rechinii de la Davos, care, în numele păcii asumate, de fapt, îi pun pe toți să se războiască. Foarte mișto chestia aia.
Cozmin Gușă:
Cu atât mai mișto, având în vedere țara și orașul unde ești
Liviu Alexa:
De-aia zic, nu vreau să dezvolt legături de securitate acum, nu am figuri în cap, dar sunt ziarist de investigații — am rămas șocat. Omul ăla, directorul artistic, a avut curaj, și artiștii de acolo, și opera s-a dus și înspre layerul ăsta, înspre nivelul în care ne reamintește istoria — nu un regizor sau Gușă, că de… nu, 100% ori oamenii au fost îndreptați înspre război, fiind manipulați. Așa ne-am îndreptat cu toții înspre Hitler, în loc să-l pună Europa la punct la timp. După aceea a devenit „interesant” războiul împotriva lui Hitler. Hitler era mult prea pregătit și a ras tot.
Așa s-a întâmplat cu Napoleon, care a fost un alt dictator, un Hitler și mai neomenos, dacă luăm la mentalitate și la cinismul lui. Aseară am văzut niște imagini incredibile transpuse, niște artiști superbi, o soprană incredibilă, dar de fapt ăla era mesajul și a lui Verdi de acum șapte sute de mii de ani.
Vreți război? Vreți moarte? Vreți iadul pe pământ să nu se mai termine? În iad — și zicea Verdi aseară — singurul stăpân pe care îl acceptăm este ura. Să nu vină pe pământ bunătatea, să nu vină pacea, pentru că iadul nu suportă pacea.
Un pământ ca un iad este un pământ în care ura domină. Ia gândiți, goldiștilor, cam ce vremuri trăim acum? Lăsați-l pe Alexa, lăsați-l pe Gușă, doi proști. Fiți voi mai deștepți. Aplaudați războiul. Duceți-vă pruncii în sicrie. Cumpărați-vi-le dinainte.
Cozmin Gușă:
Putem încheia așa, foarte frumos și din punct de vedere, sigur, cultural sau estetic-literar. Trist, în același timp, dar asta-i viața. Îți mulțumesc pentru faptul că ai fost alături de noi, deși ești cu familia plecat acolo.
A fost o emisiune deosebită, pentru care primim felicitări. Eu le transmit celor care ne felicită și mulțumirile tale, și ale mele.
Liviu Alexa:
În fiecare emisiune, eu cu Cozmin ne străduim să dăm tot ce e mai bun. Și cred că fiecare invitat al lui Cozmin la Gold face asta.
Așa că, la 1:30, puneți-vă YouTube-ul și ascultați-ne. Serios. Vorbesc serios. Liviu Man e deștept. Invitații tăi sunt deștepți. Tu ești deștept. Păi, dacă vreți cu deștepții, nu trebuie să ne aprobați, să fiți de acord cu noi. Poate voi sunteți mai deștepți, dar ascultați perspective.
Cozmin Gușă:
Asta a fost emisiunea. O să o găsiți transcrisă și la noi, pe Ziar de Cluj și pe Solid News. Dacă doriți să revedeți.
Să știți că până azi noapte a fost blocat DN1. Dacă ați fi vrut să mergeți la munte, ați avut probleme uriașe — și la plecare, și la întoarcere — pentru că, mergând la București cu acești confrați, bineînțeles că am trebuit să fiu scris tovărășesc și a fost ceva groaznic.
Dar azi-noapte mi-au spus niște prieteni că, după trei zile de chin, DN1 a fost eliberat. N-am reținut bine care a fost problema, de chiar să blochezi DN1, dar acum puteți să circulați dacă vreți să pierdeți timpul stând în trafic.
Dacă nu, sfatul meu e să stați acasă: mai puneți câte un pahar de vin, mâncați niște nuci, vă faceți o mămăligă românească — merge cu slană, fruncă, cum mai ziceți voi aici, prin sud.
Repet, mai stați între voi, mai citiți ceva, vă mai uitați la o piesă de teatru veche — se difuzează mai ales pe la TVR2, acolo unde a ajuns Adriana Săftoiu, din fericire. Nu știu cum o să se descurce, dar e bine că a ajuns.
Eu vă spun la mulți ani de Sfântul Andrei — prima sărbătoare românească, ocrotitorul României, acest sfânt. Mulțumesc pentru urările adresate lui Andrei, fiul meu.
La mulți ani de 1 Decembrie — ați văzut care este părerea noastră. Împărtășesc și eu părerea lui Liviu Alexa despre faptul că nu mai avem ce sărbători și că am ajuns să fim o țară fără popor.
sursă: strictsecret.com
