În emisiunea de joi, pe care o aveți azi și „transcriptată”, adică în format text pentru cei mai clasici dintre voi, care nu au timp să o privească, discutăm despre motivul pentru care „Sistemul” vrea să-l „rezolve” pe Călin Georgescu până la „aniversarea” de un an a anulării alegerilor, despre de ce ne-au așezat rușii în topul țărilor prietenoase cu ei, o poveste interesantă despre Putin — adică ce interesantă, super tare! — și despre atitudinea lui Serge Celibidache, fiul marelui dirijor, care s-a făcut de tot rahatul în fața unei eleve de liceu.
Cozmin Gușă:
Liviu Alexa, care a fost foarte harnic astăzi toată ziua, vă spun că știu, m-am informat. Salut, Liviu, bine ai revenit!
O să vă placă.
 |
Liviu Alexa:
Vă salut cu stimă! Haideți că se întâmplă lucruri, domnul Gușă, azi de șapte minute…
Cozmin Gușă:
Îmi pierd vremea cu fel de fel de editoriale, ce să mai…
Liviu Alexa:
Horațiu, știu, le ascult tot timpul. Eu mă bucur când nimeresc înainte, că sunt foarte faine. Nici eu nu știu când naiba mai ai timp să scrii atâta și să ți le tot pregătești.
Cozmin Gușă:
Tu vorbești, care scrii atâtea pe Substack-ul tău acolo și pe Strict Secret. Domnul Alexa, cât mai costă un calorifer? Cât mai costă un calorifer? Că vrem și noi să ne mai cumpărăm. Nu știm care-i costul caloriferului.
Liviu Alexa:
650 de lei. Scump!
Cozmin Gușă:
Nu știu dacă e mult sau puțin…
Liviu Alexa:
Horatiu Potra a fost sau va fi extrădat în România. Știrea a apărut acum 10 minute. Autoritățile din Dubai au făcut comply-ul. Vă citesc mai multe, că acum a fost dat pe surse totul. Domnul Potra are o problemă cât casa, sau poate nu are o problemă cât casa, din contră, vine să-l dea în gât pe Georgică.
Cozmin Gușă:
A venit News Alert, într-adevăr. Tu știi că noi am vorbit despre aducerea lui Potra în țară la momentul potrivit. Potra la momentul potrivit, iar momentul potrivit este cel de dinainte de 6 decembrie, când se comemorează un an de zile de la moartea democrației.
Liviu Alexa:
Ca și cu băiatul ăla de la FNI, adus înainte de alegeri în 2009, lucrurile se întâmplă exact când trebuie.
Cozmin Gușă:
Plahotniuc în Moldova, nu?
Liviu Alexa:
Da, da, da. Totul se întâmplă exact când trebuie. Domnul Potra, în mod normal, aici vine, va fi adus sub escortă, vine să rezolve sau să închidă cazul Călin Georgescu. Discutam azi dimineață, goldiștilor, cu domnul Cozmin Gușă, că noi avem tot felul de dileme. Suntem ca niște spideri, niște păianjeni cu tentacule și pânze întinse peste tot — în presa convențională, neconvențională, pe site-uri, Telegram-uri — citim ca disperații, pentru că ne interesează să vedem cum arată manipulările. Și spunea Cozmin: Bă, da, aia, eu am pierdut-o, eu recunosc. „Tu ai văzut că ancheta de la Digi24 despre legăturile și susținerea domnului Călin Georgescu, o anchetă foarte ciudată pentru un site ca Digi și foarte interesantă, nu a fost preluată de nimeni prin Românica?”
Și ce să vezi: am căutat și am găsit că ai avut din nou dreptate. Evident.
Cozmin Gușă:
Eu am zis că n-am văzut-o niciunde, tu ai căutat și, de fapt, n-a fost preluată. Am preluat-o noi la Solid News, într-adevăr.
Liviu Alexa:
La Digi e și ciudat, că este unul dintre cele mai preluate site-uri din România. În sensul că propaganda progresistă, sorosistă, tot timpul, dacă ăia fac sau Recorder ceva, un-doi o ventilează.
Și aici discutăm despre o anchetă în care ni se spune că domnul Călin Georgescu a beneficiat de o infrastructură IT foarte specială, foarte cocofleață, cum se spune în Ardeal, cu legături care duc spre Rusia, spre un grup slovac, un grup specializat în tehnologie blockchain, și care practic a pus pe masă tot ce înseamnă expresia de marketing politic a domnului Călin Georgescu. Eu asta vreau să le explic tovarășilor goldiști, prietenilor noștri și celor care nu ne sunt prieteni, dar ne ascultă (Haha) sigur, că stresați de faptul că domnul Călin Georgescu, un bătrânel senil, după părerea mea, are parte de un tratament de hărțuire de aproape un an, că de un an, în mod nejustificat și abuziv, e supus unei hărțuieli mediatice și juridice. Vor să o închidă cumva, să închidă chestia asta, și de-aia a apărut și această dezvăluire, care, dacă stai să o analizezi, Cozmine, este mai tare ca raportul STS–SRI.
Cozmin Gușă:
Da. Deci asta e ancheta anului.
Liviu Alexa:
Și atunci zice Gușă azi dimineață corect: asta nu putea fi decât cu voie de la împărați mai mari, de la servicii mai performante decât avem noi. Și dacă luăm și cu știrea de astăzi, că domnul Potra se întoarce, iată cum putem să ne gândim că cineva dorește să…
Continuarea este pentru abonații plătitori. Dacă 1.200 de români au ales să cumpere cu 6 dolari pe lună — adică, practic, nimic — un abonament la Strict Secret, înseamnă că „se merită”.
În plus, susții și activitatea mea de jurnalist de investigații.
Iar dacă achiți pe un an înainte, primești un pachet cu cărțile mele, pe post de cadou, taxe de transport incluse.
dǎ click si intrǎ in lumea Strict Secret!
… închidă planul anual de arestare a lui Călin Georgescu, așa cum a sugerat Gușă. Scuze!
Cozmin Gușă:
Vreau să stăm puțin, nu mult, pe o discuție de conținut a acestei anchete. Nu vreau să ne dai nume de acolo, dar ție, ca investigator, poate cel mai bun din România, astăzi, ca să nu-I supărăm pe alții, printre cei mai buni investigatori media din România, că asta e adevărat și se susține, cum apreciezi datele pe care le-ai consultat din această anchetă?
Ca localizare, ca precizie, firul logic unde te duce? Și sigur, nu mai vorbim despre faptul că suntem convinși amândoi că nu domnul ăla american-român a semnat ancheta. Asta e o anchetă a instituțiilor de forță, a serviciilor secrete — asta știm amândoi. Trecem peste asta, ca să nu părem conspiraționiști, că lumea știe că noi ne gândim.
Să-mi spui, din punct de vedere al investigatorului Liviu Alexa, cum ți se pare această anchetă despre Călin Georgescu?
Liviu Alexa:
Primul meu semn de întrebare, când am citit-o acum două zile, a fost menționarea, în cadrul atâtor date interesante, a unui nume care pe mine m-a frapat, dar pe care această anchetă îl consideră foarte valid pentru firul investigativ: prezența acestui escroc bătrân, obosit, care se numește Francis Dokonal.
Am mai scris despre el. E un tip care, din punctul meu de vedere, e un escroc conspiraționist de excepție. Dar, tot eu trebuie să vă zic, că în 28 de ani de muncă de investigație, adeseori am dat sau am scris anchete în care, la un moment dat, în firul evenimentelor, se regăseau și personaje ca acest nene, Francisc Dokonal.
Cozmin Gușă:
De la tine am aflat prima dată despre acest Dokonal, în urmă cu vreo 2-3 ani.
Liviu Alexa:
Ți-am spus că povestea la telefon, la un moment dat. Dar omul, indiferent ce se întâmplă, ce părere are Alexa sau Gușă, în această anchetă este cumva validat ca legitim să fie membru sau actor al anchetei jurnalistice, pentru că, în colateral, sunt aduse o grămadă de detalii importante.
E clar că Dokonal ăsta s-a întâlnit cu Călin Georgescu, că s-a întâlnit cu o grămadă din ăștia — Prodănescu, angajatorul lui Peșchir și așa mai departe. Peșchir, ăla cu Bitcoin.
Cozmin Gușă:
Și apare și el în anchetă și, completez eu asta, în anchetă apar niște personaje din Viena care sunt asociați cu tatăl lui Peșchir.
Liviu Alexa:
La asta vreau să mă refer: la discuțiile pe care noi le-am avut de aproape șapte luni de zile despre masonerie, masonismul lui Călin Georgescu. Despre legăturile cu un anumit om de afaceri din Viena, cu Marius Vizer. Despre legăturile cu tot ce înseamnă mediul ăsta, nu vreau să jignesc, sulfuros, care este masoneria din România. Unii se consideră mai regulari decât alții, niște traficanți de influențe fără principii, mulți dintre ei.
Acuma, a treia percepție. Este foarte interesantă ancheta și este foarte curios că apare într-un site ca și Digi24, care de obicei dă servite. Este curios că apare exact în acest moment. Este curios că Bogdan Potra, după ce știam că ba a fost reținut, ba n-a fost reținut în Dubai, ba îl deține cineva, ba nu-l deține. Și uite dintr-o dată….
Cozmin Gușă:
Ba au vrut rușii să-l fure și să-ș ducă la ei și n-au putut. Și uite că nu s-a întâmplat nimic.
Liviu Alexa:
Exact. Este foarte posibil ca și această anchetă să fie un mare și foarte bine împachetat fake news.
Am ajuns într-o situație în care adevărul cu minciuna se împletesc atât de bine în ultimii ani, mai ales datorită AI-ului și, mai ales, datorită apetenței populației, de orice natură — continentală, insulară, europeană sau americană — pentru fake news. Dorința de a fi manipulați a oamenilor este incredibilă.
La un an de zile de la anularea alegerilor — mai sunt foarte puține zile, 22 de zile, da? — noi încă nu știm nimic despre tot ce s-a întâmplat acolo: cine a generat acea stare de fapt, cine a tolerat-o, cine a marșat pe ea, cine a profitat de ea, cine sunt vinovații pentru tot ce s-a întâmplat. Nu știm, suntem în continuare mințiți.
Oricât am încercat, cei care au mai păstrat ambiția de a căuta adevărul — că e Gușă, că e Roșca, că e Alexa, că e nu știu cine — ne-am lovit de zidurile de minciună, trase foarte abil de servicii.
Să vedem! Sosirea lui Potra se poate foarte repede transforma în cea mai proastă noapte pentru tovarășul Călin Georgescu, pentru că Potra poate să aibă și elementele de natură să-l îngroape — adică tranzacții cu bani, momente video înregistrate, chestiuni discutate, care la un moment dat erau puse pe premisa intimității și prieteniei, și la care, am mai zis, să adauge doar două minciuni incredibile, alături de două adevăruri palpabile, și Călin Georgescu e pa, 25 de ani la pârnaie.
Cozmin Gușă:
O ultimă întrebare legat de acest subiect. Mă rog, mie mi-ai răspuns cu vârf și îndesat, dar pentru cei care ne urmăresc, mai vreau să te întreb ceva. Pentru că totuși noi am început această discuție de la o ciudățenie pe care trebuie să o explicăm: o anchetă servită unui UM de presă, unei unități militare de presă, care, după aceea, prin aceleași forțe care au servit aceste date lui UM Digi24, blochează mediatizarea.
Liviu Alexa:
Blochează dispersia lor.
Cozmin Gușă:
Doar o secundă, mai vreau să spun o frază: crezi că securiștii lui Călin Georgescu au intervenit pe parcurs și au încercat să blocheze? Sau s-au lovit de niște rețele străine de securiști, cărora nu le convine să se dea mare notorietate acestui subiect? Asta e foarte important.
Liviu Alexa:
E doar un fler, dar cred că au vrut să planteze ancheta asta ca să existe ca probă circumstanțială în cazul condamnării lui Călin Georgescu. „O dăm, o păstrăm, dar nici să se ducă prea tare, domnul Cozmin. Nici să se ducă prea tare”.
Cozmin Gușă:
Stricăm aranjamentele unor colegi.”
Liviu Alexa:
Este o plasare de probe, dar de data asta nu când intrăm cu percheziții în casă, să strănute un polițist și să găsească dintr-o dată, din mânecă, un plic cu droguri — să zică: „Ce avem noi aici? Un plic cu droguri.” Este o plasare de probe mai neconvențională, care trebuie să rămână limitată, izolată ca și dispersie. Las’ că am dispersat-o noi.
Cozmin Gușă:
Tu vezi și că, spre exemplu mâine, când va fi dus la interogatoriu Horațiu Potra, brusc, în urma a ceea ce va spune Potra, să apară și fragmente din ancheta de la Digi24. Așa cum, în urmă cu patru zile, Digi24.ro spunea nu știu ce și nu știu cum despre Călin Georgescu…
Liviu Alexa:
Nu știu, că nu sunt Mafalda, dar e ceva ce pot să profilez despre Potra: că, având în vedere calitatea lui de mercenar — nu numai profesia, ci și mentalitatea — va face orice și va negocia orice ca să-și scape fundul. Mai ales că are milioane de euro ascunse, în continuare, tone de aur. Inclusiv în Dubai, tovarășul Potra a fost prins cu o cantitate imensă de bani și de aur în momentul în care poliția Emiratelor l-a găbjit.
Te întrebi, în primul rând, Cozmine, dacă a trecut granița, cum dracu’ a trecut cu atâția bani și aur? Dacă n-a trecut granița cu bani și aur în Dubai, cine i-a dus marafeții de îi avea? Sau unde i-a dosit? Am atâtea dileme. Potra va vrea să-și scape fundulețul — pe asta ne putem sigur baza.
Cozmin Gușă:
Va fi un weekend interesant. De-aia am și dorit să discutăm amândoi acest prim subiect. Pe această linie vorbesc: un weekend interesant legat de dosarul Călin Georgescu, prin aducerea lui Potra.
Habar n-aveam azi dimineață. Știam că Potra va fi adus înainte de 1 decembrie, că am mai spus-o și aici, dar nu știam că va fi adus astăzi. S-a nimerit, cum ar veni.
Liviu Alexa:
De ce? Trebuie să se declanșeze totuși niște operațiuni, niște dezvăluiri care să închidă, să comemoreze în mod pozitiv, dacă pot folosi stanțele astea de timp și de verb incongruente — să încununeze în mod pozitiv, să comemoreze mizeria care s-a întâmplat în decembrie anul trecut. Simplu.
Este și foarte posibil altă mitocănie. Altă mitocănie. Ca Potra, ca un infractor ce este, să fi negociat cu statul român un aranjament despre Călin Georgescu, care induce în aceeași discuție că statul român are maniera de interlopeală, are maniera de a se comporta și interlopic.
Poți să știi că m-au tulburat iarăși revenirile lui David Ohanesian? David?
Cozmin Gușă:
Ovidiu Ohaneșian. David Ohanesian era un mare bariton.
Liviu Alexa:
Ovidiu să mă ierți, îi dau un whisky, nu un miel, care a spus recent o chestie foarte interesantă: că Traian Băsescu a amânat eliberarea ostaticilor cu două săptămâni din proprie voință, cu propriul său interes de a face hype și marketing și imagine personală.
Lucruri pe care noi nu le vom ști niciodată — sau le vom ști peste 50 de ani — dar Ohanesian spune asta.
Cozmin Gușă:
Apropo, ca să mai dau doar atât, că o să vină subiectul celălalt la rând. Traian Băsescu, într-un mod aparent neprovocat, a făcut o mare dezvăluire sâmbăta trecută, în emisiunea Soră, cu cea unde a participat la RTV a doua zi Nicușor Dan.
Băsescu s-a dus sâmbătă să-i facă deschidere, a jucat în deschidere, tot cu Simona Gherghe. A doua zi s-a dus Nicușor Dan și Băsescu a zis că e suveranist, iar Nicușor Dan a zis că e suveranist. Dar Băsescu i-a pregătit terenul lui Nicușor Dan referitor la Călin Georgescu în felul următor:
Zice: „Acum hai să vă spun totuși, că mă tot întrebați cine mi l-a adus mie pe Călin Georgescu în 2011. A stat jumătate de oră la mine. Mi-am dat seama că e un fraier, n-am ce face cu el, dar a trebuit să-i fac pe plac omului care m-a rugat să-l primesc, care acum este mort. Nu mai trăiește. Este vorba despre masonul Sorin Frunzăverde.”
Deci Băsescu a devoalat cine i l-a adus pe Călin Georgescu în 2011. Noi știm că Sorin Frunzăverde nu era doar mason, era șeful masonilor din politică. Aveam informația și eu, dar faptul că Băsescu a spus-o înainte de vreme, ajutându-l pe Nicușor Dan să apese mai tare pe Călin Georgescu, inclusiv pe tema masoneriei, cred că e un detaliu semnificativ.
Liviu Alexa:
Frunzăverde e un om căruia Băsescu îi datorează multe.
Cozmin Gușă:
Și Patriarhul Daniel.
Liviu Alexa:
Un om destul de onorabil, ca să ducă cu el în mormânt foarte, foarte multe secrete șmechere despre Traian și despre mulți alții.
Cozmin Gușă:
Așa este. Confirm.
Avem o treabă care este încadrată diferit. Soroșiștii spun: „Dom’ne, e propagandă rusă.” Pro-americanii spun: „Dom’ne, a făcut ceva Trump pentru noi, că ne-a scos din cătarea rușilor.” Pro-rușii și-au deschis șampania și chefuiesc.
De ce? Un ziar rusesc, care e celebru în Rusia, dar nu pot să pronunț, începe cu o sumă de cinci consoane, a publicat o analiză din surse de la Kremlin numită Evaluarea guvernelor inamice, pentru a arăta diferența dintre țările care se opun în mod conștient Rusiei și cele care au fost forțate, împotriva voinței lor, de circumstanțe politice externe.
Marea surpriză este că România e acolo, la țările „obligate”, noi fiind categorisiți de către ruși ca fiind proruși — dar o să spun imediat pentru cei care ne ascultă.
Cea mai inamică țară pentru Rusia este Marea Britanie, cu 75 de puncte. Germania și Franța, pe locul 2, cu 70 de puncte, pentru că oferă asistență financiară Ucrainei. Pe locul 3, Olanda și Estonia, cu 65 de puncte. Pe locul 4 este SUA — atenție, doar pe locul 4 — cu 55 de puncte. Și mai sunt alte țări pe locul 5: Danemarca, Italia, Canada, Lituania, Polonia, Finlanda și Suedia.
Asta e clasamentul țărilor inamice. Și merge clasamentul până la 40 de puncte, până după locul 10. Portugalia și Slovenia se află pe locurile 12–13. Ungaria și Luxemburgul sunt și mai puțin inamice ale Rusiei, dar tot inamice, cu 30 de puncte.
Ei bine, România este considerată, alături de Bulgaria și Austria, cea mai prietenoasă țară cu Rusia, cu Moscova și cu rușii, mai prietenoasă decât Ungaria.
Am făcut o sinteză, Liviu, n-am făcut-o pentru tine, că tu ai citit articolul, dar am făcut-o pentru cei care ne urmăresc. Sursa este de la Kremlin, n-am nicio îndoială, ce avem noi aici, cum se zicea în BD – La munte și la mare.
Liviu Alexa:
Am atâtea de spus despre asta, atât de mult m-am gândit. Prieteni, suntem în direct cu Cozmin Gușă pe Gold FM.
Deci, știi cum e aia? Nici nu pot să zic că nu-i adevărat tot ce zic rușii — și cred că au și dreptate în tot ce fac. Și pot să zic că poate și greșesc un pic. Toate astea le am, dar fii atent cum o să le iau.
Din punctul meu de vedere, dacă s-ar face o analiză sociologică — dar reală, nu una de fațadă — o analiză sociologică deep, cum cred că are deja SRI, am constata, la modul real, că pături enorm de importante, cantitativ, Cozmine, din populație, sunt proruse ca mentalitate în România. Mă refer nu neapărat pe ideea de război. Sau și mai multe, sau în cel mai bun caz, neutre. Neutre, da, față de Rusia.
Cu siguranță, însă, ne încadrăm la chestia aia cu țări „obligate să fim antiruse”, de vreme ce avem asemenea conducători care, din toate pozițiile, râgâie soroșisme și progresisme.
Însă, în mod specific despre România, asta aș vrea să spun: mi-aș dori foarte tare să văd o analiză reală, un sondaj sociologic de percepție — cum făcea Vasile Dîncu mai pe vremuri, Barometrul de opinie, dar real, neplătit de Teszari sau de SRI — și să vedem cum stăm la capitolul ăsta.
Din toate punctele de vedere, consider că suntem o țară natural mai prietenoasă cu Rusia decât Ungaria, pentru că Ungaria este considerată o țară cinică, o țară mercenară în relația cu Rusia, cu America, cu Europa. Are tot timpul ceva de comentat și, când nu mai comentează, e pentru că a primit ceva sau a câștigat ceva. Ăsta e jocul pe care Viktor Orbán a înțeles să-l facă, având în vedere mărimea Ungariei — adică micimea ei.
Cozmin Gușă:
Punem în balanță și ortodoxia românească versus romano-catolicismul?
Liviu Alexa:
Asta vreau să spun. Tu până la urmă cred că ai lansat ideea asta în care cred tot mai mult, ca idee, Vladimir Putin are o mare sensibilitate pentru țările ortodoxe și, în special, pentru România. România este, practic, ca bazin ortodox, cea mai mare țară ortodoxă după Rusia.
La revedere, ce discutăm? Și spuneai tu, când mai aveai tu semnale și prieteni din Kremlin, că Putin consideră că un eventual atac asupra României este imposibil, dar poate deveni posibil dacă se sare calul. Tehnic, niciodată Putin n-ar ataca o țară ortodoxă abuziv și neîntemeiat. Iar dacă discuția asta ne face pe noi putiniști sau proruși, să ne pupe în fund. Discutăm despre ce putem și vrem, iar România este o țară — v-am spus — și dacă am fi sinceri cu noi, din păcate sau din fericire, fiecare să analizeze, o țară xenofobă și o țară cu profunde mentalități, nu știu cât de cantitative, antisemite. Cine nu vede ce se înjură și ce se scrie pe TikTok și pe Facebook înseamnă că este un ignorant.
Adică eu văd acolo aia cu mitul „ospitalierii”. Românii, vă rog să o mai reduceți, că nu suntem cu siguranță ospitalieri. Suntem rasiști — rasiști față de etnia romă, rasiști față de toți migranții.
Acum mi s-au dezabonat, nu-i nimic, că s-au mai reabonat alți zece pentru aia doi, doi abonați la Strict Secret pentru că, vezi Doamne, am instigat la toleranță și integrare.
Bă, eu n-am zis asta în raport cu știrea foarte ciudată și oficială că 10.000 de migranți sunt deja în Cluj, potrivit datelor de la INS. Eu am spus doar atâta pentru tâmpiții care sunt analfabeți auditivi: că dacă nu avem grijă cu acești oameni care vin să muncească la noi cinstit — deocamdată atâta știm despre ei — dacă nu avem grijă să-i integrăm, sau poate să le refuzăm accesul, cum consideră marile capete, o să avem niște bombe sociale în maximum 7–8 ani în România.
Bombe sociale însemnând că o să fie violențe, o să fie un status quo despre ei, însemnând că ăștia o să se organizeze, o să-și facă cartiere, o să-și aleagă un consilier local azi, un primar mâine — și o să pățim ce s-a întâmplat în Paris, ce s-a întâmplat în Londra, în Birmingham, în New York și unde vreți voi. Asta, că asta înseamnă un discurs integrativ. Bă, permiteți-mi să mă doară pe mine în fund de ce credeți voi despre părerile mele, că vă spun că nici pe mine nu mă interesează adeseori părerile cititorilor mei. Eu nu scriu pentru public, să mă căsătoresc cu el.
Cozmin Gușă:
Cifra am reținut-o, ca am vorbit și la Gold FM, 10.000.
Liviu Alexa:
Între timp s-au mai abonat 50, așa că sunt bine. Nu-mi face plăcere să fiu citit de imbecili.
Cozmin Gușă:
Normal. Doar nu suntem politicieni. Numai politicienii militează pentru ca să fie votați de către idioți.
Acum, există și un orgoliu profesional aici.
Liviu Alexa:
Dar, măi, Cozmin Gușă, apropo și de ideea Strict Secret-ului meu de astăzi, când am pus cinci texte despre teme pe care televiziunile nu le vor dezbate azi, nici mâine, nici poimâine — e trist că genul ăsta de topuri nu sunt duse în analiza marilor creiere din mass-media românească.
Cozmin Gușă:
Vreau să ajung la Strict Secret-ul tău. Vreau să dau un detaliu pentru cei care au rămas atârnați la întrebarea mea cu Ortodoxia și la răspunsul tău, că da, e un motiv foarte important.
Liviu Alexa:
Ce e mai important? Nu „foarte important”.
Cozmin Gușă:
Cel mai important, așa l-am și notat în rezumat. Vreau să le dau un detaliu. Putin are niște imagini mari, la Kremlin. Un birou mare care merge așa, pe două aripi ale Kremlionului. Sigfurul care are birou, pe același etaj cu Putin, aproape la fel de mare ca boroul lui Putin, ușa vecină — acum, eu când vă spun „ușa vecină”, să vă închipuiți că e un coridor lung de vreo 80 de metri între ușa lui Putin și ușa vecină, dar este prima ușă lângă biroul lui Putin — este Patriarhul Chiril.
Patriarhul Chiril al Rusiei nu are biroul de lucru la Patriarhia lor. Are biroul de lucru în Palatul Kremlin, lipit de biroul lui Putin, și am făcut o dezvăluire la Dan Diaconescu săptămâna trecută: birourile lor comunică printr-o ușă batantă mascată într-o bibliotecă, exact ca în filme.
Și cine mi-a spus acest lucru? Cine a văzut acest lucru? Este Patriarhul Daniel, Preafericitul României, care, acum șapte ani, vizitând Moscova la un sinod major, a fost invitat de Patriarhul Chiril în Kremlin.
Eu n-am fost în Kremlin, dar Patriarhul Daniel mi-a povestit aceste lucruri. Mi-a spus că l-a invitat acolo și i-a arătat: „Uite, acolo, departe, este biroul președintelui Putin.”
Au intrat în biroul Patriarhului Chiril și, la o masă rotundă, înconjurată de trei fotolii, s-au așezat ca să bea, să zicem, un ceai și să mănânce o dulceață. Patriarhul Chiril l-a întrebat pe Patriarhul Daniel: „Frate Daniel, cineva foarte drag mie ar vrea să se alăture acestei discuții. Să vorbească. Să discutăm.”
„Dar despre cine e vorba?”, l-a întrebat Daniel al nostru. „Despre președintele Vladimir Putin.” — „Ah, e o onoare, cum să nu?”
N-au trecut 30 de secunde și biblioteca aia plină cu cărți s-a dat la o parte, iar din peretele comun al biroului Patriarhului Chiril cu biroul lui Putin și-a făcut apariția Putin, care s-a așezat pe al treilea fotoliu după ce a salutat cuviincios cei doi patriarhi. Au început să discute și au stat aproape o oră la discuții.
Întrebarea către Patriarhul Daniel, al lui Putin a fost: „Preafericirea Ta, ce aș putea să fac eu pentru frații noștri români ortodocși, în calitate de președinte al Rusiei, președinte ortodox?” Nu mai contează ce i-a răspuns Patriarhul Daniel, dar vă confirm 100%: acest lucru nu este din intermediar, nu cred că fac nicio nepolitețe că vorbesc despre asta. Mi-a fost povestit mie, în biroul Patriarhului Daniel — un fel de birou, că mă rog, am și mâncat, am mai și discutat — în urmă cu șapte ani, când s-a întors.
De ce? Eram într-o relație foarte bună cu Patriarhul Daniel. România era în perioada lui Iohannis, era un pic șuie și el nu știa ce să facă și cum să interpreteze acest gest, cum să-l discute cu alți oameni din statul român, pentru că era important să-l discute.
Atunci eu, în calitatea mea de prieten cu Patriarhul Daniel — chiar așa eram, nu e mult spus — m-a rugat să-i interpretez și am făcut asta pentru el. Mă rog, am făcut și altele pentru el. Mi s-a părut important să punctez asta în acest moment, tocmai pentru că ai spus un lucru foarte adevărat și o să-l confirm: ortodoxia este principalul motiv pentru care rușii ne consideră acum țară prietenoasă.
Liviu Alexa:
În afară de faptul că n-am mai auzit povestea asta de la tine — și eu sunt mare amator de genul ăsta de dezvăluiri — dar ție îți vin, cred, dintr-un folder tot așa, ciudat. Ce concluzie trag, foarte rapid, pentru goldiști, că eu pot să-mi fac singur anamneza, e că în Rusia, într-o țară ortodoxă atât de mare, cea mai mare, Patriarhul este partenerul de discuții și de colaborare al politicului, și acolo nu face nimeni pe el, nici în presă, nici pe Facebook, că de ce se mixează politicul cu religia, că de ce nu știu ce și nu știu cum, că dracu’ și lacu’.
Nu știam detaliul ăsta, nu știam că Kiril are biroul în Kremlin — putea să-l aibă la etajul șase. Deci asta e foarte mișto povestea, foarte faină, foarte interesant de analizat.
Să-și aducă aminte românii care se declară și la INS 99% ortodocși, 90%, că de ani de zile au existat președinți care au ignorat pur și simplu existența Preafericitului Daniel pe acest pământ. Unul dintre ei a fost Iohannis.
Unul dintre ei a fost Iohannis. Păi, dacă voi v-ați ales — nici nu știu ce era ăla, era unit, reformat? Scuză-mă, nu mai știu ce era Iohannis.
Cozmin Gușă:
Evanghelist.
Liviu Alexa:
Evanghelist. Dacă voi v-ați ales președinți din ăștia, dacă vă alegeți primari ca Frit și necredincioși bețivani ca Băsescu, asta pățiți. În alte țări există respect pentru chestia asta. Nu mai vreau, chiar mă enervez cu catedrala — și când aud din ăștia cu Catedrala Mântuirii Neamului că nu știu ce, că înnebunesc.
Cozmin Gușă:
Mai bine să nu abordăm subiectul, că sunt în aceeași dispoziție ca tine referitor la acest subiect. Hai să ne faci, te rog, inventarul pe care l-ai realizat pe Strict Secret — nu doar șirul de scandaluri sau dezvăluiri sau subiecte de presă pe care mass-media din România le evită.
Liviu Alexa:
Dilema mea cu Cozmin a fost ziele astea, ieri, azi, dece anumite articole nu se duc mai departe? Dacă vedeți înversunarea cu care oamenii de la Solid News, Gold Fm, iau diverse texte care par din fașă moarte — adică idei, analize, dezvăluiri din presa internațională — o să vă dați seama că avem totuși în cap ceva. Adică ideea noastră ar fi ca voi, goldiștilor, să fiți asamblați cu toate perspectivele realității, nu numai cu ce se dorește din partea propagandei, nu numai cu ce vor progresiștii să vă arate. Și azi am publicat, un text a fost ăsta de pe Digi, pe care cu mare mirare am observat că nu l-a preluat nimeni, deși sunt cei mai citiți, sau citabili, ei sunt corecți, noi suntem incorecți.
Cozmin Gușă:
Stai că mi-ai adus aminte de un lucru, că tu tot timpul îmi declanșezi niște idei. De cinci ani consecutivi, Digi24, nu are traficul cel mai mare, nu are traficul cel mai mare, este cea mai citată sursă în presa românească.
Liviu Alexa:
Corect. Apoi am oublicat un text scris de un blogger, Andrei Cismaru, care e foarte mișto, îl și știu de 20 de ani, și care pornea de la un comentariu pe Facebook în care o mămică, din asta de la Bruxelles, româncă, crescută la Bruxelles, acolo în palatul de cristal cu salarii mari, zicea că se enervează că în București, când se duce, în parcurile din București, e plin de tarabe cu popcorn, acadele, bambilici, și pentru ea e un exercițiu de răbdare pentru că, copila ei vrea să mănânce din toate și ea nu mai are răbdare, I se pare că e hărțuită și că ar trebui să fie o lume fără tarabe și restaurante în parc, și mai bine să stea copiii pe pajiști în parc, probabil ca vitele sau ca oile, să pască iarbă, și că toate astea sunt niște prostii. Și e mișto textrul, vreau să-l citiți. Despre mămicile prăjite la cap care au asemenea abordări, adică, la o școală, nu mai dau nume, 8 din 10 părinți au votat într-o clasă că nu se mănâncă cartofi prăjiți. Bă, băiatule, dacă eu am chef să îi dau copilului meu cartofi prajiți, sau îi place să mănânce…
Cozmin Gușă:
Au votat?
Liviu Alexa:
Au votat ca în meniul care se aduce la școală, pentru care se plătește, să nu existe cartofi prăjiți. Și s-a votat și să fie, dacă se poate, dimineața, un meniu mai vegan — cu chia, cu din-alea. Bă, incredibil!
Bun, dar să citiți textul, că nu vreau să… Al patrulea text se referă la un articol publicat sub semnătura unui tip altminteri serios, Călin Casper, despre operațiunea Citadela — un text foarte lung și elaborat pe care vă invit să-l citiți pe Solid News și pe Strict Secret. L-am mai văzut, cu totul ciudat, și pe Știri pe Surse, dar nu știu cât rămâne acolo, în care acest Călin Casper ne povestește despre o posibilă operațiune care ar fi avut loc recent, în care Citadela, un centru logistic de top al NATO, de unde se conduceau operațiunile ucrainene, situat lângă Odessa, a fost pur și simplu curentat și șters de pe fața pământului, la modul ridiculizant, de către ruși.
Omul ăsta dă tot felul de detalii. Între timp, și primesc feedback de la niște papagali pe Substack, care îmi scriu că nu sunt dovezi concrete, că pare un text de propagandă și conspirație — și eu am replicat ceva de genul: știți când au fost primele două bubuituri la conductele de pe Nord Stream? Vreo șapte zile, în presă, a fost o liniște totală, în presa occidentală, în presa românească.
Când a fost incidentul din Rusia, a fost zi cu teroriștii, când o oră pe BBC era numai regina ca are cancer. Da, da, da — a pus-o pe… o oră, bă, o oră!
Cozmin Gușă:
Au venit cu prințesa Kate Middleton, care are cancer, da.
Liviu Alexa:
Vă spun eu, că-mi aduc aminte perfect, că sunt, ca și Gușă, un elefant — încă nu atât de în vârstă ca și Cozmin Gușă, glumesc, și vă spun că vreo șase-șapte zile presa occidentală n-a zis nimic de Nord Stream. Și când au zis, că e o operațiune suspectă etc., când a apărut pentru prima oară pe Telegram-uri și pe site-uri independente că identitatea sabotorilor este ucraineană, dezvăluirea a fost distrusă, anihilată din fașă, și abia când au dat-o CIA-ul la Washington Post să o publice, abia atunci a devenit normă, abia atunci a devenit informație credibilă.
Cozmin Gușă:
Adică să ni-l reamintim pe octogenarul Seymour Hersh, că a trebuit să-l scoată de la naftalină pe săracul om, ca să vorbească adevărul despre Nord Stream, pentru că el, bătrânul investigator Seymour Hersh — sigur ai zis bine, CIA — că de acolo, orice jurnalist din America care se respectă e legat de un serviciu secret. Că doar așa a fost și Watergate-ul, celebrul scandal. Deep Throat a fost cineva din serviciile secrete. Așa se face presă. Dar astea sunt sursele, asta înseamnă performanță la nivel de jurnalism, în orice caz.
Și vin acum, că tot discutam, cu dezastrul din Ucraina. Era pe lista ta și Financial Times, Liviu.
Liviu Alexa:
Mă ascultă și tiktocarii mei dragi. Astea cu conspirații și „poate nu-i adevărat” — exact morbul, sămânța cea mai perfidă care v-a fost vouă implantată în cap de propagandă și de securistani. De o săptămână jumate, prieteni, două, am publicat dovezi ireputabile ale homosexualității ipocrite a preotului misionar Marcel Boloș, fost ministru de finanțe.
Toată presa este zero tăcută, în afară de Solid News și CanCan. Nimeni n-a preluat, nicio televiziune. Și băiatul este din nou la muncă. Și au început să apară: că poate e prea agresiv limbajul meu, că poate sunt fake-uri, că poate…
Ei, inducându-vă toate stările astea, prieteni, și următorul pas de teme nedezbătute în media națională mare sau curată — că noi suntem niște paria probabil considerați; eu nu mă consider, Cozmin nu se consideră — este ancheta din Financial Times, care ne arată, cu detalii incredibile, că membrii Guvernului și asociați intimi sau prieteni intimi ai domnului Zelenski au furat de au rupt. Au furat, dar au rupt, din Ucraina, din firma Energoatom, de așa manieră că n-a mai putut domnul Zelenski să ascundă rahățelul sub preș. Iar prietenul său de o viață, asociat în multe coțcării, a fost măcar ajutat să-și ia tălpășița înainte de a fi arestat — a trecut granița.
Dar între timp lucrurile s-au spart. Iarăși, dacă nu scria Financial Times, nu credea nici dracu’. Vă și zic ce înseamnă că Financial Times scrie: că nu este nici pentru ei o anchetă uzuală — fiind o publicație economică, ar fi trebuit să fie de resortul Washington Post, New York Times sau Los Angeles Times.
Motivul pentru care îl dă Financial Times, este pentru că acestea sunt informațiile Pentagonului, din punctul meu de vedere. Eu așa le traduc, așa le citesc, și sunt date tocmai pentru a-l fezanda pe Zelenski și a-I arăta, de data asta de la Pentagon citire, că bă, băiatule, tu ai sub fund o bombă mai mare decât aia rusească — propria corupție a ta, probabil a oamenilor tăi — și ați furat tone de bani din miile de miliarde pe care le-a pompat Occidentul.
Și dacă tot mergem mai departe, pe firul logic al evenimentelor, să remarcăm și miștoul interesant pe care Viktor Orbán l-a făcut aseară pe TikTok. Cu oscrisoare, este filmat în timp ce stă la biroul lui de premierla Budapesta și citește o scrisoare, și cineva joacă un pic de teatru, dar nu e chiar teatru, și zice: „Ce faci aici, Viktor, premierul Ungariei. Ce să fac, citesc o scrisoare de la Ursula von der Leyen. Și ce scrie în ea, domnul premier? Nu știu dacă e serioasă sau nu ia la mișto. Ursula von der Leyen ne scrie și nouă, Ungariei, și altor țări, să mai dăm bani în Ucraina, iar lucrul ăsta eu nu îl voi face ca șef al Ungariei, pentru că nu mi se pare normal unui alcoolist să-i dai vodcă”. Ironia fiind senzațională: să-i dai hoțului în continuare miliarde, alcoolistului vodcă și cancerosului la plămâni țigări — asta te face imbecil sau direct interesat să produci o altă traumă.
Cozmin Gușă:
Foarte bine a zis! Și eu aș fi zis la fel. Financial Times, prieteni — pentru că Financial Times, pe hârtie, este deținut de vreo 10 ani de către o mare companie japoneză. Nikkei, nu mai contează.
Dar Financial Times, ediția americană, a făcut aceste dezvăluiri despre Ucraina, despre Zelenski, despre una, despre alta. Și pot să vă spun că Financial Times, ediția europeană, care este controlată de familia Rothschild, a intrat într-un mare scandal în interiorul grupului Financial Times.
Acest ziar este ziarul pe care fiecare călător prin lume — cum a mai pățit și domnul Alexa destul de des în acest an, bravo lui și familiei lui — îl găsește când intră într-un avion internațional. Sutele de milioane de oameni ar avea acces, să fiți convinși că sute de mii, dintre cei importanți, citesc acest Financial Times, în diferitele ediții: ediția asiatică, ediția europeană — care e controlată de Rothschild, cei care îl protejează pe Zelenski — și ediția americană.
Unde, din informațiile pe care le controlez…
Mă scuzați, se mai întâmplă, în ultimele două-trei săptămâni, când nu se poate altceva, să „tragă heblul”. Și acum, dintr-odată, s-a luat curentul — a trebuit să mă conectez pe alte rețele.
Liviu Alexa:
Eu cred că chestiile astea, jur, se întâmplă numai în emisiunile cu mine. Vorbesc serios cu tine: când abordăm niște subiecte… Eu o să-ți fac rost, cadou din partea mea, de un dispozitiv de la Elon Musk. Un echipament de satelit. Vorbesc serios, îți trimit cadou. Uite, iar s-a blocat.
Cozmin Gușă:
Sper că nu ne-am blocat cu totul.
Liviu Alexa:
Da, da, te-ai blocat din nou. Vorbesc serios.
Cozmin Gușă:
Pentru că nu s-a luat curentul o dată — în urmă cu 10 secunde s-a luat a cincea oară consecutiv. Ceea ce, sigur, e ceva important. Eu acum nu mai depind, că m-am cuplat pe altă rețea Wi-Fi, dar aceste fluctuații de curent contează. Sper că stabilizăm.
Rămăsesem la partea cu Financial Times SUA. Sursa articolului de la partea americană este FBI. Am toate datele jurnalistice.
Liviu Alexa:
Eu credeam că Pentagonul, pentru că am mai văzut de acolo mișcări. Foarte bine, tu ești informat și știi.
Vă recomand alt izolat, alt cățel izolat al mass-media pe care nu-l iubește domnul Soros, sau statul paralel, este Dan Diaconu. Publică o analiză despre piața obligațiunilor japoneze și arhitectura financiară mondială — dacă stați să o citiți, vă spun că e scrisă în cuvinte simple și puteți înțelege despre joaca incredibil de criminală pe care niște golani cu gulere albe o fac în toată lumea, cu noi, ca să ne dezechilibreze până la maniera de a amplifica terminarea pacientului, ca să zic așa, lucidă.
E un fel de circuit Ponzi care, deocamdată, pare fără sfârșit. Vreau să citiți detaliile astea. Dan Diaconu de obicei nu scrie prostii — chiar nu scrie prostii, merită citit, să vedeți la ce se referă.
În fine, am scris eu un text scurt, vreau să-l ating, că țin foarte mult — altă temă care n-a fost. Știi cum e? Când nu se mai poate închide un rahat, care e prea evident, mogulii sau jurnaliștii îl expun un pic, latră și-l aruncă.
Și noi nu avem parte în România decât, poate, la Gold FM sau la Dan Diaconescu — dar inițiatorul acestor chestii este tot Gușă. Pentru că tot Cozmin „m-a convins”, „păcălit” și pe mine, și pe alții, să venim să opinăm.
Există doar exercițiul de oglindire, niciodată de analiză, de dezbatere. Și acest exercițiu fundamental, cel mai fundamental, dacă pot zice așa, din mass-media, cea mai profundă manieră editorială de a promova un subiect, a fost distrus în România — și vouă vi se dau numai căcaturi și lături pe gură. Asta e adevărul.
Avem scandalul cu Camelia Voineag și fiica ei — apar videoclipuri în care mama, antrenoare, vorbește într-un mod abominabil cu fiica ei. Fetița plânge, zice că o dor coastele, burta, nu mai vrea să facă încă o rondă, nu mai știu ce.
Și, bineînțeles, iese un circ: „mamă denaturată”, vin alții și zic „bă, dar ce, fără sacrificiu se poate lua medalia de aur?”.
Pe de altă parte… Sunt sub imperiul vizionării filmului Cravata galbenă, cu Sergiu Celibidache — despre viața marelui Sergiu Celibidache. Și urma să zic încă un scandal interesant ce s-a întâmplat cu acest film, în care practic povestea, prieteni, este dominată de Demostene Celibidache, mare prefect al Iașilor, care, cu pompă, spera că plodul lui, Sergiu, la 18 ani, se va duce la Școala Politehnică din București, la facultate, și va deveni premierul României.
Adică imaginase în mod grosolan, un destin așa cum îl voia el, nu cum îl voia copilul. Și Sergiu are puterea să plece la Berlin și să devină un mare dirijor, dar trăiește tot timpul cu acest refuz al părintelui de a-l valida, de a-l aprecia, de a-l susține — și până la moarte trăiește cu această supărare.
El devine un geniu. Adică era un geniu născut, dar se fasonează ca un geniu. Și scriu astăzi un text în care spun niște lucruri — și vă rog să-l vedeți, să-l citiți — pentru că, după părerea mea, chestia asta cu performanța supremă nu se naște decât dacă avem un destin frânt, dacă… cicatricea unui refuz părintesc naște excelență.
Că maestrul adevărat e numai acela care a sângerat în drumul lui spre perfecțiune. Paradoxal, în foarte multe dintre cazurile de genialitate așa și este. Dar nimeni nu știe și nimeni nu are o statistică: pentru un geniu care reușește din necaz și înfrângere, alți 200.000 de oameni pierd definitiv în relația cu viața și genialitatea lor — pentru că devin depresivi, devin singuri, frustrați social sau sexual, se sinucid și nu reușesc în genialitatea lor să confirme.
Pentru că îi împingem pe copiii noștri în continuu. Eu nu zic să-i lăsăm să ne urineze în cap, dar vă spun că există și alte abordări, mult mai interesante și care au aceleași rezultate foarte bune.
Pentru că știți cum e, în România și în lume, cu mizeria asta de mentalitate: copilul are centura neagră la judo — care e o performanță incredibilă. De fapt, cea mai mare performanță este să ai centura neagră. Înseamnă că ai atins un climax, cum zice fostul președinte al Federației de Judo Române, Cozmin Gușă, un climax profesional, tehnic. Nu mai există altul.
Dar nu e bine, pentru că părintele vrea să fii campion mondial, vrea să fii campion european — și, deși ai centura neagră, n-ai reușit. Dacă ești un bun tenisman — „dar de ce n-ai Grand Slam, mare Slam?” — și trăim în această chestie inautentică, care mă seacă.
În fine — și să vedeți de unde iese iarăși scandalul, că acum, sper că observați, se ceartă progresiștii între ei. Te doare capul. Mor de râs.
Eu ți-am povestit în termeni admirativi despre Cravata galbenă. Să mergi, să mergi, să mergi cu nevasta ta, cu copiii etc. E un film emoționant, e bine făcut.
Am citit un interviu mișto despre Serge Celibidache, copilul geniului, care zice: „După 40 de ani, în sfârșit, m-am împăcat cu ideea cine sunt eu.” Bă, și l-am crezut pe Serge, pe cuvânt, l-am crezut. Bravo, bravo, bravo.
E greu, v-am mai zis, prieteni, să stai în umbra unui mare stejar și să poți să dispări. N-a reușit Florin Piersic decât foarte greu, juniorul. Bănică Junior n-a reușit. Oana Pelea n-a reușit. Mulți n-au reușit, care au avut atât de…
Cozmin Gușă:
Despre Andrei Caramitru nu vreau să spun, că nu vreau să-l pun la socoteală.
Liviu Alexa:
Andrei Caramitru nu numai că n-a reușit, dar la el chiar se pune că așchia sare departe de trunchi. La Andrei Caramitru e clar că aia e excepția.
Băi, și are loc marți o chestie incredibilă, fii atent, înnebunești, nu-ți vine să crezi. O copilă — să nu se supere pe mine că îi spun așa — din clasa a 11-a sau a 12-a, nu mai știu, foarte talentată la scris, redactor-șef adjunct al unei reviste culturale de liceeni, scrie o recenzie.
Deci nici măcar Dilema, nici măcar 22 și alte bla-bla-uri, nu Cancan, Gandul, Solid News, cu zeci de mii de oameni și fani, ci o revistă de liceu. Și, la final, fetița își exprimă într-un mod semicritic analiza asupra finalului pe care îl descrie. Domnul Serge — care tocmai spusese într-un interviu, cu eleganță, că a înțeles cine este el, se coboară însă la nivelul la care își pune diverși avocați și influenceri din ăștia, traficanți de influență de nivel zero, ca să o preseze pe fetiță să schimbe finalul articolului.
Voi ați mai auzit așa ceva? Atâta micime caracterială din partea unui om crescut de Sergiu Celibidache, copilul său? Tu să-i zici unei reviste de liceu, unui licean, să-i dai lecția asta proastă de moralitate și să-l cenzurezi din prima fașă a profesiei lui de jurnalist?
Și am scris astăzi, i-am făcut un TikTok — zii vituperant, în care i-am zis la Serge și în franceză și în română, că expresia perfectă pentru el în română este că „a dat o palmă la un rahat”. Exact asta a făcut astăzi.
Ce să vedeți, prieteni, marii lui susținători de acum patru zile — toți progresiștii, soroșiștii, ventilații, mândruții care-l pupau în fund, „bravo, ce film!” — astăzi îl distrug. Și practic îi vor distruge și filmul, și audiența. Pentru că, fiind un film de artă, Cozmine, e clar că nu merge ăla care se duce la filmul Vecina cu Bobonete și cu nu știu care. Se duc cei care știu cine-i Celibidache, cei care ascultă muzică simfonică și sunt interesați de asemenea biografii.
Dar iată că în România se poate întâmpla orice. Și îi transmit un mesaj acelei fete, redactor-șef adjunct, liceeancă: să știi că rău ai făcut că ai acceptat să schimbi totuși finalul. Nu e o problemă. Sper să nu mai faci în viața vieților tale.
Și eu am făcut o greșeală de genul ăsta la 19 ani, chiar la un mare ziar la care lucram, și mi-am jurat, la cât de prost m-am simțit atunci, că nu o să mai fac niciodată — și nici n-am mai făcut.
Cozmin Gușă:
Mă așteptam să știi, că eu l-am studiat puțin pe fiul lui Sergiu Celibidache. Fiind un mare admirator al tatălui, cunosc detalii importante despre viața lui artistică și personală. Sergiu Celibidache a fost o istorie vie — prin felul în care a trăit, prin felul în care a iubit, prin felul în care a cumpărat, prin felul în care a vândut, prin felul în care a consumat. Era un tip total.
Nu degeaba a fost considerat mulți ani la rând cel mai mare dirijor al lumii, pentru că el, de multe ori, a fost considerat mai mare decât Herbert von Karajan, cu care era într-o rivalitate la distanță. Nu mai vorbesc despre alți dirijori mari. Niciodată Zubin Mehta, spre exemplu — un alt uriaș dirijor al lumii — n-a considerat că îl poate egala pe Sergiu Celibidache. Asta o spun din culisele lumii muzicale.
O rog pe Iuliana să ne mai informeze aici, pe intercomunicare, cât de rău mă aud din când în când. Eu am numărat până acum 11 întreruperi de curent în 15 minute. Și am înțeles de ce se face chestia asta: pentru că celulele furnizorului de internet din zonă, care trec imediat pe principiul alimentării prin generator, suferă șocuri în așa fel încât nici telefonia mobilă să nu mai fie validă.
E bine că nu s-a simțit pe live. Eu am vorbit doar despre această șicană. Studiindu-l pe fiul lui Sergiu Celibidache, am ghicit că face parte din această lume hashtag, din această lume a Mândruților, a Andreei Raicu, a Andreei Marin. Din păcate, asta e viața. Noi vorbim, de fapt, despre un film excepțional.
Liviu Alexa:
Taică-su nu i-a zis — a, bunicul-său lui taică-su — să fie prost. Sergiu Celibidache, și în film, îi dă o lecție de viață lui Serge și-i spune: „Fii tu însuți, alege drumul drept pe care îl vrei, nu drumul impus de mine.” Eu cred că Sergiu cel plecat la ceruri nu i-a spus, prin aceste cuvinte, lui Serge, să fie și dobitoc.
Nu cred. Cu toate cutezanțele și aroganțele, Sergiu Celibidache a fost un artist extrem de îngâmfat. Dar era zona aia de îngâmfare pe care o are Zlatan Ibrahimović, de exemplu. Pe care o are și Novak Djokovic, de exemplu.
Adică o îngâmfare a celui care știe ce poate să facă, știe ce poate să livreze lumii, știe cât este de bun. Și, până la urmă, Zlatan a fost unul dintre cei mai șmecheri și tari marcatori. Nole ne convinge și astăzi că este un superjucător. Și Sergiu Celibidache rămâne și el, să știi, un paria al dirijoratului — o să și zic de ce — pentru că tehnic, în topurile… , nu știu ce, la la la, el nu este inclus nici măcar în top 20. Și s-au creat, în lumea soroșistă, și explicații pentru asta: că vezi, Doamne, era omul care făcea din Beethoven, Simfonia a 9-a, în loc de 6 minute 30, cât era uzual, o versiune de 9 minute.
Când lumea știe despre Celibidache, în afară de faptul că ura să fie înregistrat pe CD, vinil sau orice alt suport, că avea maniera lui de a vedea opera, notele, și de a interpreta, de a-i face pe cei din orchestră să cânte în ritmul pe care îl simțea el.
Motiv pentru care, prieteni, domnul Celibidache — Dumnezeu să-l odihnească unde e, că e ca o stea — nu a avut, în fața lui, cred că din 7000 de reprezentanții, cred că poate doar o dată, sau de două ori, a avut nevoie de partituri în față.
Ținea minte zeci de milioane de note — zeci de milioane de note ale tuturor membrilor orchestrei: cum trebuie să cânte trompeta, cum trebuie să cânte oboiul, cum trebuie să cânte vioara 1, vioara 2, contrabasul, violoncelul și așa mai departe.
O minte fantastică. Nici șahiștii n-au minți din astea, vă rog să mă credeți.
Cozmin Gușă:
Mai dau un singur detaliu, pe care îl cunosc în profunzime, din povestirile generalului Iulian Vlad. Generalul Iulian Vlad era în legătură operativă, pe vremuri, și cu Brâncuși, dar și cu Sergiu Celibidache. Printre mulți alții, dar tu despre ăștia doi ai vorbit. Adică ei voiau să vorbească cu serviciile, nu voiau să vorbească cu Ceaușescu, dar voiau să comunice cu șeful Securității, generalul Vlad.
Și așa, că tot am vorbit despre film — în lumea artistică — unul, în lumea sculpturii și a creației de acest tip, celălalt, în lumea muzicală, erau considerați inadecvați.
Erau niște dușmani ai LGBT-ismului. Bărbații ăștia doi iubeau femei. În serie, nu așa. La Brâncuși se știe. Dacă se putea, 20…
Liviu Alexa:
Brâncuși l-a bătut pe unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii, care era în anturajul lui, pentru că, odată, i-a insinuat că ar fi gay.
Cozmin Gușă:
În lumea lor erau mulți gay.
Liviu Alexa:
Și l-a bătut Brâncuși de i-a sunat apa-n cap și nu l-a mai primit.
Cozmin Gușă:
Avea mână grea. Așa e, știu episodul.
Liviu Alexa:
Toată lumea știe că era unul dintre cei mai mari gagicari din Paris.
Cozmin Gușă:
Unul dintre motivele pentru care Sergiu Celibidache n-a fost prizat într-o lume dominată de gay — lumea dirijorilor. Foarte mulți dintre marii dirijori ai lumii sunt gay. Nu vreau să dau nume, am pronunțat mai înainte un nume — un mare gay, șef al comunității din lumea dirijorilor, a muzicienilor. Celibidache nu era.
Și atunci, în noile clasamente, bineînțeles că nu se mai clasifică nicăieri în frunte acolo, dar, repet, el este recunoscut, în meserie, de către meseriași, că a fost uriaș. Nu se știe al câtelea, dar a fost acolo sus.
Liviu, ca să ne îndeplinim promisiunea, pentru că am baleiat foarte multe chestii interesante, mulțumesc tuturor pentru aprecieri, mulțumesc și în numele lui Liviu, pentru că mi s-au mai trimis între timp.
Avem două episoade care îl implică pe Trump. Unul mai puțin serios — cum am zis, episodul „frezaților”: Cristiano Ronaldo s-a întâlnit cu frezatul Donald Trump, și a izbucnit traficul uriaș pe internet, peste tot.
Dom’le, ce eveniment epocal! Eu n-am o părere bună despre Cristiano Ronaldo din punct de vedere al inteligenței, nu al pregătirii sportive. Și cum s-a gândit să acomodeze relaționarea cu Arabia Saudită și trilionul de euro… vorbim totuși de o chestie, de dolari. N-am auzit până acum investiții bloc, din partea unei țări, în altă țară — așa, per ansamblu, da. Un trilion de dolari în altă țară, direct. Sigur, de braț cu Ronaldo.
Și al doilea subiect, ca să știe lumea la ce să se aștepte: faptul că a devenit evident că Trump și Putin nu s-au întâlnit la Budapesta, dar au pus la cale viitorul Ucrainei. Planul lui Trump, pe care l-a trimis lui Zelenski la Kiev, prin Steve Witcoff, este exact planul lui Putin, în care se prevede să nu fie prezente trupe străine pe teritoriul Ucrainei, teritoriile cucerite să revină Rusiei și să se înjumătățească armata Ucrainei.
Astea sunt cele două subiecte pe care aș vrea să le comentez, legate de Donald Trump.
Liviu Alexa:
Vreau să încep cu ultimul. Toate lucrurile astea deja încep să fie contextualizate, colateralizate. Ancheta din Financial Times e una, plecarea omului apropiat de Zelenski peste graniță e alta. Nu s-a întrebat nimeni din presă, măi, Cozmine, din presa asta atât de „deșteaptă”: oare cine l-a preluat pe tovarășul prietenului lui Zelenski? Cine l-a preluat informativ? Unde s-a culcușit? În ce țară?
L-or fi luat israelienii? L-or fi dus americanii să-l ciugulească? Să-l fi împiedicat un avion rusesc și l-au băgat la business class, bine, cu cătușe, să-l aducă un pic acolo? Că și rușii sunt mari colecționari de fugari.
Adică vreți să înțelegeți, prieteni, când există un default din ăsta — că era vorba de Plahotniuc, că era vorba de oricine — se face un fel de concurs. Există un concurs între servicii: cine îl prinde primul.
Unii să ofere lui… uitați, ăsta din Siria, cum îl cheamă?
Cozmin Gușă:
Bashar al-Assad.
Liviu Alexa:
Așa, Bashar al-Assad. Este parcat în Rusia, sub escortă rusească. N-a fost nici ăla foarte cuminte și un pic s-a otrăvit, dar a fost salvat la timp. Și aici, cunoscându-i pe ruși, nu știu ce să cred, pentru că mi-e foarte greu să cred că, sub protecția lor, cineva poate să vină să le otrăvească protejații.
Cred că mustăciosul n-a livrat ce trebuia și ăștia i-au dat să mănânce un pireu mai stricat, după care tot ei l-au salvat și i-au zis: „Data viitoare, când nu mai ești cuminte, o să mănânci și cărnița și o să te îneci.” Nu știu ce-au zis, habar n-am, dar asta e.
Cozmin Gușă:
Liviu, dragă, noi avem o vorbă: jocul greșeală așteaptă.
Liviu Alexa:
Jocul greșeală așteaptă, pentru că… și în cazul lui Boloș, tot asta s-a întâmplat.
Maniera lui Trump de a face ca peste rahatul general să mai adauge un pic de sclipici sau să pună o cireașă este senzațională. Ăsta este tipic american: el este un om de marketing. Și în PR și în marketing există o tehnică ce spune Put the dead cat on the table.
Adică — vă dau un exemplu: eu cu Cozmin Gușă discutăm foarte serios despre Celibidache, despre genialitate, despre relația părinte–copil. Voi plângeți de emoție că suntem deștepți, eu și Cozmin. Și la un moment dat vine Iuliana, care ne ascultă acum, și ne aruncă pe masă, la modul fizic, o pisică moartă, plină de sânge. Ce credeți, prieteni. În mod evident, nici dracu n-o să mai fie atent la Celibidache, la ce zice Gușă sau Alexa, toți o să zică, eu o să continui cu Celibidache și voi o să ziceți, bine, da voi voi n-ați văzut că este o pisică moartă la voi în studio, plină de sânge? Ce-I cu ea?
Deci această disrupție este o tehnică foarte șmecheră, nu tot timpul utilizabilă eficient în PR sau în comunicare, dar când o faci ca lumea, o faci ca lumea.
De la tot ce înseamnă lumea asta stricată, de la greșelile pe care le-a făcut în ultimele două luni, Trump a reparat cumva totul în două ipostaze: aducându-l pe Bin Salman la împărăție cu peșcheșul — și nu un peșcheș oarecare, o mie de miliarde, nu e chiar 3,50 lei. A dat un semnal foarte bun, poate și rușilor, poate și chinezilor, de o alianță strategică cu cineva foarte important în lumea financiară.
Doi — domnul Bin Salman, care a fost confruntat de presa americană acolo, în biroul oval, încă acuzat și bănuit că este gestionarul morții jurnalistului Khashoggi, americanul arab despre care vă aduceți aminte, acum cinci ani, în ambasada Arabiei Saudite din Turcia, a fost efectiv tranșat și scos pe bucăți în saci, aruncat în deșert.
În fine… americanii oricând au dovezile să arate lumii cine e vinovatul, dar, știți cum e în viață, câteodată mai uiți asemenea informații. Domnul Trump l-a dus cu sine și pe noul lui breloc — care e un breloc, se numește CR7 — un breloc extrem de scump, îl poartă la chei. Brelocul ăla a costat un miliard.
Practic, CR7 este parcat acolo pe vecie. Acum resemnează încă un contract pe alt miliard, alegând cașcavalul în fața demnității și visului. Asta îl face, și pentru mine, neplăcut — cum îl face și pentru Gușă — pentru că CR7 nu are caracterul, sportivitatea și frumusețea caracterială a lui Messi. Asta este, iarăși, părerea mea. Ați auzit? Că iarăși mi-au blocat ăștia…
Cozmin Gușă:
Da, noi te-am auzit. La mine sunt probleme.
Liviu Alexa:
La tine sunt probleme iară? Da. Ai înghețat din nou. Mie au încercat să-mi oprească acum TikTok-ul. Și uite, iarăși, eu sunt „prizuit”. Incredibil. Incredibil, prieteni. Ok. Dacă Cozmin este cel care, de data asta, nu eu, este sub asaltul cibernetic, închidem aici și o rog pe Iuliana să pregătească melodia pe care a dorit să o pună.
Ne revedem, prieteni, săptămâna viitoare. Cu Cozmin vă vedeți începând de luni, în fiecare zi — știți povestea: în fiecare zi are alți invitați. Urmează Cargo cu „Nu mai am țigări”. Este Ziua Națională fără Tutun.
Uite ce dor îmi e Iuliana de radio și eu pot să fac — poate mă chemați să țin și eu vreo două emisiuni. Vă pupă Liviu Alexa de la Cluj. Sperăm că n-au năvălit mascații pe Cozmin Gușă să-l mănânce. Acum îți luam locul! Vreau să anunț că, de luni, țin eu toate emisiunile și că ești dat afară! Îți trimit instalația de satelit de la Elon Musk. Vorbesc serios.
Vorbesc foarte serios.
Cozmin Gușă:
Au fost aceste încercări. Am dat mesaj Iulianei să mă sune pe telefon ca să pot să-mi iau la revedere cum se cuvine, că asta a fost o zi cumplită. Bine că ne-am auzit cât de cât.
Iuliana, la rândul ei, poate că e supărată din cauza acestor întreruperi. Am înțeles că nu s-a simțit foarte tare. Tu m-ai suplinit acum la final.
Nu s-a mai putut… Liviu, în calitatea ta de specialist în baschet îți mai cer un singur comentariu pentru că în timp ce noi vorbeam, România a căzut cu Turcia, la baraj, la fotbal.
Liviu Alexa:
În mod normal, la cât de prost a jucat Turcia, dacă aveam echipa din 2007–2008, aș fi zis lejer că îi împachetăm. Dar acum, îți spun sincer, de când am văzut cum joacă echipa Curaçao, care s-a calificat la Campionatul Mondial — o echipă cu populație cât municipiul Vaslui — deci Curaçao s-a calificat!
Și, având în vedere comportamentul absolut jenant al lui Mircea Lucescu, față de presă, față de vârsta sa și echipa de pămpălăi, maneliști, îngâmfați și autosuficienți pe care o avem, nici nu merităm să mergem la niciun mondial.
Nu merităm. Fiți sinceri cu voi, toți cei care iubiți fotbalul, toți cei care iubiți Naționala. Nu merităm să mergem acolo să facem figurație.
Cozmin Gușă:
Cred că sunt și eu de acord cu părerea ta. Nici n-am stat să mă gândesc. Acuma am primit vestea cu Turcia. Nu mai merită să mergem, să facem figurație, să ne entuziasmăm degeaba, să dăm banii pe turism, desigur cei care vreți să vedeți America, eu nu mă mai duc. Liviu nu știu dacă mai ia viză.
Liviu Alexa:
Iar ne ducem cu Drăgușin, cu toți împachetații ăștia, plin de pârțuri, Bârligea, care au citit doar biografia lui Florin Salam sau a lui Guță. Lăsați-mă bă, în pace. Nu-s de acord totdeauna cu duritatea lui Banciu, a buldogului îmbufnat, dar are dreptate. Ăștia toți împachetații să ajungă și la Campionatul mondial, să ne facem de rahat și acolo. Să fie cum vrea Dumnezeu.
sursă: strictsecret.com
