Tocmai am terminat de citit cartea lui Alexandru Racu, Părinți și copii, despre presupusul legionarism al lui Dumitru Stăniloae, despre dosarul de canonizare și despre tot scandalul din jurul canonizărilor recente din BOR.
Cartea e fain scrisă, curge bine și Alex Racu chiar știe să își conducă cititorul până la concluzii care altfel sunt previzibile.
Și da, Stăniloae nu a fost vreun legionar. Așa cum nu a fost nici un nazist de-al lui Antonescu, nu a fost nici vreun comunist, deși limba sa jurnalistică a fost în serviciul tuturor.
Stăniloae a fost un oportunist. Iar publicistica sa de până nu îl mai lasă comuniștii să scrie, asta indică.
Prea loial unuia din cei mai unsuroși ierarhi din istoria BOR, un borgia rămas la stadiul de mitropolit, Nicolae Bălan, a fost în slujba acestuia, ca preot sub ascultare, profesor de teologie la Sibiu și redactor șef la Telegraful român, oficiosul mitropoliei Ardealului.
Însă Racu sugerează o ipoteză și mai credibilă, pe care nu o formulează chiar așa, el fiind un bun ortodox angajat: de fapt oportunismul politic e coloana vertebrală a Bisericilor Ortodoxe.
Racu însă atrage atenția și asupra oportunismelor de nouă generație: de la cei care au încercat să facă din Stăniloae o țintă pentru a da în BOR, cât și pentru cei care folosesc invocarea creștinismului ortodox pentru a proteja fascismele, legionarismele și antisemitismele proprii.
Am mai găsit o chestie interesată: identificarea unei cezuri teologice în opera lui Stăniloae: o carte care, din câteva citate extrase de Racu, pare extraordinară: Iisus Hristos sau restaurarea omului, din 1943.
Astăzi după slujbă m-am dus la librăria arhiepiscopiei Tomisului și, spre norocul meu, am găsit-o.
O altă chestie tare (dar, recunosc, și eu mă gândisem la ea), este că pe teologul Stăniloae îl datorăm totuși comuniștilor.
Comuniștii nu au avut nevoie de serviciile sale de jurnalist între popi și l-au obligat să se dedice lucrurilor cu adevărat importante.
Oricum, Dumitru Stăniloae rămâne un mare teolog. Dar ….sfânt? De ce trebuia să fie băgat și în calendar?
Aurel Badea












Or ști de ce a fost pus în calendar cei care l-au canonizat. Presupun și sper că autorul articolului a citit și Filocaliile traduse de Sf.Cuv. Dumitru Stăniloaie și subsolurilor cărților cu comentariile făcute tot de acesta. Oricum, autorul articolului a reușit cu ocazia asta să se remarce. Să sperăm, de asemenea că știe acele aspecte pozitive deosebite , de creștin, din viața părintelui Stăniloaie. Poate cei ce l-au canonizat le cunosc mai cu de-amanuntul. Eu am “frunzărit” mai serios Scara, ce face parte din Filocalii, și din subsolurilor cu explicații am realizat ce capacitate de teolog avea. Mulți spun că a fost cel mai mare teolog al secolului XX. Nu mi se pare deloc ciudat să fi “ajuns Sfânt în calendar”… Ne mai spunând că Cerul e plin de Sfinți, știuți și mai ales neștiuți. Câți pot “încăpea” în calendar ? Îi doresc și autorului articolului să se sfințească !
“….subsolurile…”
Și DOGMATICA scrisă de părintele Stăniloaie este o lucrare grozavă… L-am ascultat pe părintele Stăniloaie câteva ore într-un interviu acordat domnului Sorin Dumitrescu. IN ACELE VREO TREI ORE, să nu fi fost mai multe, NU A VORBIT PE NIMENI DE RĂU, NU A JUDECAT PE NIMENI, deși S.D l-a ispitit foarte des în interviu. Ce privire blândă, ce CHIP avea părintele Stăniloaie la bătrânețe…! Chiar de sfânt. Dumnezeu să îl odihnească și să îl fericească în Împărăția Sa !
” jurnalist între popi” este o expresie aproape defăimătoare, folosită peiorativ, ușor sau mai mult disprețuitor. Vă prezentați la Judecata părintelui Stăniloaie ca “martor” ? Dumnezeu îl va judeca, precum și pe dumneavoastră. “Popi” “popă”, iar , sună cam rău. PREOȚIA este mare-mare taină ! Orice preot ( “popă” ) neînsemnat e mai mare decât orice președinte și chiar rege ; aflați, dacă nu știați. Să ne abținem, MĂCAR pentru mântuirea noastră, dar și spre a nu-i sminti pe alții, să – i judecăm pe preoți și să vorbim de rău, chiar așa…subtil…cum ați făcut-o. Ce FOLOS ați adus cu acest articol ??? Și eu mă întreb. Cred că NICIUNUL. Mi-e teamă că dimpotrivă. 😔