Scandalurile de corupție bubuie unul după altul în Ucraina devastată de războiul cu Rusia. Ultimul a ajuns chiar în biroul președintelui Volodimir Zelenski. Șeful să de cabinet, Andriy Yermak, a fost nevoit să demisioneze după percheziții ale procurorilor anticorupție (NABU și SABU) sprijiniți de FBI.
În timp ce ucrainenii de rând suferă crâncen privațiunile războiului, o minoritate a prins gustul puterii și a băgat mâna adânc în ajutoarele venite din afara țării.
Corupția care oricum era endemică în Ucraina dinainte de război, a devenit de nesuportat în aceste zile. Atât de mult s-a furat încât partenerii Ucrainei au decis că nu se mai poate. În special americanii au făcut mari presiuni pentru limitarea ei, dar și europenii au admis și au cerut măsuri urgente și concrete.
S-au furat minim 54 miliarde de dolari
În aceste condiții au apărut și cuantificări ale jafului masiv din ajutoarele primite de Ucraina de la parteneri.
Înainte de a reda calcule cu privire la amploarea corupției din Ucraina trebuie menționat totuși că nu la ucraineni s-a inventat furtul banilor din ajutoare. E de menționat doar nebunia din Afganistan și alte zone ale globului fierbinți odinioară.
Și acum iată argumentația lui Steve Hanke, profesor de economie aplicată la Universitatea Johns Hopkins:
”Dacă vă uitați la suma totală de bani care a fost pompată în Ucraina din 2022, aceasta este de aproximativ 360 de miliarde de dolari.
Conform calculelor mele, componenta de corupție a acestei sume va crește cu aproximativ 15-30%. Poate mai aproape de pragul de 30%. Atât a fost ajutorul american furat în Afganistan.
Corupția a fost de doar 30%. Cred că avem cam același lucru și cu Ucraina. Și sunt mulți bani.
Dacă luăm chiar și minimul, adică 15%, atunci hoții au băgat 54 de miliarde în buzunar. Iar dacă este vorba de 30%, atunci sunt 108 miliarde de dolari, respectiv. O plăcere scumpă!”
15-30% din ajutorul total reprezintă corupția
Ulterior a revenit pe contul de X cu o întărire a celor spuse inițial:
Cu respect, despre corupția din Ucraina:
„Suma totală de bani injectată în Ucraina din 2022 este de aproximativ 360 de miliarde de dolari. Estimez că 15-30% din ajutorul total reprezintă corupția. Asta înseamnă că 54-108 miliarde de dolari umplu buzunarele celor corupți.”
Notă: În cel mai recent Indice de Percepție a Corupției (IPC) realizat de Transparency International, Ucraina s-a clasat pe locul 116 din 180 de țări – doar Rusia se clasează mai jos (128) în zona Europa-Asia Centrală.
În Ucraina s-au furat minim 54 miliarde de dolari, dar se vorbește chiar de 108 miliarde de dolari
Zelenski este mai puțin pur decât zăpada
Tema corupției generalizate din Ucraina și a implicarii chiar și pasive de la cel mai înalt nivel de la Kiev a fost abordată în trecut și de un alt profesor american, Doug Bandow, de la Institutul CATO.
” Ucraina este mai liberă decât Rusia, dar nu este deloc un reprezentant al idealului democratic. Chiar și înainte de invazia Moscovei, Freedom House a calificat Ucraina drept doar „parțial liberă”. Evaluarea grupului: „Corupția rămâne endemică, iar inițiativele guvernului de combatere a acesteia au întâmpinat rezistență și au suferit eșecuri.
Atacurile împotriva jurnaliștilor, activiștilor societății civile și membrilor grupurilor minoritare sunt frecvente, iar răspunsurile poliției sunt adesea inadecvate.” Colegul meu de la Institutul Cato, Ted Galen Carpenter, citează „eforturile de a sufoca criticii interni” și alte tendințe autoritare. În 2019, doar nouă procente dintre ucraineni aveau încredere în guvernul lor și 12 procente în alegerile din Ucraina.
Ucraina a trecut printr-o tranziție politică în 2014, nedemocratică, dar lăudată pe scară largă în Occident.
Revoluția de pe Maidan a fost condusă de stradă, nu de vot. Ianukovici, deși corupt, a fost ales în ceea ce a fost considerat pe scară largă niște alegeri libere, dar electoratul era profund divizat, estul fiind legat de Rusia , iar vestul orientat spre Europa și America. El a fost teribil de corupt, dar a urmat președinției dezastruoase a lui Viktor Iușcenko, care a ocupat locul cinci în runda electorală inițială, cu doar 5,5% din voturi. Kievul se afla pe teritoriul opoziției și a atras, în mod natural, demonstranți anti-Ianukovici.
Sondajele de la acea vreme arătau că opoziția era susținută de aproximativ jumătate din populație, în timp ce Ianukovici își păstra nivelurile de sprijin în jurul valorii de 40 împotriva a ceea ce echivala cu o lovitură de stradă împotriva unui lider prost, dar ales în mod valid. Cei din est favorizau, de asemenea, legăturile economice cu Rusia față de cele cu Europa. Patru ani mai târziu, țara rămânea puternic divizată , cei din vestul Ucrainei numind Maidanul o luptă pentru „drepturi și valori europene”, iar cei din est numindu-l „o lovitură de stat orchestrată de Occident”.
Zelenski este mai puțin pur decât zăpada căzută. Înainte de invazia Rusiei, el îl acuza pe fostul președinte și potențial viitor oponent Petro Poroșenko pentru trădare. Această urmărire penală semăna foarte mult cu încarcerarea oponentei sale de neuitat, Iulia Timoșenko, de către Ianukovici. În plus, Freedom House a remarcat:
Zelenski și doi apropiați ai săi au fost implicați în activități financiare offshore în octombrie, odată cu publicarea documentelor Pandora, o serie de documente care dezvăluie activitățile offshore ale liderilor politici și ale altor persoane proeminente din întreaga lume. În acea lună, Proiectul de Raportare a Criminalității Organizate și a Corupției (OCCRP) a raportat că Zelenski a înființat companii offshore înainte de a deveni președinte, dar a continuat să profite de pe urma acestora după preluarea mandatului.
În ciuda acuzațiilor de corupție personală, Zelenski a încercat, se pare, să mintă SUA și NATO în război, susținând că atacul cu rachete ucrainene asupra Poloniei a provenit din Rusia. Dacă Occidentul a putut identifica cu ușurință proveniența și traiectoria rachetei, la fel putea și armata ucraineană.
Fie acesta din urmă l-a mințit pe Zelenski, fie el a mințit Occidentul, care îi susține războiul. În ambele cazuri, ar trebui să fie evident că Washingtonul și Bruxelles-ul nu pot avea încredere în Kiev. Un lider străin care crede că este în interesul său să implice America într-un război nuclear potențial al unei mari puteri nu este un prieten și, sincer, este mai periculos decât Rusia .
Ucraina și aliații săi au mințit în mod constant Moscova. Occidentul a mințit în mod constant Moscova în legătură cu extinderea NATO – în timp ce a indus în eroare Ucraina în legătură cu includerea ei în alianța transatlantică. Poroșenko, predecesorul lui Zelenski, a recunoscut că acordul de la Minsk, susținut de Europa, dintre Kiev și Moscova nu a fost niciodată menit să fie implementat; fostul cancelar german Angela Merkel a făcut recent același lucru . Aliații spun, pe bună dreptate, că nu pot avea încredere în Moscova. Totuși, de ce ar trebui Rusia să ia în serios promisiunile ucrainene sau ale aliaților?
SUA nu ar fi acceptat niciodată un comportament echivalent din partea Rusiei. Imaginați-vă că Moscova ar fi extins Pactul de la Varșovia în America de Sud, ar fi încurajat răsturnarea guvernului pro-american ales în mod corespunzător din Mexic și apoi ar fi invitat noile autorități să se alăture Pactului de la Varșovia.
Isteria de masă de la Washington ar fi fost punctată de cereri pentru un răspuns dur, inclusiv război. Chiar dacă Washingtonul se laudă moral, strangulează activ Cuba și Venezuela din punct de vedere economic pentru a instala guverne mai prietenoase. La urma urmei, acestea se află în sfera de influență a SUA, așa cum a fost stabilită acum două secole de Doctrina Monroe.
Niciunul dintre acești factori nu schimbă faptul că invazia Rusiei este criminală și că SUA ar trebui să ajute Ucraina să-și apere independența. Totuși, atacul ucrainean asupra americanilor pentru că pun SUA pe primul loc oferă o reamintire puternică a faptului că americanii trebuie să-și apere interesele de toate amenințările , inclusiv de prieteni falși precum Kievul.
Altfel, Washingtonul riscă să se vadă manipulat într-un război amar și brutal, care nu este al său. Poate că este timpul ca SUA să-și înființeze propriul Centru pentru Combaterea Dezinformării, axat pe Ucraina .”
Situația actuală și scandalurile recente (noiembrie 2025)
Ucraina a fost recent zguduită de un scandal major de corupție, axat pe o presupusă schemă de delapidare de 100 de milioane de dolari în sectorul energetic, care implică compania nucleară de stat Energoatom.
Printre evoluțiile cheie ale acestui scandal se numără:
Demisii ale unor personalități importante: În noiembrie 2025, ministrul Justiției și ministrul Energiei din Ucraina și-au prezentat demisiile în urma anchetei. În special, Andriy Yermak, puternicul șef de cabinet al președintelui Zelenski , a demisionat după ce agenți anticorupție i-au percheziționat casa.
Investigații în curs: Agențiile anticorupție independente din Ucraina, Biroul Național Anticorupție (NABU) și Procuratura Specializată Anticorupție (SAPO), conduc ancheta, care a implicat mai mulți oficiali de rang înalt și foști asociați de afaceri ai președintelui Zelenski.
Reacția publică și internațională: Scandalul a provocat indignare publică pe scară largă, mai ales că implică bani despre care se presupune că au fost deturnați de la proiecte de infrastructură critică necesare pentru protejarea alimentării cu energie electrică de atacurile rusești. La nivel internațional, combaterea corupției este o cerință esențială pentru aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană și pentru continuarea sprijinului financiar și militar din partea Occidentului.
Context istoric și eforturi anticorupție
Corupția a fost o problemă încă de la independența Ucrainei în 1991, ceea ce a dus la percepția că este una dintre cele mai corupte țări din Europa. Cu toate acestea, Ucraina a făcut progrese constante în abordarea acestei probleme din 2015.
Informații cheie:
-Indicele de percepție a corupției (IPC): În IPC-ul din 2024 al Transparency International, Ucraina a obținut un scor de 35 din 100 de puncte, clasându-se pe locul 105 din 180 de țări. Acest scor reflectă o îmbunătățire constantă în ultimul deceniu, dar indică în continuare o percepție semnificativă a corupției în sectorul public.
-Reforme instituționale: Ucraina a înființat organisme independente precum NABU, SAPO și Înalta Curte Anticorupție pentru a investiga și urmări penal cazurile de corupție la nivel înalt . Existența și activitatea acestor agenții sunt adesea citate de partenerii internaționali ca un semn pozitiv că sistemul ucrainean funcționează și îi trage la răspundere pe oficiali.
-Cerințe de aderare la UE: UE și donatorii internaționali, precum FMI, au făcut din reducerea corupției o condiție cheie pentru continuarea ajutorului și sprijinului financiar.
Cine este Doug Bandow
Doug Bandow este cercetător senior la Institutul Cato, specializat în politică externă și libertăți civile. A lucrat ca asistent special al președintelui Ronald Reagan și redactor al revistei politice Inquiry . Scrie în mod regulat pentru publicații de top precum revista Fortune , National Interest , Wall Street Journal și Washington Times .
Bandow vorbește frecvent la conferințe academice, în campusuri universitare și în fața unor grupuri de afaceri. Bandow a fost comentator regulat la ABC, CBS, NBC, CNN, Fox News și MSNBC. Deține o diplomă de doctor în drept de la Universitatea Stanford.
Cine este Steve Hanke
Biografie: Dr. Steve H. Hanke
Steve H. Hanke este profesor de economie aplicată și fondator și codirector al Institutului pentru Economie Aplicată, Sănătate Globală și Studiul Întreprinderilor de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore.
Dr. Steve Hanke a fost consilier special la Centrul pentru Stabilitate Financiară din New York. Hanke este, de asemenea, redactor colaborator la Central Banking din Londra și colaborator la National Review. În plus, Hanke este membru al Consiliului de Administrație al Societății pentru Măsurare Economică și al Panelului de Experți în Riscul de Țară al Euromoney.
În trecut, Hanke a predat economie la Școala de Mine din Colorado și la Universitatea din California, Berkeley. A fost membru al Consiliului Guvernatorilor de Consilieri Economici din Maryland în perioada 1976–77, economist senior în Consiliul de Consilieri Economici al președintelui Reagan în perioada 1981–82 și consilier senior al Comitetului Economic Comun al Congresului SUA în perioada 1984–88. Hanke a fost consilier de stat atât pentru Republica Lituania în perioada 1994–96, cât și pentru Republica Muntenegru în perioada 1999–2003. De asemenea, a fost consilier al președinților Bulgariei în perioada 1997–2002, al Venezuelei în perioada 1995–96 și al Indoneziei în 1998. A jucat un rol important în stabilirea unor noi regimuri monetare în Argentina, Estonia, Bulgaria, Bosnia-Herțegovina, Ecuador, Lituania și Muntenegru. Hanke a deținut, de asemenea, funcții de conducere în guvernele multor alte țări, inclusiv Albania, Kazahstan, Emiratele Arabe Unite și Iugoslavia.
Hanke a primit diplome de doctor onorific de la Universidad San Francisco de Quito (2003), Universitatea Liberă din Tbilisi (2010), Universitatea Kültür din Istanbul (2012), Academia Bulgară de Științe (2013), Universitatea Liberă din Varna (2015), Universität Liechtenstein (2017) și Academia de recunoaștere economică DA Tsenov8 (2017). bursă pe regimuri de schimb valutar. Este un distins asociat al Societății Economice Internaționale Atlantice, un profesor distins la Universitas Pelita Harapan din Jakarta, Indonezia, profesor asociat (cea mai înaltă onoare acordată experților internaționali de competență recunoscută) la Universidad del Azuay din Cuenca, Ecuador și profesor vizitator la Universidad Peruana de Ciencias Aplicadas (cele mai înalte distincții UPC).
În 1998, a fost numit una dintre cele mai influente 25 de persoane din lume de către revista World Trade Magazine. În 2020, Hanke a fost numit Cavaler al Ordinului Drapelului.
Hanke este un cunoscut comerciant de valute și mărfuri. În prezent, este președinte al Consiliului de Supraveghere al Advanced Metallurgical Group NV din Amsterdam și președinte emerit al Friedberg Mercantile Group Inc. din Toronto. În anii 1990, a fost președinte al Toronto Trust Argentina din Buenos Aires, cel mai performant fond mutual de investiții pentru piețele emergente din lume, în 1995.
Cele mai recente cărți ale lui Hanke sunt Currency Boards: Volumul 1. Teorie și politică (2020), Currency Boards: Volumul 2. Studii asupra unor țări europene selectate (2020), Currency Boards for Developing Countries: A Handbook (2021), Public Debt Sustainability: International Perspectives (2022) și The Hong Kong Linked Rate Mechanism: Monetary Lessons for Economic Development (2022).
sursă: stiripesurse.ro
