Autor: James Howard Kunstler
Despre multe dintre problemele importante pentru viața publică de astăzi, un număr mare de oameni cunosc adevărul, totuși canalele oficiale sunt reticente în a-l recunoaște. – Jeffrey Tucker

Poate vă întrebați, ca și mine, dacă Kamala Harris poate rămâne în cursă până pe 5 noiembrie. Judecând după apariția ei sinistră din „interviul” de săptămâna trecută cu Dana Bash, prăbușită la o masă ponosită din Georgia, cu o cafea în față, sub o iluminare slabă, cu al ei chicot înăbușit, caracteristic, ea avea aspectul ofilit din punct de vedere psihologic. Nu fi surprins dacă, la sfârșitul săptămânii, ea „va lua virusul Covid” și va cere „amânarea” dezbaterii de pe 10 septembrie cu Trump.
Gândiți-vă la realitatea deprimantă a situației sale, mascată recent de motivul exagerat de „bucurie” prezentat de către cei din campanie partidului său: în primul rând, grupul complotist care conduce Casa Albă l-a înlăturat din campanie pe „Joe Biden”, aruncându-l pe scenă ca și cum ar fi o caricatură care plictisește publicul cu trăsăturile sale uzate. Apoi, aceeași bandă a plasat-o pe Kamala în centrul scenei printr-un proces mistic care nu a ținut cont de lipsa ei de pregătire, de nepopularitatea dovedită în timpul alegerilor primare din 2020 și de invizibilitatea sa din cei trei ani și jumătate în care a fost vicepreședinte.
De câteva săptămâni, probabil că i s-a învârtit capul din cauza „beției” pe care i-a dat-o această întorsătură uluitoare de situație. Cine nu ar fi uimit să fie ales pe neașteptate să candideze la președinție? Dar acum, după hype-ul artificial al convenției, frica a pus stăpânire pe ea. Dacă a avut obiceiul de a-și face un autotratament cu chardonnay în anii ei dureroși ca vicepreședinte, imaginează-ți presiunea pe care o va avea în călătoriile cu autobuzul de campanie.
Are multe motive să se teamă. În lumina reflectoarelor, nu este prea iute la minte și știe asta. Când încearcă să se exprime direct, emite doar cu tautologii de râs. Ea nu știe multe despre lume, nici măcar simplă geografie, cu atât mai puțin cunoaște jocul complex al intereselor naționale. Noțiunile sale economice sunt praf. Dacă ar fi expusă în mod regulat, pusă față în față chiar și cu jurnaliști prietenoși, s-ar face de râs într-un mare fel și și-ar face de râs și partidul. Și, la urma urmei, există palmaresul ei, inclusiv sute de videoclipuri pe internet, care arată clar politicile nebunești pe care le susține și de care acum trebuie să pretindă că se disociază.
În spatele ei se află nu numai un bloc de forțe obscure și figuri sinistre ale serviciilor de informații americane, ci și un bloc internațional compus din grupuri malițioase din interiorul și din întreaga societate occidentală, care lucrează în mod clar la colapsul acesteia – eurocrații care distrug agricultura și industria, dar și economiile propriilor țări, în timp ce își aruncă în pușcărie oponenții pentru delicte de opinie; membri ai Forumului Global pentru Mediu care promovează agenda nebună de combatere a schimbărilor climatice și a invaziilor migranților; bancherii care caută să sechestreze „bunurile” (proprietate, active, portofolii de investiții) a unui miliard de cetățeni obișnuiți atunci când schema de obligațiuni Ponzi explodează, așa cum trebuie; OMS, condusă de Bill Gates, care încearcă să injecteze vaccinuri periculoase în toată lumea pentru a reduce drastic și rapid populația; legiunile de ONG-uri Soros care lucrează pentru a submina interesul public aici, acolo și pretutindeni; războinicii NATO, care încearcă prin toate mijloacele să declanșeze al treilea război mondial. … Kamala Harris înțelege cu siguranță – dacă înțelege ceva – că a devenit pionul lor și este la mila lor (iar ei nu au milă).
Ar trebui să se teamă mai ales de „sistemul american”. Această combinație de oficiali de top din CIA, Departamentul Apărării, FBI, Departamentul pentru Securitate Internă, Departamentul de Stat și Dumnezeu știe câte agenții mai puțin cunoscute și spații „negre”, care știu că sunt în mare pericol dacă Trump este ales (în ciuda tuturor eforturilor lor de a sabota și frauda alegerile). După toate capcanele pe care le-au întins, inclusiv până la tentativa de asasinat, poți fi sigur că Trump va lua măsuri împotriva acestor complotiști, pentru că au comis crime reale și grave. Le este frică acum. Cu toată puterea pe care par să o dețină, nimic până acum – nici legi, nici gloanțe – nu a oprit marșul necruțător al lui Trump către Biroul Oval, unde ar putea reuși în cele din urmă să transforme Statele Unite într-o republică funcțională din nou.
Biata Kamala Harris este instrumentul total inadecvat al sistemului, care speră că poate evita această soartă. Dacă ea continuă să aibă performanțe slabe, sistemul nu va ezita să încerce să scape de ea. Aceasta poate fi ultima lui șansă de a opri alegerile. Națiunea nu s-a trezit niciodată în situația dificilă de a-l vedea pe candidatul din capul listei demisionând sau murind în finalul unei campanii electorale. Constituția nu conține nicio dispoziție pe această temă, întrucât nu conține nicio prevedere referitoare la partidele politice ca atare. Ar fi un fel de improvizație.
Și atunci, bineînțeles, America va rămâne blocată cu ineptul și incapabilul „Joe Biden” ca șef al guvernului, cel puțin până când se va găsi o altă soluție. Poate că această soluție ar fi doar etapa finală a loviturii de stat care a fost în desfășurare, de fapt, din 2016, când John Brennan, Barack Obama și James Comey au încercat să-l înlăture pe Trump cu RussiaGate. S-ar putea forma un fel de „comisie interimară” care să „rezolve” problema alegerilor anulate. Ei vor căuta pe cineva cu „capacitate dovedită” de a servi ca președinte interimar – poate, cineva care a mai servit ca președinte; poate chiar Obama. Poftim, gata! Dacă va fi numit mai degrabă decât ales, nu va încălca cel de-al 22-lea amendament. Acum încearcă să te gândești la cât de speriată trebuie să se simtă Kamala Harris.
sursă: lesakerfrancophone.fr
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza











