Alegerile de ieri din regiunea separatistă din stânga Nistrului, controlată de Federatia Rusă, sunt o nouă provocare și o sfidare la adresa întregii comunități internaționale, susține europarlamentarul Eugen Tomac.
În curând se împlinesc 30 de ani de la declanșarea conflictului militar pe teritoriul R. Moldova, când, cu sprijinul armatei Federației Ruse, separatiștii transnistreni s-au opus preluării controlului de către administrația de la Chișinău.
Originile conflictului sunt puțin cunoscute, dar Moscova a cultivat o politică ostila față de Chișinău încă din perioada sovietică, când și-a concentrat bazele militare în aceasta regiune, la fel și o bună parte din industrie. Din punct de vedere energetic, R. Moldova depinde și astăzi exclusiv de centrală de la Cuciurgan, în prezent controlată de gigantul rus RAO EES. Practic, chiar si indirect, timp de 30 de ani R. Moldova a cumpărat energie de la Tiraspol, fiind pusă în situația de a finanța un regim ilegal.
Dincolo de aceste aspecte, totdeauna a fost cât se poate de clar că Rusia nu a dorit niciodată să soluționeze conflictul transnistrean, deși și-a asumat în 1999 că își va retrage armata de pe teritoriul R. Moldova.
De ce este important pentru noi acest conflict? În primul rând că atât timp cât nu se va rezolva conflictul transnistrean, agenda europeană a R. Moldova va bate pasul pe loc, pentru că oricând vor avansa orice tip de negocieri politice pe dosarul integrării europene, în stânga Nistrului populația majoritar pro-rusă se va opune și va agita, cu sprijinul Rusiei, situația în regiune.
De asemenea, în aceasta regiune avem o populație românească care în toată aceasta perioadă a fost supusă unor umilințe incredibile, pe care aproape nimeni nu a vrut să le observe. Aici însă vreau să felicit echipa de juriști excepționali de la Promo-Lex care a fost alături de dascălii din școlile românești din stânga Nistrului și i-au susținut, câstigând mai multe procese la CEDO împotriva Federației Ruse.
Totuși, in regiunea transnistreană, conform ultimului recensământ, 32% din populație vorbește limba română, 30% sunt ruși și 29% ucraineni, acesta a fost realizat în urma cu 15 ani de administrația separatistă.
Plecând de la această realitate, avem obligația să acționăm continuu pentru a-i susține pe profesorii care predau în limba română, înfruntând un regim creat și controlat în totalitate de către Moscova.
Pe acest fundal tensionat, negocierile în formatul 5+2, sunt complet ineficiente și nu au înregistrat niciun progres, în condițiile în care părți ale negocierii sunt R. Moldova și regimul transnistrean, Ucraina, Rusia și OSCE. Au statut de observatori Uniunea Europeană și Statele Unite. România, din nefericire, s-a retras la începutul anilor ‘90 de la negocieri și se dovedește că a fost o decizie proastă, pentru că astăzi am fi avut un cuvânt greu de spus în susținerea Chișinăului.
Deși în urmă cu trei luni, de la tribuna ONU, Maia Sandu cerea din nou retragerea trupelor rusești de pe teritoriul R. Moldova, la est de Nistru ieri au avut loc alegeri prezidențiale, unde actualul lider separatist, Vadim Krasnoselskii, a fost reales, pentru liniștea Rusiei.
În urma cu două luni, Tiraspolul revenea în atenția opiniei publice occidentale prin meciul Seriff – Real Madrid, când a învins legendara echipa spaniolă. Despre alegerile ilegale din această regiune aproape nimeni nu vorbește nimic azi, deși ultimele amenințări venite din partea Rusiei sunt pe buzele tuturor.
sursă: stiripesurse.ro
