Pe site-ul Evadare.ro, apare un articol care dezvăluie și descrie dezastrul societal și militar din Marea Britanie, țară care emite mai nou pretenția de a conduce militar Europa. Redăm fragmente din articol:
Marea Britanie are mai puțini soldați decât migranți intrați ilegal pe teritoriul său, fie cu bărcile peste Canalul Mânecii, fie agățați de tiruri prin Eurotunel. Pe cei care au venit legal, cu avionul, prin diverse scheme de întregire a familiei, ca studenți sau prin acorduri internaționale, nu îi mai numărăm, pentru că sunt de ordinul milioanelor. Țara are 103 mii de soldați sub arme și 155.000 de persoane consemnate ca pătrunse fraudulos, care își așteaptă rezolvarea dosarului. (Proces care se încheie cu aprobarea șederii, de cele mai multe ori.)
Majoritatea celor care forțează granița sunt bărbați tineri, de vârsta încorporării, care nu fug de niciun pericol iminent, pentru că o fac venind din Franța, o țară relativ pașnică, în care nu e vreo foamete, unde există deja milioane de musulmani și africani adăpostiți regulamentar. Dar ajutoarele sociale și facilitățile sunt mult mai generoase în Regatul Unit.
Zilele trecute scriam despre multiplele absurdități ale narațiunii oficiale, despre respingerea tratativelor de pace în Ucraina, pentru care se pregătește o coaliție armată, care să mențină pacea. Pe care MAE rus o consideră o formă de înarmare a Ucrainei, nerecunoscându-i un astfel de statut de observator înarmat. Între bizarerii, era și că în fruntea oștii UE s-a plasat o țară ieșită din UE, cunoscută drept cel mai loial aliat american de pe bătrânul continent. Nu doar un cap de pod al celor cu care se presupune că am intrat într-un război rece, dar și între cele mai îndepărtate, deci mai ferite de amenințarea rusă.
Ne privește în mod direct, fie și dacă luăm de bună povestea pe care o susține președintele interimar Ilie Bolojan, cum vom sta noi la umbră, asigurând doar tranzitul glorioaselor armate ale Europei către Ucraina, fără să trimitem nimic din ce trimit ei. Iar respectivele trupe, vor trece prin România în Ucraina, pentru că e cea mai apropiată de linia fierbinte de contact, dar fără să se ducă în regiunile disputate. Nu, intră doar să stea dincolo de graniță, în Ucraina, la adăpost, în regiunile pașnice, care ar fi fost mult mai apropiate de alte țări vecine. Citat:
„România nu va trimite, și-a anunțat această chestiune cât se poate de clar, niciun militar român în Ucraina. Dar, într-o situație ipotetică în care se ajunge la un acord de pace, s-a discutat despre posibilitatea unui plan, a unei analize, privind de forțele care ar putea să asigure o astfel de garanție. Aceste forțe nu ar ajunge sub nicio formă în zona liniei de front, ar putea fi localizate sau pe Flancul de Est, sau la o distanță mare de front pe teritoriul Ucrainei.
Și oricum, tranzitarea acestor forțe nu se va putea face decât și prin România, cel puțin cele prin zona de sud. Din acest punct de vedere vom participa ca țară de tranzit, de hub, la aceste discuții, în așa fel încât Statul Major să știe la care ar putea fi aceste planuri, pentru că, dacă se ajunge într-o astfel de ipoteză, să putem fi pregătiți cu partea de infrastructură logistică.” (Ilie Bolojan)
Deci, dacă nu luptăm și doar ne uităm la alții, cum străbat tot continentul ca să se dea mai aproape de război, după ce ne tranzitează, tot ne interesează, nu? Dar mai avem un motiv să privim mai atent la modelul englez: pentru că e un experiment sociologic, pe care îl urmăm doar cu un decalaj de câteva decenii, poate ani.
drama lor e și a noastră
În condițiile unui „război pentru pace”, în care cenzura e impusă în numele libertății, să facem o precizare importantă. Cei care se opun invaziei sunt amendați sau arestați invocându-se legi de combatere a urii sau xenofobiei. Dar, străin fiind de Anglia sau de alte țări europene, supuse unei agresiuni metodice, dizolvante, nu poți dovedi decât iubire de străini atunci când deplângi ocupația lentă a țărilor respective.
Distrugerea civilizației unice a europenilor și a specificului național din fiecare țară în parte, e o catastrofă, care mă mișcă nu doar pentru că și România este inclusă în același malaxor. M-ar sensibiliza și dacă ar fi un fenomen izolat de noi, ceva ce s-ar petrece la capătul continentului, așa cum pe mulți i-a sensibilizat călcarea granițelor Ucrainei.
Mă dezamăgește indiferența unora care se consideră naționaliști, care chiar primesc cu satisfacție veștile despre prăbușirea Vestului, ca pe o pedeapsă meritată pentru trecutul colonial. Sunt mesaje abil strecurate și încurajate de propaganda oficială, pentru fiecare țară în pace.
Popoarelor sărace, care n-au avut colonii, chiar au fost cucerite și exploatate de alții, li se spune că e o compensație justă pentru propria lor emigrație. Popoarelor bogate, li se spun două lucruri contradictorii simultan: că invazia e o compensație pentru cotropirea altor continente, o datorie de a-i ajuta pe cei săraci primindu-i, dar și o binecuvântare, prin beneficiile pe care urmează să le aducă tinerii africani, arabi și indieni unor țări îmbătrânite.
Citiți articolul integral pe Evadare.ro!
sursă: evadare.ro
