EXCLUSIV. Scandal uriaș la Ministerul Apărării!

EXCLUSIV. Scandal uriaș la Ministerul Apărării! Acuzații grave ale ministrului Moșteanu contra DGIA, propriul serviciu secret al Ministerului. Cauza să fie viitoarele achiziții prin miliardele din SAFE?! 

În plin context geopolitic tensionat și cu România beneficiară a uneia dintre cele mai mari alocări de fonduri europene pentru apărare prin programul SAFE, Ministerul Apărării a intrat într-un scandal care amenință să compromită atât credibilitatea Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), cât și poziția țării noastre în NATO și Uniunea Europeană. Ministrul Apărării a lansat în spațiul public, printr-o serie de declarații repetate în diverse posturi media, acuzații grave: DGIA ar fi fost „complice” sau „incompetentă” în raport cu activitățile lui Horațiu Potra, fost militar implicat în constituirea unei structuri private cu caracter paramilitar.

Afirmațiile, rostite cu o ușurință surprinzătoare, nu au fost urmate de prezentarea unor dovezi și nici de sesizarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), instituția constituțională abilitată să gestioneze asemenea probleme de securitate națională. În schimb, ele au alimentat suspiciuni, au slăbit moralul militarilor și au aruncat umbre de îndoială asupra unei structuri-cheie a sistemului de apărare românesc.

Declarații fără probe, dar cu impact devastator

Pe 9 și 10 septembrie 2025, ministrul Apărării a declarat în mai multe interviuri și intervenții media că „nu e posibil ca Horațiu Potra să aibă un arsenal și milioane de euro cash fără ca serviciile de informații militare să știe”. În alte apariții, a vorbit despre „complicitate” și despre „acoperirea pe care Potra ar fi avut-o din partea unei părți a statului român”, promițând concedieri pentru cei „care au știut sau au fost implicați”.

Dincolo de tonul categoric, remarcabil este faptul că ministrul nu a oferit niciun document, nicio probă, nicio dovadă. În loc să sesizeze CSAT, unde asemenea suspiciuni trebuie analizate instituțional, a preferat să își construiască narativul prin canalele media, cu un impact direct asupra opiniei publice.

Ce spune legea și care sunt atribuțiile DGIA

DGIA este o structură militară specializată, cu atribuții clare reglementate prin Legea 346/2006 și alte acte normative. Competențele sale se referă la:

• obținerea și prelucrarea informațiilor din domeniul militar;

• contrainformații pentru personalul MApN;

• protecția informațiilor clasificate și contracararea riscurilor militare.

DGIA nu are atribuții de a monitoriza civili, de a controla arme deținute ilegal de persoane fizice sau de a verifica proveniența sumelor de bani ale unor particulari. Aceste responsabilități revin altor instituții – MAI, DIICOT, ANAF, parchete.

Prin urmare, teza ministrului – că DGIA ar fi trebuit să „știe” de arsenalul și banii lui Potra – este lipsită de temei juridic și denotă fie necunoașterea cadrului legal, fie o intenție politică mascată.

Care este miza reală: miliardele din SAFE

Scandalul izbucnește exact în momentul în care România se pregătește să utilizeze aproape 16,7 miliarde de euro prin programul european SAFE – a doua alocare ca mărime după Polonia. SAFE este un mecanism prin care Uniunea Europeană sprijină, prin împrumuturi avantajoase, achizițiile comune de apărare.

Regulile SAFE sunt stricte:

• achiziții în cooperare între state membre;

• minimum 65% conținut european;

• priorități clare – apărare antiaeriană și antirachetă, muniții, drone, sisteme C2/ISR;

• audit și control european.

SAFE nu este un buget la discreția unui ministru sau a unui partid. Orice încercare de a direcționa discreționar fondurile riscă să ducă la suspendarea finanțării. Tocmai de aceea, suspiciunea că prin compromiterea DGIA se pregătește o „decapitare” pentru a aduce oameni obedienți care să faciliteze achizițiile către firme indicate politic devine o explicație plauzibilă.

Riscuri pentru România

1. Instituționale

Declarațiile ministrului decredibilizează DGIA în fața opiniei publice, slăbind autoritatea unei structuri esențiale. Militarilor le este transmis indirect că nu au sprijin instituțional, ceea ce afectează moralul și eficiența.

2. Strategice (NATO și UE)

DGIA este o structură foarte apreciată în teatrele NATO, recunoscută pentru profesionalism și informații de înaltă calitate. Compromiterea ei prin acuzații publice false:

• reduce încrederea aliaților;

• limitează schimbul de intelligence;

• riscă izolarea României în rețeaua de informații a NATO;

• slăbește poziția țării noastre pe flancul estic, într-un moment de tensiuni majore.

3. Financiare și industriale

România poate pierde miliardele din SAFE, iar industria de apărare poate fi capturată politic. În loc de competiție și parteneriate europene, ar putea apărea contracte direcționate discreționar.

4. De securitate națională

Atacurile asupra DGIA deschid vulnerabilități pe care actori ostili – Rusia, China sau grupări teroriste – le pot exploata. Înlocuirea personalului pe criterii politice crește riscul de infiltrare și de scurgere de informații clasificate.

5. Politico-diplomatice

Partenerii NATO și UE pot solicita explicații oficiale, percepând România ca un stat cu instituții militare compromise. Credibilitatea țării în negocieri internaționale scade dramatic.

Obligația constituțională a ministrului: CSAT, nu talk-show

Conform Constituției și Legii 415/2002, ministrul Apărării este membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării și are obligația de a prezenta acolo orice problemă de securitate națională. Dacă ar fi avut dovezi privind complicitatea DGIA, trebuia să convoace CSAT de urgență.

Faptul că a ales să vorbească în presă, și nu în CSAT, arată că nu există probe sau că obiectivul nu era securitatea națională, ci construirea unei operațiuni politice.

Posibilă răspundere penală

Juriștii atrag atenția că ministrul se expune la răspundere penală. În joc ar putea fi:

• art. 404 Cod Penal – Comunicarea de informații false, deoarece a lansat în spațiul public acuzații neverificate care pun în pericol securitatea națională;

• art. 298 – Neglijență în serviciu, pentru că a omis să sesizeze CSAT;

• art. 297 – Abuz în serviciu, dacă se demonstrează legătura cu direcționarea fondurilor SAFE.

Indiferent de încadrările juridice, consecința imediată este una politică: un ministru care decredibilizează propria structură de intelligence compromite sistemul de apărare al țării.

Concluzie

Scandalul generat de declarațiile ministrului Apărării nu este o simplă dispută de presă. Este o criză de securitate națională. Prin acuzații nefondate, fără probe și fără sesizarea CSAT, România riscă:

• pierderea credibilității în NATO;

• compromiterea unei structuri de intelligence recunoscută internațional;

• pierderea miliardelor de euro din SAFE;

• slăbirea ireversibilă a sistemului național de apărare.

În fața acestei situații, singura măsură responsabilă este convocarea de urgență a CSAT. Dacă ministrul are dovezi, să le prezinte acolo. Dacă nu, declarațiile sale intră la capitolul iresponsabilitate periculoasă, care trebuie sancționată politic și, eventual, juridic.

Aurel Badea