Autor: Andrei Gușă
Se spune că unul dintre marile secrete ale vieții este îndrăzneala. Ei bine, Facebook dovedește cu prisosință că nu duce lipsă de așa ceva. Mark Zuckerberg, șeful Facebook, a dezvăluit într-un interviu că rețeaua pe care o conduce „a blocat” răspândirea unei știri, o informație care ar fi fost „inexactă” despre Hunter Biden, totul în plin război electoral în SUA, în perioada premergătoare alegerilor din toamna anului 2020. (https://www.youtube.com/watch?v=irCFLEVUuIo) Adică, Facebook își rezervă dreptul să sorteze informațiile provenite din fiecare colț al lumii, să decidă care sunt exacte și care sunt inexacte. Și, bineînțeles, să le ștampileze pe cele inexacte ca atare. Doar că ei preferă să le cenzureze din prima, prea mult efort cu atâtea ștampile, prea mult tuș irosit. În limbajul lui Zuckerberg, Facebook nu cenzurează, ci suprimă algoritmic. Trebuie să ne apere de manipulări. Cu siguranță, conducătorii Facebook sunt îndrăzneți. Surpriza este că, după spusele lui Zuckerberg, aceștia au fost mandatați oficial să ne apere de aceste fake-news-uri la nivel global. Pentru că, acesta a declarat că FBI i-a avertizat cu privire la eforturile de a răspândi dezinformări electorale. Totuși, „când eliminăm ceva ce nu ar trebui să eliminăm, este cel mai rău“, a spus Zuckerberg. Sigur domnule Zuckerberg. Vă credem pe cuvânt. (sic!) Dar cum facem, pentru că The Washington Post și The New York Times, au recunoscut că cel puțin unele dintre e-mailurile de pe laptopul lui Hunter Biden erau autentice. Adică aceleași e-mailuri care au fost „suprimate algoritmic” de către dumneavoastră. Zuckerberg: “Contextul aici este că FBI a venit la noi – la unii oameni din echipa noastră – și a spus <<hei, ca să știți, ar trebui să fiți în alertă maximă>>. Am crezut că a existat multă propagandă rusă în alegerile din 2016, am fost avertizați că, practic, este pe cale să aibă loc un fel de dumping asemănător”. El a precizat că FBI nu a avertizat Facebook cu privire la povestea despre Biden în mod special: doar că Facebook a considerat că aceasta “se potrivește acelui model”.
Facebook împarte dreptatea
Atunci când rețelele sociale au fost create, acestea presupuneau câteva beneficii indiscutabile pentru cetățeni. Primul dintre acestea ar fi trebuit să fie posibilitatea oamenilor de a întreține relații între ei, și mai relații de la distanță. Și așa a și fost. Este posibil chiar ca, prin intermediul Facebook, unii oameni să comunice mai mult cu persoane din alte orașe, decât cu membri propriilor familii sau cu vecinii. Paradoxul este că, prin această comunicare în masă, pare că Facebook a contribuit mai degrabă la creșterea nivelului de alienare socială, decât la integrarea reală (involuntar?). Mai departe, Facebook a avut un efect pozitiv pentru branduri: acestea au devenit capabile să comunice nemijlocit cu potențialii cumpărători și nu numai. Al treilea – și poate cel mai important beneficiu adus de Facebook – a fost liberalizarea informației. Schimbarea paradigmei. Adică, nu doar marile agenții de presă dețin adevărul suprem, în cerc închis. Oamenii din afara mass-mediei au devenit liberi să dezbată între ei, la scară largă, să citească surse alternative, să compare etc. Iar toate aceste lucruri au devenit la îndemână. Libertatea de exprimare și de informare era mai puternică ca niciodată. Doar că Facebook nu s-a ținut de această ultimă promisiune. Din eliberator, a devenit cenzor. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este, ce îi califică pentru această poziție de cenzor? FBI? FBI nu poate acționa împotriva primului amendament. Un singur lucru îi califică. Monopolul pe care l-au creat. Și care este împotriva spiritului legii. Facebook are aproximativ 2 miliarde de utilizatori zilnici! Am putea să îi boicotăm și să nu le mai folosim platforma, dar asta ar însemna să nu mai existăm în acest tip de mediu online. Pentru că o alternativă reală (aproape că) nu există.
Cum rupem acest lanț vicios?
Așadar, dacă continuăm să utilizăm Facebook înseamnă că validăm exercitarea cenzurii. Iar altminteri, înseamnă că nici măcar nu mai avem pârghia de a ne poziționa împotriva acesteia, în speranța faptului că la un moment dat vom reuși să o suprimăm, prin voință populară. Doar că, lucrurile se întâmplă într-un ritm alarmant, în defavoarea publicului larg. Și pare că toate cărțile sunt la ei. Haideți să luăm următorul exemplu: Rusia este cel mai mare exportator de grâu (o cincime din comerțul global). Nu demult, a fost inventată așa-zisa făină de greiere. Care va fi o concurentă (aproximativă) pentru făina de grâu. Beneficiile sunt indiscutabile, diminuarea dependenței față de Rusia, respectiv diminuarea poluării. Dar atunci, promovarea făinii de grâu nu va deveni implicit propagandă rusă? Iar cei care sunt împotriva consumului de făină de greiere nu vor deveni propagandiști? Odată acceptată, cenzura se poate extinde la fel cum o caracatiță își întinde tentaculele asupra prăzii. Iar noi părem neputincioși în fața acestui eveniment care pare să se generalizeze în lumea occidentală. Ultima redută pare să fie partidul republican. Care va participa la alegerile legislative din Statele Unite pe data de 8 noiembrie, acest an. Iar dacă aceștia vor câștiga majoritatea în congres, vor avea puterea să reconfirme supremația literei legii, și implicit al primului amendament. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este, vor avea republicanii pârghiile necesare pentru a face acest lucru în timp util? Și dacă da, au ei acest interes? Au integritatea necesară? Pare că lumea occidentală stă agățată de un fir de păr. Iar în cadrul acestei lumi, din care facem și noi parte, România este mută. Vom trăi și vom vedea.
P.S. Pe măsură ce timpul trece capitalul devine din ce în ce mai concentrat. Iar pârghiile marii mase de oameni de a contrabalansa raporturile de forțe se diminuează direct proporțional cu concentrarea capitalului. Singura soluție pare să fie o figură providențială, care să redea puterea poporului. Iar această figură providențială trebuie să apară în Statele Unite ale Americii. Va fi Donald Trump capabil să își asume acest rol?
